3,343 matches
-
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 6 octombrie 2005, arhimandritul Petru a fost numit Episcop de Nisporeni, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove . În ajunul hirotonirii sale ca episcop, un grup de preoți a trimis o scrisoare Patriarhiei Moscovei prin care cereau ca arhimandritul Petru să nu fie hirotonit, declarând că refuză să-i recunoască autoritatea arhierească și anunțând că vor trece la Mitropolia Ortodoxă a Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române . Ulterior, odată cu numirea PS Petru ca episcop de
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
episcop, un grup de preoți a trimis o scrisoare Patriarhiei Moscovei prin care cereau ca arhimandritul Petru să nu fie hirotonit, declarând că refuză să-i recunoască autoritatea arhierească și anunțând că vor trece la Mitropolia Ortodoxă a Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române . Ulterior, odată cu numirea PS Petru ca episcop de Ungheni, presa de la Chișinău a scris, bazându-se pe niște zvonuri, că arhimandritul Petru și-ar fi cumpărat calitatea de episcop cu 300.000 de euro, o parte din acești bani
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
odată cu numirea PS Petru ca episcop de Ungheni, presa de la Chișinău a scris, bazându-se pe niște zvonuri, că arhimandritul Petru și-ar fi cumpărat calitatea de episcop cu 300.000 de euro, o parte din acești bani ajungând la Patriarhia Moscovei . Totuși, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii a sosit în Republica Moldova pentru a-l hirotoni pe arhimandritul Petru în rangul de arhiereu. La 12 noiembrie 2005, în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Mănăstirea Căpriana
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
arhimandritului Petru de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse dintre care menționăm pe: ÎPS Mitropolit Vladimir Cantarean al Chișinăului și a Întregii Moldove, IPS Mitropolit Kiril Gundiaev de Smolensk și Kaliningrad (președintele Secției de relații bisericești externe a Patriarhiei Moscovei și viitor patriarh al Moscovei), IPS Mitropolit Kliment Kapalin de Kaluga și Borovsk, IPS Mitropolit Agafanghel Savin de Odessa și Ismail, IPS Mitropolit Onufrie Berezovski de Cernăuți și Bucovina, IPS Arhiepiscop Vichentie Moraru de Ekaterinburg și Verhotursk, IPS Arhiepiscop
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
cercetare a situației din eparhie, formată din arhiepiscopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevsk (vicar al Eparhiei Moscovei), episcopul Longhin Korciaghin de Saratov și Volsk și episcopul Mark Golovkov de Egorievsk (vicar al Eparhiei Moscovei și vicepreședintele Departamentului pentru Relații Externe al Patriarhiei Moscovei). Până la prezentarea rezultatelor comisiei, s-a decis suspendarea temporară a activității PS Petru în calitate de Episcop de Ungheni și Nisporeni și preluarea conducerii acestei eparhii de către IPS Mitropolit Vladimir. În așteptarea deciziei definitive a Sf. Sinod, PS Petru urma să
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
știe data exactă a înființării eparhiei (vezi pe larg în introducerea articolului "Mitropolia Proilaviei"). Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentara, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea lor în alte surse grecești, rusești sau românești. Nicolae Iorga a identificat un numar de opt mitropoliți, Ștefan Berechet a găsit nouă mitropoliți, iar arhiereul Veniamin Pocitan prezintă
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil"“. Nectarie I-ul este menționat într-un act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde printre cele 108 semnături de ierarhi se găsește și „"Nectarie fost al Proilaviei"” Până la descoperirea tomosului patriarhal din 1580 care îl menționează pe mitropolitul Gavriil, Nectarie era considerat
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil"“. Nectarie I-ul este menționat într-un act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde printre cele 108 semnături de ierarhi se găsește și „"Nectarie fost al Proilaviei"” Până la descoperirea tomosului patriarhal din 1580 care îl menționează pe mitropolitul Gavriil, Nectarie era considerat că primul mitropolit Proilav, după cum arată istoricul Demostene Russo că
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Gavriil, Nectarie era considerat că primul mitropolit Proilav, după cum arată istoricul Demostene Russo că „"mitropolia există și înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Antim I-ul este menționat în același act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde este menționat că „"Antim al Proilaviei"” Grigorie I-ul apare menționat pe la 1621, fără a exista totuși o certitudine asupra păstoririi sale, în acea vreme Mitropolia Proilaviei fiind
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
istoricul Demostene Russo că „"mitropolia există și înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Antim I-ul este menționat în același act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde este menționat că „"Antim al Proilaviei"” Grigorie I-ul apare menționat pe la 1621, fără a exista totuși o certitudine asupra păstoririi sale, în acea vreme Mitropolia Proilaviei fiind practic desființată. Meletie Sirigul (în greacă ) s-a născut în
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Căinari (1907). În cele două sate basarabene în care a fost învățător, tatăl a ridicat cu concursul sătenilor clădirile de școală, înființând cămine culturale, dotate cu biblioteci și aparate de radio, la care era ascultată duminica slujba religioasă transmisă de la Patriarhia Română din București, iar, în restul săptămânii, programele postului național. Unicul său frate, Vladimir Coloșenco, absolvent de gimnaziu comercial, a executat o condamnare politică de opt ani într-un lagăr sovietic la gurile fluviului Ienisei, în Siberia (1940-1948), după care
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
unic adresant: Dr. Maria Ciorănescu din București, sora lui Nicolae, Alexandru, Gheorghe, Ecaterina Ciorănescu, o adevărată dinastie de intelectuali, precum și, în anexe, sentințele de condamnare la moarte (1945) și de reabilitare post-mortem ale lui Pamfil Șeicaru (1995), actul de donație Patriarhiei Române a Mănăstirii Sf. Ana din Orșova (1975). Conține patru eseuri și trei medalioane (A.C. Cuza, C. Stere, Nicolae Iorga), toate scrise în exil. Coperta a IV-a: o scrisoare a lui Miron Cristea, Patriarhul României, adresată lui Pamfil Șeicaru
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția canonică a patriarhiei de la Constantinopol. Ulterior bisericii i se vor adăuga turnul clopotniță, mai multe case domnești, case pentru stareți, o sală de mese (trapeză) și o bucătărie (cuhnie), pivnițe. Banul Mihai va înzestra mănăstirea cu mai multe moșii (13 sate dăruite de
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat. Datorită protestelor și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii (printre care Dinu Giurescu, profesorul Grigore și Răzvan Teodorescu) către mai multe instituții (Patriarhie, Consiliul pentru Cultură din Comitetul Central etc.), Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate. Pentru a face loc simbolului comunismului din România, Casa Poporului, dar și pentru a-i mulțumi pe protestatari, persoanele de decizie ale
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
în ; n. 18 august 1952, satul Colencăuți, raionul Hotin, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană) este un cleric ortodox din Republica Moldova, care deține din 21 decembrie 1992 rangul de mitropolit al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldove, aflate sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Nicolae Cantarean s-a născut la data de 18 august 1952, în satul Colencăuți din raionul Hotin, aflat în regiunea Cernăuți (RSS Ucraineană), în familia unui muncitor. După absolvirea școlii medii în satul natal în
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale. În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să devină o biserică națională și să scape de imixtiunile Patriarhiei Moscovei în problemele sale interne. La data de 15 martie 1992, patriarhii Alexei al II-lea al Moscovei și Teoctist al României s-au întâlnit la Constantinopol cu prilejul unui sinod panortodox și au discutat și problema Bisericii Ortodoxe din
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
interne. La data de 15 martie 1992, patriarhii Alexei al II-lea al Moscovei și Teoctist al României s-au întâlnit la Constantinopol cu prilejul unui sinod panortodox și au discutat și problema Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (aflată sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei), hotărându-se începerea unor convorbiri. Câteva săptămâni mai târziu, la 3 aprilie 1992 un grup de 52 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova a adresat o scrisoare celor doi patriarhi, cerând începerea unui dialog "„în vederea refacerii unității bisericești a poporului
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
unității bisericești a poporului român”". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și-a exprimat oficial poziția față de situația Bisericii din Basarabia și Bucovina de Nord printr-un comunicat dat publicității la 9 aprilie 1992, în care făcea precizarea că Sinodul Patriarhiei Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei și a Mitropoliei Bucovinei. De asemenea, Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova. Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. Tot atunci s-a decis trimiterea unei delegații a clerului și a mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia. Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău, arhiepiscopul Vladimir a solicitat Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii independență în probleme de administrație bisericească, de economie și de educație. La ședința sa din 5 decembrie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat în discuție acest deziderat și a aprobat cererea, dar
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
întregii Rusii independență în probleme de administrație bisericească, de economie și de educație. La ședința sa din 5 decembrie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat în discuție acest deziderat și a aprobat cererea, dar fără a consulta Patriarhia Română, căreia i-a trimis totuși un răspuns la scrisoarea din 9 aprilie, în care aducea „argumente istorice” în favoarea menținerii jurisdicției rusești asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia. Un sinod desfășurat la Chișinău la 15 decembrie 1992 condus de IPS Vladimir
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
sinod desfășurat la Chișinău la 15 decembrie 1992 condus de IPS Vladimir a aprobat rămânerea Mitropoliei sub jurisdicția rusă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns acestei cereri la 19 decembrie 1992, printr-un „Act Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: "„Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință strămoșească și
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
strămoșească și gândire românească”". PS Petru a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de locțiitor de mitropolit al Basarabiei și de membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 21 decembrie 1992 Sinodul Patriarhiei Moscovei l-a ridicat pe arhiepiscopul Vladimir la rangul de mitropolit cu titlul de „mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove”. La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales pe PS Petru Păduraru ca
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]