2,867 matches
-
napoi m-oi mai întoarce Și de-a fi o răutate 216 {EminescuOpVI 217} M-oi trage lângă cetate Și voi scrie frumoasă carte, Carte -n patru cornurele Ca să-ți fie maică jele, Pe de laturi cu bănaturi, În mijloc pară de foc Cât de cât să mă potop Că de lume n-am noroc - La cine-i da-o s-o citească Lacrimile să-l pornească, Pe mine să mă jelească. 185 Hăi, săraci feciori frumoși, Cum stau ei în lagăr
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi mărturie Că îmblu țară pustie; Pasăre din țara mea, Spune cătră maică - mea Să nu-mi poarte hainele, Nici ea să nu le vândă - Numai ea să le aprindă Colo-n celea trei hotară, Să le deie foc și pară Că io-s în lume și-n țară. 192 Draga mea cea primăvară, Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colo lată - Și-nchină, soacre, odată; Da de-i săruta-o tare Căciula din cap îți sare Că e vin din Dealul Mare Și nu e din valea lungă Ca să-ți facă gura pungă, Ci-o sărută binișor Ca să-ți pară dulcișor Că-i viță de ale bune Nu e ca zeama de prune, Când bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună ești și foarte dulce Ș-oi să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce, mult ești bună, Bună ești și foarte dulce Ș-oi să mor dacă mă duce. Intru-n casă ca să-mi treacă, Dorul tău mai rău mă seacă, Stau în loc și arz în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au divorțat, Sunteți în relații cu ea, Cu ea, da, Dar nu cu el, Cu el, nu, De ce, V-am spus, nu e un om simpatic. Comisarul se întoarse la carnetul de însemnări și scrise propriul său nume ca să nu pară că nu valorificase nimic dintr-un interogatoriu atât de amplu. Era să treacă la atacul următor, cel mai problematic, cel mai riscant din joc. Își ridică privirile, se uită la soția medicului, deschise gura ca să vorbească, dar ea i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi cu ei, că vezi cu ei până la trei mile distanță. 450 Euro! Dar te simți așa de bine cu ei când schiezi! Nu o să-mi pară deloc rău că mi i-am luat. —450 Euro sunt cam mulți bani pentru o pereche de ochelari de soare. —Eu Îi merit. Brusc, Marci Își dădu jos ochelarii Hèrmes și se uită la mine cu un zâmbet răutăcios. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
livada are suflet și trebuie să o îngrijim și să o protejăm. Mereu îmi voi aminti de întâmplările din livada bunicului, care mi au luminat copilăria cu frumusețea lor. Proverbe și zicători Mănâncă merele așa cum le găsești în livadă! Cade pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Pomul cât e mic se îndreaptă. Îndreaptă copacul cât e mic; învață copilul până n-a crescut mare. Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună. Ce pui în pământ, aia răsare.
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
constă doar în posibilitatea de a schimba stăpânii. Armonia familială pare o utopie. Ar fi suficientă o stare de nonbeligeranță. Averile dobândite prin furt nu ajung niciodată acte de mecenat. În orașul nostru, autobuzele merg mai încet ca să ni se pară urbea mai mare. Iluziile și degradarea se succed precum ziua și noaptea. Cei cărora le lipsește harul dau vina pe timp. Elixiruri prepară numai copilăria. Democrația nu înseamnă neapărat și solidaritate. Cuvântul căsătorie e superb, dar poate valora uneori cât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune în tot trupul. Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din nou... și iar sări la o parte... ăsta-i felul de a luptă al lupului, mursecă și sare înapoi. Câinele n-avea destulă putere să facă față la doi lupi mari și puternici. Al doilea atac al lupilor fu parat de Pârvu cu pieptul, care îl făcu să cadă la pământ; nu s-a mai putut ridica în picioare, căci asta așteptau cei doi lupi și se năpustiră asupra lui rânjindu-și colții mârâind, și Pârvu fu îngropat sub greutatea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Valy țuguidu-și buzele pe un ton excesiv de mieros, propriu educatoarei de la grădiniță, pentru copilul care plânge - nu prea sunt în ton cu politica... În sfârșit, Valy părea fericit că eu, fără să mi dau seama, am călcat câș. Încerc să parez: Altfel de unde știam că, după ce i-am dezglodat pe ruși la Rahova, la Vidin, la Plevna, în 1877, și după ce aceștia obținuseră permisiunea de la Carol I, să se retragă cu oastea prin București, armata română a fost nevoită să bombardeze
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aglomerat de tot felul de obiecte fie aranjate, fie aruncate așa, în viteză, unele peste altele, ca și cum nu ar mai fi fost de folos nimănui niciodată. Încercă să pătrundă printre panouri și draperii, cu mult calm, ca să nu i se pară coridorul un labirint greu de pătruns, așa cum îl sfătuise Valy cu o zi înainte. Clarobscurul, draperiile prăfuite după care puteai găsi în orice moment, alte și alte obiecte de recuzită, unele dintre ele extrem de vechi, și ideea că după fiecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorba de personajele lui Gerard, cu totul altele decât cele ale nuvelei. De exemplu contele de Bethlen din piesa ta, al cărui rol tocmai eu îl interpretam, e unul, iar contele din nuvelă pare a fi altul. Să avem pardon - pară Gerard. Să nu avem niciun pardon, tovarășe administrator. Hai să mergem la textul nuvelei. Unde găsești dumneata în replica lui Mihai de Giulești, cuvintele astea deșănțate: Hai să terminăm, Henri, odată cu leprele astea. Hai să curățăm principatul de astfel de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu erau prezente scuturile, nici spectatorii dispuși să admire salturi și piruete în timp ce oțelul scapără scântei, ferindu-se mai mult decât urmărind să-l lovească pe adversar, căci adversarul ridica arma, hotărât să omoare ca să nu fie omorât. Cum să parezi o lovitură fără scut? Cum să-ți recuperezi poziția după un salt în spate sau o mișcare greșită, dacă rivalul nu se arată dispus să-ți dea timp să te redresezi? Se priviră, încercând să-și descopere reciproc intențiile, învârtindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare rău... — Și o să vă pară și mai rău, vă asigur. începând de azi, sunteți detașat la postul din Adoras, în locul căpitanului Kaleb-el-Fasi. Locotenentul Razman își simți trupul scăldat într-o sudoare rece, fără nici o legătură cu aerul condiționat, și picioarele îi tremurară atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să uit, să trec peste, să spun că a fost mai bine pentru toată lumea, să ajung la o seninătate... să nu mă mai gîndesc, să nu mă mai întreb de ce, să nu mai simt nevoia, să nu mi se mai pară nedrept, să nu mai sper la o cît de mică șansă de a mai lua legătura cu ea în vreun fel, de a-mi comunica existența, de a ajunge la ea cît de cît, măcar cu o vorbă ca un
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
necesară? De ce să ții cont de aparențe dacă totul e relativ și ceea ce are importanță este mereu esențialul? Iar esențialul e să te simți și să fii mereu copilăros, adolescent, nebun de legat... adică viu cu adevărat. În loc să ți se pară totul insipid, lipsit de culoare sau scop sau sens, tern și monoton ca o apă de ploaie la o temperatură mediocră, în loc să treci prin zi și prin timp ca mîța prin borș, ca gîsca prin apă, ca acul în carul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl făcea și mai atractiv ca partidă pentru unele fete, dar, vigilent, Costică para orice tentativă de a pune gabja pe el. Mai era un secret care îl făcea pe băiatul ăsta să n-aibă curaj în abordarea fetelor de măritat. Dacă... mă fac de rîs? Într-o zi, la ușa lui sună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
umbră însă e de un galben mat ca alama. Rainer și‑a asumat riscul de a face aici o impresie mai puțin bună decât în clubul de jazz, ba a acceptat chiar și ideea că Hans ar putea să‑i pară superior în acest loc verzui, tocmai Hans care, de altfel, nu pare niciodată superior. Oricum, Sophie e în sfârșit gata să înece pisica. Anna se ține deoparte și e preocupată să nu arate că între ea și Hans s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să trag oricând la Bristol, dacă aș vrea, dar nu vreau. Călătoresc în interes de serviciu. Mă ocup de motociclete. Chestia cu motocicletele nu‑i adevărată, de fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele ca să nu pară efeminat, la țară spune adesea de confecții, pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Siloa, căci l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]