20,853 matches
-
ne urmărise, la rându-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină sub Luna care tocmai se ridica dintre blocuri (dărâmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul ei de flacără, cu scopul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cea de torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic franțuz), Șepcarul simți în ochii lui de oaie o înțepătură de ac. Se frecă, după ce îndepărtă ochelarii, și-și palpă cu podul palmei, globii oculari prin pleoapele umflate. Câteva clipe acul își încetă penetrarea. După ce văzu iar strada uriașă în dezmembrarea ei, casă cu casă, demolată sistematic, schele Piat, urcând și coborând de-a lungul zidurilor cât Chomolungma, buldozere și excavatoare mărșăluind pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer, maiul rezemat de compresor, crampoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sufla, eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Traian, în Centru. Se vede treaba că atunci se crease miracolul încarnării noastre în destin. Al meu, în destinul tuturor, în afară de al meu însumi, pentru că mă vâram în pielea tuturor și jucam fără a ști unde ajung. Am simțit o palmă pe ceafă. Nu era nimeni. Mihai îmi spunea, după secole de la această întâmplare, că umblam fără țintă, sufeream de o amnezie ciudată, nu știam cine sunt, orașul mi se părea străin, părinții-profesorii-colegii îmi erau cunoscuți, dar străini, nu realizam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
artileria gândurilor tuturor bărbaților țintită spre gândurile lor, fără doborârea voluptuosului inamic, masculii își trimiteau corpul eteric amușinându-le gândul și sărutându-l, mângâindu-le brațele și trupul și sărutându-le, răsfirându-le pletele și înfășurându-se cu ele, culegând cu palmele mirosurile teilor de pe brațe, de pe pulpe, de pe gât și umeri, mângâindu-și cu ele fața și buzele, și ochii, și părul, ca să ne miroasă toată ziua frumusețea, ele neștiind că sunt frumoase, parfumate, îmbrățișate, sărutate și dorite. Așa și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau a unui picamer la ralanti, emanații de balast ale Muzei, Hugo puse punct creației sale semnată Valentin Gustav. Ce încântare! Primit ca un V.I.P. pe covorul roșu în casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre ei era mai aparent? Și aceasta m-a făcut să cuget asupra propriei mele vieți, dacă nu cumva și gândirea era rezultatul unei vieți aparente pe care am considerat-o dureros de reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceasta m-a făcut să cuget asupra propriei mele vieți, dacă nu cumva și gândirea era rezultatul unei vieți aparente pe care am considerat-o dureros de reală. Am aprins chibritul și am așezat palma deasupra flăcării. A trecut prin palmă și nu am țipat. Camera s-a scufundat ca un lift, scârțâindu-și șufele frecate de rolele de oțel. Liftul cădea din ce în ce mai repede, nu mai zăream alternanța lumină-întuneric, ci doar căderea pe care o percepeam ca pe o urcare. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care era scopul ficțiunii. Știind că ești, e dureros să revii. Singura cu adevărat fericită, pisica. Ea nu se străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima gură de necunoscut, inima expirând primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era un bondar în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân, corp de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un clopoțel către cer strigând cu voce pițigăiată: Uniți-vă, înmulțiți-vă, nu există altă lege, altă țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de zecile, sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din mînă pistolul, Gulie reușind să speculeze o clipă de neatenție a inamicului și să scape ca prin urechile acului rupînd-o la fugă. Nu oricine ar fi putut ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
foarte greu de realizat. Nu e vorba doar de o singură unitate militară, de un bastion răzleț sau de un cuib de nebuni, e vorba de o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am dat la automat, începe să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și pe Monte Cristo să fim cu dumneavoastră, asta ne-a atras pe amîndoi, siguranța cu care credeți în ideile pe care le susțineți și felul în care vorbiți despre adevăratele probleme ale țării. Asta ne-a făcut să batem palma. De acord, însă nu doresc să-mi formez un așa fel de aură în jurul meu, zice domnul Președinte, e-adevărat însă că îmi place să am grijă de cei pe care-i am în preajmă, indiferent de convingerile lor legate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vezi că drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea să ne lase baltă tocmai acum. Și încă ceva, fii sigur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rateurile carburatorului, ar fi fost prea frumos să fi mers toată treaba bine, așa cum ne-am planificat. — M-a costat scump, zice domnul Președinte, pe vremea aia zece lei erau o avere, își amintește încheindu-și nasturii paltonului, zornăind în palmă legătura de chei, trădînd o mică nervozitate. — V-am pregătit niște sendvișuri ca să aveți pe drum, zice doamna Mina, ivindu-se ca la un semnal în capătul holului, strîngînd între degete o pungă de un leu transparentă. Cu șuncă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]