3,499 matches
-
la un nivel de onestitate. A cântat superb rugăciunea Elisabethei din actul al III-lea, demonstrând rafinament, sensibilitate și o emoție pe glas. În seara a doua, rolul Elisabethei a fost cântat de o soprană olandeză Barbara Haveman, cunoscătoare a partiturii pe care o interpretează în diverse producții europene ale operei. Am simțit, de la început, că are o voce mult mai apropiată de structurile muzicale wagneriene, bine timbrată și cu o frază frumoasă. A avut unele decalaje în aria din actul
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
o voce mult mai apropiată de structurile muzicale wagneriene, bine timbrată și cu o frază frumoasă. A avut unele decalaje în aria din actul aI II-lea, fiind la început sub ton, dar s-a redresat și a executat frumos partitura. Un rol important și extrem de generos muzical pentru un bariton este cel al lui Wolfram von Eschinbach, cantat la premieră de Eugen Secobeanu. Din nefericire, alegerea sa mi s-a părut total nepotrivită, întrucât baritonul nu posedă acel timbru cald
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
cald, cantabil, catifelat ce se impune în execuția celebrei arii a Luceafărului din actul al III-lea. Oricât s-a străduit Eugen Secobeanu să impresioneze publicul, nu a reușit acest fapt, printr-o nepotrivire timbrală a vocii sale cu cerințele partiturii. În schimb, la al doilea concert , Cătălin Țoropoc, un tânăr bariton de la Constanța, a impresionat prin calități de muzicalitate, noblețe a frazei, interpretând aria cu simțire și sensibilitate. Dificilul rol al lui Venus a beneficiat de două interpretări: în prima
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
Venus a beneficiat de două interpretări: în prima seară mezzosoprana Antonela Bârnat, care se află într-o frumoasă ascensiune vocală. Posedă un timbru special, îmbrăcat în armonice frumoase, pline, riguroase, ceea ce îi poate permite să abordeze, în acest moment, o partitură atât de dificilă ca aceea a zeiței Venus. Este o prezență scenică foarte agreabilă și, credem, că într-o viitoare înscenare a lucrării ar fi o propunere atractivă și corectă, integrându-se admirabil în atmosfera wagneriană a tabloului Venusberg. Sidonia
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
că într-o viitoare înscenare a lucrării ar fi o propunere atractivă și corectă, integrându-se admirabil în atmosfera wagneriană a tabloului Venusberg. Sidonia Nica, cea de-a doua interpretă a rolului, s-a străduit să surmonteze pasajele dificile ale partiturii și să interpreteze cu onestitate acest personaj. Se simte, uneori, că este depășită de anumite fraze extrem de solicitante, dar putem aprecia strădania sa evidentă de a aduce partitura la posibilitățile sale vocale, dezvăluind, în acest fel, progrese evidente în dinamica
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
doua interpretă a rolului, s-a străduit să surmonteze pasajele dificile ale partiturii și să interpreteze cu onestitate acest personaj. Se simte, uneori, că este depășită de anumite fraze extrem de solicitante, dar putem aprecia strădania sa evidentă de a aduce partitura la posibilitățile sale vocale, dezvăluind, în acest fel, progrese evidente în dinamica vocalității sale. Suntem siguri, că, în timp, vocea sa va căpăta acea suplețe care să-i permită execuția rolului la un înalt nivel profesional. Langraful Hermann a fost
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
lui Legge fantasticul prestigiu pe care înregistrările din Mozart și Richard Strauss aveau să i le aducă. întâlnirea lor a început în mod exploziv, Legge reproșându-i la o primă audiție o eroare muzicală pe care nu o făcuse. Cu partitura în mână, Schwarzkopf l-a obligat pe acel tiran luminat al industriei discului să-i ceară scuze în fața celor prezenți. Ceea ce Legge a și făcut, surprinzându-i pe toți, așa cum avea să-i surprindă apoi marea lor poveste de dragoste
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final la Sub pecetea tainei utilizând pagini din corespondența mateină. O partitură kafkiană e exersată în Periferia imperiului, cu risipă de detalii de atmosferă zwischeneuropeană. Povestirea care dă titlul volumului e demonstrație de virtuoz al născocirilor. Orice detaliu poate fi relansator al poveștilor imbricate, într-o cavalcadă demnă de un Münchausen în
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
acest gen ale țării, a găzduit în prima parte a lunii ianuarie cele opt spectacole dedicate capodoperei enesciene; ...una dintre cele mai importante creații ale scenei lirice din prima jumătate a secolului trecut. Dirijorul Cristian Mandeal, în calitate de principal realizator al partiturii muzicale, bas-baritonul Ștefan Ignat în rolul titular, de asemenea regizorul englez Graham Vick au constituit nucleul construcției acestui edificiu pe care îl reprezintă punerea în scenă, în premieră italiană, a Oedipe-ul enescian. A rezultat un spectacol de o impecabilă construcție
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
artistică europeană îndelung și intens pregătit. Regizorul Graham Vick visa de ani buni să realizeze o montare a Oedipe-ului enescian; este motivul pentru care, în baza înțelegerii dintre regizor și dirijor, construcția spectacolului nu a exclus nici măcar un sunet al partiturii originale; așa cum au procedat în alte ocazii alți regizori ai operei enesciene. Ne-a fost relatat faptul potrivit căruia apropierea membrilor orchestrei față de spiritul muzicii enesciene s-a produs treptat, dar sigur, în final aderența fiind totală și entuziastă; iar
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
șes compatriotes et de șes contemporains. Îl est le complice de tout le mal commis dans son pays ou par șes compatriotes". Cuvinte ce i se par epistolierului potrivite pentru a și le însuși drept o deviza proprie. Cum arata partitura lui Adrian Ălui Gheorghe? Ea se armonizează cu cea susținută de interlocutorul d-sale printr-o multitudine de reacții similare: "Ce eram noi, astfel, într-o societate decăzuta din democrație, cu bieți oameni care trăiau larvar, între granițe fixe, care
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
față de Musikdrama, pe care o considera semn al neînțelegerii crase în privința creației sale. Pentru Wagner, „drama“ înseamnă etimologic „act“ de punere în scenă a unor ritualuri populare, o replică modernă a misterelor eleusine, iar un asemenea ritual cere ca libretul, partitura, actul regizoral și element mitic să se strîngă toate într-o liturghie laică pe care spectatorii s-o guste ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
liturghie laică pe care spectatorii s-o guste ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O astfel de dramă nu e „muzicală“ decît în latura partiturii, caz în care ignori voit libretul, viziunea mitică și intenția dramaturgică. Tocmai de aceea Wagner prefera, în locul platei Musikdrama, termenul de Theaterfest, un oficiu teatral menit a-l transpune pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
al frecvențelor sonore) se aplică procedeul, definit în Logicile anterioare ca „o muzică cu doi pași”. Fiecare interval (generic) urmând a fi enunțat în discurs este inițial preconceput mental; apoi aplicat liber în invenție, conform regulilor date de procedură în partitura lucrării. Jocul acestor relații, ca element definitoriu al formării discursului, constituie opera finită, astfel configurată, conform unei gramatici date, corespunzătoare Logicii respective. Se pot configura în cadrul aceleiași Logici indefinite variante de aplicare a acestei gramatici de tip relațional, generând operă
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
discursului, constituie opera finită, astfel configurată, conform unei gramatici date, corespunzătoare Logicii respective. Se pot configura în cadrul aceleiași Logici indefinite variante de aplicare a acestei gramatici de tip relațional, generând operă muzicală (finită) indefinit. Voi atașa celor de mai sus partitura lucrării Cantus Firmus. Se observă că acest text muzical face apel la portativul tradițional, strict explicativ pentru anumite noțiuni. Odată înțelese, portativul cu cinci linii și patru spații dispare. Apelul la mental în configurarea acestei muzici este decisiv, în ce privește formarea
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
templele din antichitatea greacă, cel de-al doilea, ca un joc de intensități acordice, al treilea, schițând volute în jurul diferitelor înălțimi sonore, al patrulea, bazat pe rezonanțe și filigrane clavecinistice și al cincilea, imaginând o „coborâre implacabilă în tenebrele haotice”, partitura lui Risset evoluează strâns, de la impetuozitatea dramatică a sonorităților clavecinului și mediului electronic împletite, la agresivitatea ritmico-acordică a acelorași, și, de aici, la secvențe rarefiate - atât în partitura clavecinului, cât și în sonoritatea mediului electronic. Ambele sunt intersectate de arpegieri
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
filigrane clavecinistice și al cincilea, imaginând o „coborâre implacabilă în tenebrele haotice”, partitura lui Risset evoluează strâns, de la impetuozitatea dramatică a sonorităților clavecinului și mediului electronic împletite, la agresivitatea ritmico-acordică a acelorași, și, de aici, la secvențe rarefiate - atât în partitura clavecinului, cât și în sonoritatea mediului electronic. Ambele sunt intersectate de arpegieri multiple, ce fluidizează spontan discursul muzical. Penultima secțiune introduce elementul de mister, grație acelor volute ample, învăluitoare, aproape cantabile, de o bogăție coloristică plină de farmec. La un
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de la o masă sonoră compactă, gravă, peste care sunt suprapuse ritmuri din ce în ce mai accelerate și pizzicati, pentru ca, în final, să-și epuizeze masa energetică și să se convertească, prin intermediul flageoletelor, într-o linie continuă, transparentă, transcendentă. Violoncelista Laura Buruiană a imprimat partiturii Sabinei Ulubeanu - Vers le Ciel (Către Cer) - o tensiune dramatică puternic contrastantă cu secvențele aerate, învăluite în lirism și luminozitate, sugerând acele ferestre cu dublă, largă deschidere: spre interior, dar și spre infinit, către care aspiră invariabil muzica Sabinei. Deși
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
rapid de la o limbă la alta - italiană, franceză, engleză, rusă, spaniolă etc. -, sau de la un stil vocal la altul - de la aria de tip clasic-renascentist, la aria de coloratură și de aici, la vorbirea cântată și la intonații de sorginte extra-europeană! Partitura lui Cage s-a mulat perfect pe temperamentul Irinei Ungureanu, care a excelat în a o reda cu virtuozitate, umor, spontaneitate și ingeniozitate. Atmosfera degajată de muzica lui Cage s-a prelungit parcă în lucrarea lui Dan Dediu, Naufragi nr.
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Dediu, Naufragi nr. 4, unde flautul debutează în spirit clasic, pentru a...naufragia în lumea modală și a ritmurilor repetitive, cu accente algoritmice pregnante, tipice autorului, în cea a badineriei preclasice sau a „silabisirii” discursului, echivalentă a recitării fragmentate din partitura anterioară. Vladimir Scolnic și-a dezvăluit, în Incertitudini pentru fagot (p.a.a.), preocupările referitoare la calitățile și intensitățile sunetelor și la polifuncționalitatea acestora. Timbrul de obicei morocănos al fagotului, a fost „îmblânzit”, flexibilizat de arta Mariei Chifu, dar și de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de Einstein în teoria relativității, după modelul viermelui, soluție care ar permite chiar „călătoria în timp”. De fapt, o „călătorie în timp” poate fi considerat și spectacolul la care ne referim, dacă ținem seama de varietatea zonelor stilistice parcurse de partitura vocală, de la cântul gregorian, la intonațiile incantatorii, șamanice, de la vorbirea cântată, la muzica religioasă, sacră și la reminiscențe ale belcanto-ului italian, inclusiv la dansul muzical electronic cunoscut sub numele de dubstep etc. Toate aceste incursiuni în stiluri și epoci
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
copiilor lumii”, scene pentru trei grupuri vocale mixte și percuție. Nu numai noi, dar și compozitorul a trăit emoția timpului, continuată apoi și în Suita de colinde. Mai îndepărtate de aceste amintiri, lucrările venite cu Sabin Pautza în valiza cu partituri adusă din “perioada americană” a muzicianului au propus, odată cu dirijorul, o privire mai puțin obișnuită asupra vieții ce a trecut. Oricum, existența fiecărui madrigalist este legată de un eveniment, mai vechi sau mai nou. Amănunte ne-au foat oferite de
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvîrșită e doamna Alice Deleanu care are pian La Medeleni și primește par--tituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
coborît încet, încet, a ordonat haosul din noi, ne-a eliberat de orice strat rezidual și ne-a însoțit spre întîlnirea cu ce a lăsat Dumnezeu ca binecuvîntare în unii dintre noi: spiritul. Înțelepciune, experiența unor vieți asumate, filosofia unei partituri, o formă de spectacol, un fel unic de a fi singur și, în același timp, cu celălalt, o linie de lumină stranie, ca cea lăsată de Lună pe întinsul mării: Dan Grigore și Misha Katz. Orașul acela cu troleibuze ca
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
de mahala”, interpretate de Zavaidoc, Cristian Vasile, dar și din cântece de dragoste cu marea artistă Maria Tănase. Acestea alternează cu melodii de dans de salon într-o frumoasă simbioză, ceea ce îi oferă coregrafului posibilitatea de a-și scrie o partitură foarte originală, plină de pitoresc local, care folosește cu o mare inteligență creatoare toate procedeele comicului de situație: qui-pro-quo, travesti, imbroglio etc. Baletul are stare, atmosferă, culoare locală, pitoresc. Plastica mișcării balerinilor ne-a încântat, întrucât ei trăiesc dimensiunea dansului
Premieră națională la Opera din Iași, baletul D’ale Carnavalului by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3675_a_5000]