3,306 matches
-
artist! În realitate, și-a dat seama curând că a nimerit În cea mai cruntă perioadă a terorii, dar nu mai avea cale de Întoarcere. A murit odată cu Stalin - ce ironie a sorții! În spectacolul debordând de energie al studenților parizieni, părea că amestecul exploziv creat Între fabula lui Gozzi și muzica lui Prokofiev, pe fondul acestei realități abracadabrante țesute pe trama unei dictaturi sovietice imaginare, spulberă În hohote de râs teroarea și confirmă victoria totală a artistului asupra oricărui sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Reich-ului (aproximativ 10.000 de dolari), a fost Împărțită Între urmașii economului compozitor, clanurile von Korff, von Wissmann și Nabokov (o a patra ramură, conții Asinari di San Marzano, se stinsese). Două baronese von Korff au rămas În analele poliției pariziene. Una dintre ele, născută Anna-Christina Stegelman, fiica unui bancher suedez, era văduva baronului Fromhold Christian von Korff, colonel În armata rusă, străunchi al bunicii mele. Anna-Christina era totodată verișoara sau iubita sau amândouă la un loc, a unui alt militar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
văzut-o (cred că printr-o Înțelegere Între mentorii noștri) pentru ultima oară. Avea În mână un cerc și un băț scurt pentru a-l rostogoli și toată Înfățișarea ei era extrem de decentă și elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
articolului Îl introducea În categoria „ne-duelabililor“ (neduelesposobnîi, după cum prevedea codul rusesc de duelare), tata l-a provocat pe mai puțin discreditatul redactor-șef al ziarului În care apăruse articolul. Duelul rusesc era o chestiune mult mai serioasă decât convenționala versiune pariziană. Redactorului-șef i-au trebuit câteva zile ca să se hotărască dacă să accepte sau nu provocarea la duel. În ultima din aceste zile, Într-o luni, eu am plecat, ca de obicei, la școală. Din cauză că nu citisem ziarele, nu știam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale democrațiilor occidentale nu erau suficiente pentru a clădi o filozofie pe care să se poată sprijini literatura emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia unei religii recunoscute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala palidă a unei zile de iarnă pariziene. Dând să-și Încheie gulerul, Însoțitorul meu făcu o grimasă ce exprima nedumerire și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a cărui umbră de păianjen se Întinde sub el, un pic spre mijloc, sau o stropitoare rotitoare, plăcut Înfumurată, deși clar psihopată, cu un curcubeu propriu atârnat În stropii Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui grădinar pe care s-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
degradarea gustului. Prin izbitoare comparație. Pretutindeni la îndemână. Piramiduța de sticlă din măreața incintă a Luvrului mă indignează. Părăsesc furios clasicele locuri batjocorite de modernitate (sau postmodernitate), sub - anomaliile continuă - ploaia de foc a unei zile toride de ironică vară pariziană. * Statuia din Paris a lui George Washington nu este - mai mult ca sigur - cea mai faimoasă statuie din marele oraș. Cu toate acestea, dintre cele văzute de mine, e cea care m-a impresionat cel mai mult. O statuie ecvestră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avec grâce et tort avec autorité). Preceptul acesta e dintr-o perioadă când Sartre era încă pentru noi, cei din Est, o figură atrăgătoare, incitantă și, una peste alta, simpatică. Toată ambianța în care se mișca, denumită generic prin toponimul parizian Saint-Germain-des-Prés, reprezenta atunci, (ce iluzie !) pentru noi, oarecum centrul lumii. Alte puncte similare de raliere a intelighenției, în alte țări, dacă existau, ne erau necunoscute sau, în cel mai bun caz, nu ne erau familiare. În timpul războiului fusesem, cei mai mulți dintre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
avut efect : în anul următor juriul Nobel, care prinde din zbor ocaziile de a se mai dezonora din când în când (adică, eufemistic spus, de a fi, vorba ceea, obiectiv) l-a premiat pe individ. A mai venit și răzmerița pariziană din mai 1968 când a crezut Sartre că i-a picat sorocul să fie ceea ce de mult își închipuia că i s ar potrivi, leader politic, mare insurgent, erou revoluționar. Dar, decepție, trecuseră frumoasele zile de la St. -Germain-des-Prés, crescuse altă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și distribuind tracturi, dar generalul de Gaulle, mai pișicher, dăduse ordin polițiștilor să nu-l aresteze oricât ar fi de turbulent. Pe urmă, ghinion, a sosit în Occident Soljenițîn, precedat de o altfel de glorie decât cele confecționate pe piața pariziană și simpla prezență a acestui formidabil om al Estului a măturat ca prin farmec toate gargariselile stângiste. Ele continuă, desigur, dar într-o acustică redusă la exactele lor proporții de orăcăieli țâfnoase și derizorii. Acum, aici, la Paris, când ia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
animale blânde, dar mă întrebam: unde sunt oamenii? Un alt vis ciudat: eram cu un bărbat și râdeam, vroia să mergem să vizităm bordelurile. Îmi aminteam de memoriile lui Simenon, unde povestea de vizita, cu una dintre soții, la bordelurile pariziene. Eram șocată, hotărâtă să spun: nu! Mama era într-o cameră și ne supraveghea privind la desenele mele, decisă mă lasă să mă duc acolo, vorbindu-mi parcă în șoaptă de vizitele lui Bruno Schultz la „îngerii lui”, prostituatele, pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Împrumut la băncile londoneze, În schimbul promisiunii acordării de drepturi politice evreilor. Propunerea a fost criticată de o serie de oameni politici care considerau că „ar fi o dezonoare pentru România să devină datornică unui evreu”. În aceeași perioadă, cercurile politice pariziene au susținut o puternică ofensivă În presă Împotriva guvernanților de la București, iar Împărăteasa Eugenia a evitat În mod ostentativ să viziteze pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris. Presiunile exercitate de cercurile evreiești și puterile garante la adresa cercurilor conducătoare de la
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
dar nu se obișnuiește această comparație; nici vienezii nu sunt prea departe de ieșeni... În schimb, cred că parizienii sunt inferiori ieșenilor; drept să vă spun, nu am văzut vreodată un ieșean care să nu știe câte ceva despre Paris, dar parizieni care habar n-au despre Iași sunt cu duiumul. "Copacul" lui John Fowles și copacul meu Clasic în viață, John Fowles este cunoscut cititorului român de câteva decenii. Magicianul, Iubita locotenentului francez, Turnul de abanos, sunt doar câteva din scrierile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe moment, mizantropia intelectualului contemporan. Au apărut, în ultimii ani, destule magazine de antichități, în care, pe lângă obiecte și cărți, fotografiile vechi aduc la prezent timpul trecut. Mai cu seamă unele buticuri bucureștene, imitându-i într-un fel pe buchiniștii parizieni, sunt prilejuri de visare. Fotografii, de genul celor din cimitire (acelea însă reci, pe faianță, acestea, pe carton tare, mai calde, mai vii), te duc în același trecut, sufletește așteptat. Acolo întâlnești un trecut frumos ca o zi perfectă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Rue Royale a demisionat, împreună cu tot comitetul, cînd s-a descoperit că niște servitori, afiliați la camorra, măsluiau jocurile de cărți (o piesă a lui Boniface, jucată la Teatrul francez, "Semnele" cu Coquelin Cadet ca vedetă, a amintit acest scandal parizian). Mai mult chiar, s-a constatat că pe Riviera, de la Cannes pînă la San Remo, hotelurile erau împînzite de servitori care aveau printre alte însărcinări secrete și pe aceea de a aduna bucățelele de scrisori aruncate la coș în camerele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
că România făcea parte din Tripla Alianță, urmărea cu simpatie activitatea Legației noastre. Cum tălmaciul ambasadei, personaj puternic cu rang de ministru plenipotențiar, își asigurase accesul permanent la Palatul Ildiz aducîndu-i sultanului fotografii obscene și cărți pornografice confiscate de poliția pariziană (pe care domnul Constans, om priceput, fost ministru de Interne, cerea să-i fie trimise pentru a agrementa insomniile lui Abdul Hamid) sprijinul ambasadei franceze ar fi putut fi hotărîtor pentru noi. Din păcate, de cînd sub regimul Combes, politica
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
regăsit la Viena după șederea mea la Roma, urmat de Secretarul de Stat de la Wilhelmstrasse 71, von Tschirsky a cărui activitate în ajunul lui 1914 este cunoscută; Consilierul von Brockdorf-Rantzau era unul dintre acei germani care vorbeau cu afectare franceza "pariziană", oprindu-se cu plăcere la Waterloo și discutînd în intimitate despre Cambronne și ultimul corp de gardă al acestuia. Foarte inteligent, bine văzut la Curte, unde mătușa sa avea rangul de Mare doamnă a Casei Împărătesei, era obligat să-și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
suit în camionul care urma să mă ducă până la București. Eram deci la Paris, nemișcat în fața televizorului. În jurul meu, familia și câțiva prieteni francezi, care priveau fascinați scenele de pe micul ecran. Nu mai văzuseră până atunci revoluție „în direct”. Revolta pariziană din mai ’68 nu fusese decât un fel de operetă în comparație cu ce vedeau. Eu eram, firește, emoționat, surexcitat din cauza evenimentelor pe care le urmăream de mai bine de-o săptămână. Mâncam cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură pariziană. Dar știi cum se întâmplă: adevărații geloși, invidioși, nici nu-și dau seama de situația lor. Invidia e o formă de manie a persecuției. Dacă mai fac un pas pe linia asta pot chiar să zic că invidia se înrudește
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
activității la Poștă, pe de altă parte, o existență imaginară, nutrită de deliruri. În 1930 scrie două romane pe care încearcă să le publice, dar în curând "se convinge" că este victima unei persecuții din partea unei actrițe celebre pe scena pariziană din anii '30, Huguette Duplos. În aprilie 1931 încearcă să o înjunghie, dar actrița reușește să evite lovitura, iar Marguerite este internată la Spitalul Sainte-Anne, unde este pusă sub supravegherea lui Jacques Lacan, care identifică în ea un caz tipic
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Opoziția, Puterea are minge de meci. Poftiți la Polivalentă! Jucăm cu francezii. Vin pe taraflexul nostru strămoșesc ditamai vedetele. Grosjean, Escude, Santoro. Plus Guy Forget, căpitan nejucător. Noi, eterni francofoni, în ciuda pozelor cu șatre țigănești cu care ne răsfață dicționarele pariziene, îi vom întîmpina, după datina străbună, cu pîine și cu sare. Ospitalitatea tradițională nu se va dezminți, se va lega o punte de prietenie între cele două popoare de simțire și expresie latină. Evenimentul va fi televizat cum se cuvine
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]