3,249 matches
-
o „dogmă” din „nesupunerea totală”, din „sabotaj”, din faptul de „a nu mai aștepta altceva decât violență”, ei găseau că menirea lor era „recuperarea totală a forței noastre psihice”, prin „coborârea vertiginoasă în noi, iluminarea sistematică a locurilor ascunse [...], plimbarea perpetuă în plină zonă interzisă”. Preconizata „recuperare” urma să culmineze cu accederea în „acel punct al spiritului din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul nu mai sunt percepute contradictoriu”. O asemenea
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
fie „rezumatorul corect al întregii activități teatrale din orașele mari artistice”, „o enciclopedie completă a activității teatrale”, „o școală de justă și deplină informație pentru lumea care vrea să învețe și în special pentru actori, regizori și pictori”, „o legătură perpetuă între lumea artistică de la noi și cea din străinătate” (Ce vrem și ce nu vrem). Se publică articole referitoare la activitatea teatrală și muzicală curentă sau de istorie a teatrului semnate de Victor Eftimiu, N. Davidescu, Ion Marin Sadoveanu, Eugen
TEATRUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290113_a_291442]
-
41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion Roșioru, Carnavalul perpetuu, TMS, 1999, 4; Georgeta Drăghici, Despre câteva note false, RL, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 892; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 277-280; Irina Marin, Țara tuturor posibilităților, RL,2002, 39; Dicț. scriit. rom., IV, 522-523; Mircea Iorgulescu, „America, pantoful Cenușăresei
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
El crede că Buddha este o zeitate solară coborâtă din cer pentru a-i elibera atât pe oameni cât și pe zei de tot răul pe care-l desemnează cuvântul „mortalitate” și, în această perspectivă, nașterea și Trezirea sa sunt perpetue. Dintre autorii zilelor noastre, Paul Lévy nu vede în personalitatea întemeietorului buddhismului decât concretizarea umană a unui mit solar. În sfârșit, se mai afirmă că Buddha ar fi fost un zeu arhaic solar (în Mahăbhărata e amintit un zeu Budha
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
îngrijire indiscreției profanatoare a vileagului. Astăzi toate aceste precauțiuni nu mai sunt lucruri „la pagina“ zilei. Astăzi fiecare vrea să scrie cât mai mult despre dânsul pentru ca lumea să aibă zilnic gura plină cu numele său. Oamenii vor să se perpetue, cel puțin să se prelungească cât mai mult în cercul conștient al omenirii, de aci dorința veșnic deșteaptă de a nu fi uitați. Și atunci când simt că fugaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor și că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în cele tensionate. Iar viața nu m-a scutit să am și din acestea, chiar des în unele perioade și cu unele persoane, pe care, inevitabil, ulterior, le-am perceput cu un plus de acuitate, dar nu cu sentimentul adversității perpetue. Așa-numita mea cronică e un mozaic de „constatări provinciale”. Despre Capitală pomenesc rar, o dată sau de două ori, după vizite în ea, în rest ca ecouri. Centrul majorității însemnărilor e Bacăul și, din el, redacția revistei „Ateneu”, care, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că nu doar în asta stă hiba, dar prea repedea lui autocritică mă oprește s-o mai fac. * Proporții de eveniment i s-a dat ieșirii la pensie a lui Gh. Călinescu, secretarul Comisiei pentru Răspîndirea Cunoștințelor științifice, care părea perpetuu. Dintre instructorii Comitetului de Cultură, el e al doilea ajuns la acest prag al vîrstei; primul a fost Aristotel Mitrea, un ins remarcabil doar prin regularitatea cu care-și ținea curele de vegetarian. După cuvîntul lui Calimandric, care a vorbit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a început sentențios: „Un om se judecă după roadele sale, iar redactorul nostru șef are roade!” Apoi, în același ton, i-a evidențiat „receptivitatea la nou” și „viziunea politică orientată după principii ferme”. Abil ca întotdeauna, Eugen Verman, „secretarul perpetuu” al organizației, s-a dedat la cîteva considerații despre „puritatea ideologică a revistei”, convins că, în fața secretarei, acesta-i aspectul cel mai important de relevat. Partea întîi a „reprezentației” s-a încheiat cu mulțumirile aduse de G. tovarășei Jipa, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vivacitatea angajării În actualitățile culturale, prin nescăzuta convingere că, pe tărâmul muncii pasionate, nu există abandon, iar legea e ... eterna reîncepere. Ci prin dârza hotărâre de a „ne bucura de darurile acestei vieți”, fără a ceda melancoliei care ne amintește perpetuu de eternitatea de „dincolo”. Am citit aceste pagini ca pe o lecție de Înțelepciune și morală, ca pe un model pe care, noi, generațiile mai târzii, trebuie să ne impunem a-l urma, căci, se pare, suntem mai puțin dotate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
rând, cei direct interesați, ar fi Împiedicat - prin orice mijloace - plecarea mea. În al doilea rând, nu cunoșteam atmosfera Fălticenilor - preferințele administrației locale pentru anumiți oameni, orizontul spiritual al momentului. În al treilea rând, ca ființă marcată de o „vinovăție perpetuă” ce mi-a rezervat În viață un statut de tolerat În mijlocul celor „aleși”, nu puteam avea inițiative. Trebuia ca vreo instituție să aibă nevoie acută de mine. știindu-se că stăpânesc câteva limbi străine, că aveam 863 Fălticeni se ceartă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
organizează Într-o vastă mișcare circulară, ci și În acela, Încă mai rar, că ultima pagină este În același timp și prima, adică prima pagină se citește firesc (și obligatoriu!) după ultima, cartea propunând un foarte rar tip de lectură perpetuă, În cerc. Atrium este un triumf al raccourci-ului, al lacunei. Toată cartea, făcută astfel, se organizează Într-o figură energic și original sculptată. Roman al generației, ca și Captivi, implicit, Într-o măsură, Înrudit cu romanul englez de colegiu, meditație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării, Judecata din urmă Îl judecă tocmai pe Judecătorul Ultim, Stăpânul, adică Măcelarul, Hingherul cum Îl numește, cu fraternă oroare, poeta: „Noi - cei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o șenilă, cu care am deschis aceste fugare note: „Înaintez oarbă surdă mută ca o femeie Îndrăgostită/ traversez anotimpuri pășesc prin ape cu sânge/ trec lanuri cu maci trec orașe cu oameni/ da Îmi trec viața”. Un soi de marș perpetuu, fără răgaz sau refugiu și fără iluzii, dacă nu și unul pe loc, Înșelător refren, moderat melancolic, o invocare exorcizantă, de fapt: „Nici măcar nu știu dacă tu mă aștepți”. Versul repetă, oracular, incertitudinea, Înainte de a se limpezi tragic: „Nici măcar nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar că nu mai știe unde se află, ci simte, și anume „de departe”, ceea ce ar putea Însemna din Începuturi imemoriale, „lipsa identității”. Și nu numai atât. În imediatul prezent, se recunoaște „o persoană străină”. Pe fragila punte a adolescenței perpetue, ucenicul În vastele confuzii ale existenței se află „suspendat”, fără nici un alt reazem decât Înzestrarea sa: observator al lumii dinăuntru și din afara sa. Coordonatele și calendarul sunt abolite, iar nedeterminarea este mai mult decât spațială și temporală, punând În cauză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
recuperează acest pelerin mereu nemulțumit al cunoașterii În „amintirile” din copilăria și adolescența sa sunt secvențe onirice și fragmente crude de viață cotidiană, mereu avide de sens și nemulțumite de sensul pe care, pentru o fracțiune, l-au captat. O perpetuă ardoare „nomadă”, de la o Întâmplare la alta, ceea ce Înseamnă de la o insatisfacție la alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atât de surprinzătoare „trădarea” de care s-au făcut vinovați atâția intelectuali (de la Heidegger la Sartre, de la Celine la Aragon, de la Hamsun la Brecht), fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al trecutului mitizat, sau de kitschul comunist, egalitar, universal, perpetuu „progresist” al viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își suplimentează lunile cu una secretă, pentru melancolicii și hedoniștii verii. O continuă substituire, coabitare și fecundare Între regnuri, abolind distincția dintre vegetal, animal și mineral; lucrurile recuceresc o misterioasă origine primară, doar pentru a o abandona instantaneu, În migrația perpetuă dintre lumi ambigue, riscante, suspecte, pe care Bruno Schulz le numește „sferele marii erezii”. Fidel unei adevărate transe surrealiste, autorul pune În chestiune formele imitative și sterpe ale aparențelor, automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este „un teritoriu În afara legii”, deschis tuturor ademenirilor, abuzurilor, șarlataniilor, diletantismului proteic și modelator. Și visului, bineînțeles, agresiunii onirice. Sacrul atotputernic este Înlocuit de profanul atoate vulnerabil. Aventurierul irealității, sfidând normele și interdicțiile monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-a fost să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de nuci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Da: Cioran le contemplase, Încântat, și le rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acest pluton de execuție, Împlinind fără Încetare ordine și, din nou, pregătit să decimeze, a dovedit, așa a fost să fie, că a zecea parte a fost să mi se Întâmple mie”. Terifiantele secvențe devin, nu o dată, oglinda inevitabilă și perpetuă În care ne recunoaștem, brusc. Femeia cheală, În rug roșu... Nici după oroare și tragedie, naratorul lui Kertész nu are o relație confortabilă cu evreitatea sa, chiar dacă nu o mai ignoră, refuză sau neagă, ci doar o acceptă, fatalitate inexorabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu? Dar cică, ce părere ai de cică? Și... cicăleală? Turcesc, tot turcesc. Colibă e slav. Influențe... Meseriile sunt nemțești, florile franțuzești... dar rastel vine din italiană: rastello. În latină: rastellum. Ca și rău, tot din latină. Reus: acuzat. Și perpetuu, noapte, nocturn, nobil, nod. Latinisme, toate. Și seară, și searbăd, și zi, și ziar, și zână. Dar zid este slav, ca și zâmbet... Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea ei. Fastuosul naivității și al spectacolului, travestiul și brutalitatea, optimismul și simplitatea și caritatea, bigotismul și confreria, exercițiul ludic și exercițiul fizic, halucinanta, perpetua antropomorfizare Își află, În opera „naturalizatului” artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și imaginea cam nătângă a unui hâtru care se ține numai de glume. Trebuie citite Amintirile... în general și partitura lui Nică a lui Ștefan a Petrei în special cu întreaga biografie a lui Creangă în față, inclusiv cu biografia
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]