2,773 matches
-
aspecte pe care bolnavul nu le relatează, fie că le-a uitat, fie că le ascunde. Aceste informații sunt cele în special legate de debutul și de evoluția bolii în primele sale faze, dar și de evenimente psihotraumatizante sau situații penibile din viața bolnavului, stări complexuale etc. Informațiile pe care le culegem de la familia, anturajul bolnavului sau alte surse apropiate acestuia sunt importante și din alte puncte de vedere. Trebuie să cunoaștem „atitudinea familiei” față de bolnavul psihic (ocrotire, indiferență, dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dă impresia unui somnambul, prezentând viziuni elementare sau organizate sub formă de scene animate din viața profesională, preocupările cotidiene sau evenimentele cu care acesta vine în contact. Aceste viziuni au un caracter halucinator, cu o încărcătură afectivă variabilă de factură penibilă și anxioasă sau chiar terifiantă, declanșând reacții diferite din partea bolnavului. Delirul oniric este, de regulă, asociat cu confuzia mintală, rezultând dintr-o disoluție a stării de conștiință, cu ștergerea facultății de percepere a realității (Chaslin, Charpentier). El apare în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psiho-biografic al individului (V.K. von Gebsattel, L. Binswanger, A. Zutt, R. Kuhn). Definiție și cadru psihopatologic Nevrozele sunt afecțiuni psihice fără o bază organică cerebrală, care nu alterează personalitatea bolnavului și se însoțesc de o conștiință sau de un sentiment penibil, legat de prezența stării morbide. Ele sunt afecțiuni psihice de origine psihogenă, fiind înrudite din acest punct de vedere cu reacțiile patologice și au, ca și acestea, un caracter reversibil (A. Porot). Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nosologice. În ceea ce ne privește reținem următoarele forme clinice, pe care le vom descrie în continuare: stările anxioase nevrotice, nevroza de angoasă, nevroza isterică, nevroza fobică, nevroza obsesivă, nevroza ipohondriacă. 1) Stările anxioase nevrotice Anxietatea este definită ca un sentiment penibil de așteptare, o teamă fără obiect, frica de un pericol imprecis. Aceste caracteristici disting anxietatea de teamă, care este o emoție analogă anxietății, dar legată de un pericol obiectiv și real. Această opoziție schematică face din teamă un sentiment comprehensibil
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentare ori un grup de idei sau reprezentări. Bolnavul se simte asediat, împotriva voinței sale, de această idee sau reprezentare care-i suprimă propria sa disponibilitate de a gândi deși îi apare ca fiind absurdă sau asociată cu un sentiment penibil de tensiune anxioasă. În general, obsesiile pot fi cuprinse în următoarele trei categorii: - Obsesii ideative, reprezentate prin gânduri care se impun individului. - Obsesii fobice constând într-o evocare forțată a unor obiecte sau situații generatoare de angoasă, chiar în absența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihotică acută”. Din punct de vedere psihopatologic, delirium tremens se caracterizează prin următoarele tulburări: a) criza este precedată de o stare prodromală cu tulburări de somn, coșmaruri sau insomnie totală; b) ulterior apare o cefalee constantă, cenestopatii difuze cu caracter penibil, tulburări gastro-intestinale și tremurături generalizate; c) se instalează o stare de neliniște agitată, angoasă, transpirații, tahicardie, tulburări neurovegetative, evoluând către o puternică stare de agitație; d) bolnavul prezintă iluzii și halucinații vizuale terifiante, de regulă zoopsice, care-l amenință și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din clinostatism. O variantă clinică a acesteia este tahichinezia care se manifestă prin nevoia compulsivă pe care o are bolnavul de a se mișca sau de a merge. b) Sindromul picioarelor neliniștite sau boala lui Wittmaack-Ekbon constă într-o senzație penibilă de disestezie a gambelor care apare la începutul somnului și din acest motiv determină bolnavul de a-și mișca permanent picioarele pentru a calma această senzație. O formă clinică similară o reprezintă brahialgia parestezică nocturnă localizată la brațe și care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
auditive și automatisme motorii și senzitive. La acestea se mai adaugă tulburările de limbaj (schizofazia și glosolalia), precum și alte tulburări de expresie (scris, desen, mimică etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de sine este alterată profund
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prejudiciu moral, social, profesional, influență corporală sau psihică, idei de relație. Idei de satisfacție și grandoare (megalomanie), exprimă ambiția, superioritatea intelectuală sau fizică, puterea, bogăția, misticismul, gelozia, idei reformatoare sau mesianice. Ideile delirante melancolice au o tonalitate afectivă depresivă, tristă, penibilă. Sunt idei de autoacuzare, ruină, negație, de inferioritate sau de culpabilitate. În ceea ce privește mecanismul ideilor delirante, modul de formare și dezvoltare al structurilor delirante, se disting mai multe aspecte psihopatologice: Percepția delirantă, sau „delirul halucinator” reprezentând o percepție anormală, halucinatorie. Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific (Genil-Perrin): Orgoliul constă în supraestimarea propriei persoane (egocentrism, autofilie, hipertrofia Eului). Este, de fapt vorba despre un tip de vanitate puerilă, de infatuare ridicolă. Neîncrederea, manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat de satisfacția vanitoasă de „a se considera diferit de ceilalți” și, în consecință, superior acestora. Falsitatea judecății
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mod egal, tulburarea sau dezorganizarea imaginii corporale este legată de slăbirea sau frustrarea egotismului individual, slăbind capacitățile de autoconservare ale acestuia. În această situație, principiul plăcerii este înlocuit, cum spuneam, de către principiul durerii, al stării de boală, de suferință difuză, penibilă, imprecisă, generalizată sau fixată asupra unui organ, dezorganizând echilibrul psihosomatic al persoanei respective. În sensul acesta pusă, problema patologiei psihosomatice ne apare ca o tulburare sau, mai exact, ca un conflict interiorizat al persoanei cu propriul său corp, asupra căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simbolici ai acesteia, au semnificația unui abandon care declanșează crize de dispnee, echivalentă cu un „apel” al bolnavului. Tuberculoza este, într-o mare măsură, o problemă de patologie legată de frustrările individului. Declanșarea bolii este adesea în raport cu o situație vitală penibilă, de impas sau conflictuală. Patologia psihosomatică cardio-vasculară este expresia unor conflicte și frustrări ale personalității. Hipertensiunea arterială este adesea raportată la o stare de tensiune afectivă prelungită, cu inhibiția agresivității de către individ. Crizele de angor pectoris sunt în relație cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiecărei forme de mai sus. Personalitatea psihastenică se caracterizează prin tendința la scrupule și inhibiție afectivă. Orice fel de decizie legată de realitate sau de concret, precum și orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decizie legată de realitate sau de concret, precum și orice activitate privind perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihoză colectivă menționată istoric este reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter colectiv. Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la realitate, de a avea o conduită și acțiune pozitive, o comunicare normală. Este condiția stării de sănătate mintală care se opune stării de boală psihică. Nozofobie: frică patologică de boli și consecințele acestora (cancerofobie, sifilifobie etc.). Obsesie: asociere ideo-afectivă penibilă care invadează conștiința, cu caracter repetitiv și incoercibil, de a cărei absurditate și anormalitate bolnavul este conștient, luptând împotriva ei. Obtuzie: diminuare, mai mult sau mai puțin marcată, a stării de conștiință vigilă, cu dificultăți de înțelegere, ideație lentă, somnolență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
generator, la rândul său, a unui efect de Întreținere a anxietătii. Sub aspect psihologic, starea de anxietate este percepută de către individ mai Întâi ca o stare de indispoziție asociată cu un discomfort fizic mai mult sau mai puțin marcat. Caracterul penibil al stării se explică prin faptul că nu are Întotdeauna o justificare, este ceea ce a fost numit “ teamă fără reprezentare”. Anxiosul recunoaște că nu-și Înțelege starea iar declanșatorul acesteia este de cele mai multe ori ipotetic și general: eșec, despărțire, moarte
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
nu li se spune în față acest lucru. Cine se simte lipsit de apărare în fața unor asemenea situații, cine nu știe să-și dea sieși răspunsul corect - ar face mai bine să evite aceste căi, care, oricum, pe lîngă ispite penibile, nu-i pot oferi altceva decît neîncetate decepții" (M.W.). Și totuși există și posibile satisfacții pentru cei care au chemarea și aleg cariera politică: "Ei bine, ceea ce oferă în primul rînd o asemenea carieră este sentimentul puterii. Chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fosta bunăciune a lui Caramitru (cea din "bună seara, iubito!", măritată strategic cu un boss de la Media Pro), azi expirată, cu saboți de Harlem, cu un decolteu năvalnic din care ugerele siliconate stăteau să explodeze, care tocmai încheiase cea mai penibilă sesiune de răgete false auzite la televizor de la Marina Voica încoace. Nu reveni, te rog, că de-abia se liniștise un pic Andreea Marin!. 26 noiembrie 2009 Franța medievală credea în miracole, iar noi, ca bravi francofoni, nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mediatic, încercând să ne prostească pe față cu chichițe procedurale (stenogramele nu-s stenograme, ci "transcrieri", și ele nu reprezintă, la rigoare, chiar probe), în cazul unui derbedeu în robă de la "Inalta Curte" care se miorlăia speriat cerându-și scuze penibile unui mafiot economic îmbogățit porcește pe spinarea statului, ce să mai spui altceva decât că sunt cu toții mânjiți și complici ai unui sistem de criminalitate politico-financiară țintit să ne ruineze ca țară. Iar polițiștii și procurorii care administrează prost sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Sergiu Nicolaescu nu l-a iertat, trădându-l în favoarea lui Ion Iliescu. Ceea ce e totuși deranjant la acest filmuleț care- ne-a marcat copilăria și după al cărui succes Nicolăescu a mai făcut încă vreo cinci episoade (inclusiv unul complet penibil în anii trecuți) nu e, din nefericire, numai mesajul propagandistic comunist, grosier, mincinos și indecent azi, ci și slaba calitate regizorală. E un film improvizat, rudimentar, conjunctural (un fel de replică autohtonistă după un serial în vogă atunci Incoruptibilii) cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acestei simbioze dintre- muzică, interpretare, scenografie și lumini îl atinge în concertul-concept Secret World, DVD pe care eu l-aș preda la școală fie doar și pentru a prezenta tinerilor ce înseamnă cu adevărat muzica în integralitatea ei față de șușele penibile care ne sunt vârâte pe gât de televiziuni și radiouri comerciale, lipsite de scrupule. Țin mine că i-am arătat acest concert soției mele, atunci când scria la singura teză despre sincretism în artele spectacolului publicată vreodată în România până azi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor conducători, mereu aceiași, prin rotație, sunt, totuși, școlile unde părinții se bat să-și ducă odraslele și unde corpul profesoral are de unde alege. Dar restul? Educația este, de departe, cel mai vitregit sector al societății românești. Cu un buget penibil și cu un haos legislativ intenționat creat de grupurile de interese care sug bugetul pentru manuale, pentru dotări, pentru softuri sau pentru toate serviciile care roiesc în jurul școlii, cu un exemplu de degradare morală și de dispreț la adresa bunei educații
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai mult sau mai puțin explicabile și imputabile. La expirarea condamnării, Constantin Noica se oferă să devină, din proprie inițiativă (detaliul este esențial), antrenor de... marxism (sic !). (Nu mai cităm întreg pasajul care, orice s-ar spune, sună azi destul de penibil 5. O mică paranteză pur personală: cel mai scandalos aspect al dialogului de atunci este, după noi, cel care se referă însă la cei ce au avut generozitatea să ne elibereze; cu alte cuvinte, o eliberare la sfârșitul unei condamnări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față ca
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]