2,776 matches
-
Când se ridică, părul lasă să i se vadă chipul și Dora o recunoaște. Este gata să strige : Doamna Alindora ! Doamna doctor Bosch ! Buzele nu se deschid, cuvintele nu îi ies din gură. Un deget alb, lung, un deget de pianist i s-a lipit de buze împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele pianistului. Închide ochii, inima a luat-o iar la galop. Sunetele cristaline care curmă liniștea așteptării sunt ca niște atingeri ușoare făcute de un spiriduș care pășește pe diamantele de gheață ale unei nesfârșite întinderi albe. La un moment dat, spiridușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Schubert ? Și cum reușește Dragoș să coloreze această improvizație de parcă ar încerca să sculpteze în ea clipele unice pe care le trăim ?" Dar iată că mișcările alerte ale spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găsit cu adevărat liniștea? (ziarul Deșteptarea, VII, nr. 1991, 13 dec. 1996, pag. 8, Bacău) 158 Post-scriptum editorial* Cine vrea să-și facă o idee despre tipul reprezentativ pentru elita artistică din Iașii anilor 19201940 trebuie să citească și memoriile pianistului Radu T. Constantinescu (1900-1986), profesor, director al Conservatorului ieșean și principal fondator al Filarmonicii din Capitala Moldovei. Figurile descrise în paginile sale inspirate defilează într-un tempo susținut de forța sufletească a naratorului, în stare să retrăiască la vârsta de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
găsit cu adevărat liniștea? (ziarul Deșteptarea, VII, nr. 1991, 13 dec. 1996, pag. 8, Bacău) 158 Post-scriptum editorial* Cine vrea să-și facă o idee despre tipul reprezentativ pentru elita artistică din Iașii anilor 19201940 trebuie să citească și memoriile pianistului Radu T. Constantinescu (1900-1986), profesor, director al Conservatorului ieșean și principal fondator al Filarmonicii din Capitala Moldovei. Figurile descrise în paginile sale inspirate defilează într-un tempo susținut de forța sufletească a naratorului, în stare să retrăiască la vârsta de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să aprofundez, să închid ochii și să mă las ghidat numai de degete, și dacă degetele mele se izbeau de ceva străin să-i spun numaidecît. Ce puteam să fac ? exploram cu ochii închiși și cu ambele mîini, ca un pianist orb, acel corp expus total, în căutarea unor cratere artificiale, a unor cicatrici ascunse, a unor accidente de natură să mă facă să tresar. — ei ? — nimic, Domnișoară. sunt singurul dumneavoastră locuitor. nicio altă urmă de intrus. erau însă și zile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de 10.000 lei, dar după aceea cum aveam să mai câștig un ban dacă repetam eșecul de la Bălcești? Am simțit totuși că trebuie să mă relaxez, mai ales că Furnica se umpluse de scriitori și artiști. Venise Geo Dumitrescu, pianistul Mândru Katz, Valentin Gheorghiu, Alfred Mendelsohn (fără Bartholdy, cum îi spunea Alexandru Jar rânjind, dar care îi scrisese totuși un scenariu de balet Harap alb, despre a cărui muzică proaspătul meu prieten Paul Georgescu avea să-i spună la premieră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că face și acum cu ochiul tuturor femeilor pe care le întîlnește". Același halat vișiniu, ars la spălat, părea o haină de doliu pe umerii lui Dodo, un fost pianist, cu degete încă frumoase și cu gene lungi, de femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
femeie. Dodo era sfios, blând și ros de o tristețe tăcută. Se vorbea despre el că avusese un talent ieșit din comun. I se prevăzuse o carieră artistică strălucită. O decepție sentimentală însă, luată prea în serios, stricase totul. Tânărul pianist îndrăgostit a vrut mai întîi să se sinucidă. S-a hotărât apoi pentru o sinucidere ocolită: a sacrificat muzica. Mai târziu când s-a desmeticit, a fost prea târziu. N-a mai reușit decât să cânte într-un restaurant, până ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
degetele mici ale labelor și ceasornic cu brățară la încheietura mâinii., Purta părul frizat cu fierul, completă tânărul care continuă: - A doua oară ne-am întâlnit la barul „Barbarina”. Era târziu, după miezul nopții, când ai intrat în speluncă. „Domnule pianist! Nu cumva ai un piramidon?” m-ai întrebat zâmbind. Ți-am servit bulinul ce-l aveam în buzunarul vestei. - Firește că-mi aduc aminte, răspunsei bucuros de revedere. - Și în sfârșit, pentru a treia oară, ne-am întâlnit la belciuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întuneric. Clienții stăteau la mese cochete, cu fața spre scenă, iar formația de muzică era luminată din spate de alte becuri albastre: spoturi acoperite cu celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dureroasă”. Să suferi vreo 25 de zile ca să ți se deschidă un alt univers, să te supui unei igiene mentale, să întrevezi o clipă malul celălalt al Styxului. El zice că o asemenea boală folosește enorm inspirației. Îl cred. Rubinstein, pianistul, zice invers: să nu te plângi de dureri, să iubești viața, căci și viața te va iubi. „Viața nu-i iubește pe cei care se plâng. Viața îi iubește doar pe cei care o iubesc.” Îl cred și pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Îl cred și pe el. Crezându-i pe amândoi, nu cred însă în nici unul și stau la răscruce. Cui nu i-ar conveni să fie bolnav de boli nu prea grave și mai cu seamă nedureroase? Și unde a găsit pianistul femeia aceea de viață pe care dac-o iubești cu patimă și ea să te iubească cu patimă? Totuși, și Fellini, și Rubinstein sunt din rasa celor care trebuie crezuți. Crezuți și uitați. Eu nu cred, la răscruce unde sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
multă muzică de cameră, și-a perfecționat frazarea, marile structuri, modul de formare a sunetului“. O a treia întâlnire decisivă a fost cu pedagogul rus, stabilit în Austria, la Graz, în 1991, Alexandr Satz, „o personalitate covârșitoare“, elev al unui pianist legendar, Vladimir Sofronițki. Celor trei maeștri care au avut un rol decisiv în viața ei, Cătălina Butcaru îl adaugă admirativ pe Dmitri Bașkirov, alt mare muzician cu „o cultură a sunetului fantastică, o reprezentație sonoră și cunoștințe estetice foarte solide
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de proiecțiile în premieră, dar și de prezența regizorilor și artiștilor: Armând Assante, Franco Nero, Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Ioana Bulca. Iulie Moscova a cântat la Sibiu Două mari personalități artistice au concertat la Sala Thalia: dirijorul Vladimir Ziva și pianistul Mikhail Petukhov, din Rusia, invitați la Festivalul de interpretare pianistica și compoziție „Carl Filtsch“, au cântat alături de orchestră Filarmonicii de Stat Sibiu. Vladimir Ziva, director artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, a dirijat Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
cântat alături de orchestră Filarmonicii de Stat Sibiu. Vladimir Ziva, director artistic al Orchestrei Simfonice din Moscova, a dirijat Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, de Rahmaninov și Simfonia a VI-a Patetica, de Ceaikovski. Solist a fost Mikhail Petukhov, pianist și compozitor, profesor la Conservatorul „Ceaikovski“ din Moscova. aniMotion, desene pentru oameni mari Nou la Sibiu: Festivalul European de Animație - aniMOTION organizat de Fundația AltArt, cu proiecții de filme de animație, la Pavilionul 2007. Festivalul a adus la Sibiu cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
nu așteaptă vreo ordonanță de urgență pentru suplimentarea de fonduri. De altfel, atât bugetul, cât și programul festivalului erau cunoscute în proporție de 90% cu mai bine de un an înainte. Așa se face că numele răsunătoare se mărginesc la pianistul Murray Perahia la pupitrul formației Academy of St Martin in the Fields, la grupul lui Jordi Savall, Hisperion XXI, și la Orchestra Simfoni-că din San Francisco, cu Michael Tilson Thomas la pupitru și, într-unul din cele două concerte, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de mare succes în ultimii ani, Liza Batiashvili, a fost pe deplin compensată de geniul înlocuitoarei sale, Alina Pogostkina, și ea câștigătoare a concursului Sibelius, o violonistă de origine rusă care trăiește în Germania. De interes sunt și cei doi pianiști ce vor da recitaluri în memoria lui Sviatoslav Richter, Paik Kun Woo și Andrei Gavrilov. După cum este o plăcere să îl reasculți pe Gidon Kremer în fruntea Kremeratei baltice, o formație devenită extrem de populară aici după ce a vizitat Praga aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de anul acesta puse în evidență într-un instructiv eseu semnat de muzicologul britanic Graham Melville-Mason, acesta de mai bine de un deceniu consilier onorific al Primăverii pragheze. Locul de onoare în programul festivalului îi revine însă lui Sviatoslav Richter, pianistul mult iubit de praghezi, el însuși un fidel al festivalului și mare iubitor al naturii și culturii cehe. Prima ieșire a lui Richter în străinătate a avut loc la Praga, la festivalul din mai 1950. Ulterior, avea să mai participe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu furtunul. Dincolo de întinderea de apă liniștită se profila un vârf din rocă roșiatică și cerul albastru. Alice a sorbit niște Fume alb dintr-o podgorie din sudul statului Idaho, ascultând ultimele note dintr-un concert de Bach cântat de pianistul din sala mare a hotelului. Stabilimentul era parcă desprins din Danville și transplantat într-un decor mai frumos. Dacă Irene n-ar fi dat târcoale prin zonă, uitându-se urât la ea, atmosfera ar fi fost perfectă - genul de moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Anglia, Joyce DiDonato în Statele Unite, Abbado în Italia, Steven Isserlis în Australia, Rolando Villazon în Mexic, Valery Gergiev în Rusiaă, Julia Fischer a fost întotdeauna a doua sau, mai rar, a treia alegere. Recolta este ceva mai slabă în privința discurilor pianiștilor, singurul reținut de critici la categoria instrumentală, cu sonate de pian de Haydn interpretate de Marc-André Hamelin, situându-se doar pe locul al treilea. O categorie la care cel mai bun disc a fost ales, cu îndreptățire, setul cu Suitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
care cel mai bun disc a fost ales, cu îndreptățire, setul cu Suitele pentru violoncel solo de Bach, înregistrate de Steven Isserlis. Un disc de ascultat cu prioritate în pletora de înregistrări actuale a suitelor lui Bach. Fără discuție însă, pianiștii de clasă internațională nu lipsesc și criticii au ales să-l recompenseze la categoria celei mai bune înregistrări a anului pe Nelson Freire, pe care l-ați putut asculta la Festivalul „Enescu“. Înregistrarea premiată este a celor două concerte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
celor de la „Grammophone“, cele făcute de Rudolf Serkin și Leon Fleischer, ambii cu dirijorul George Szell, Emil Gilels cu Eugen Jochum sau Stephen Kovacevich cu Wolfgang Sawallisch. Un alt disc, așadar, de ascultat, cum recomandat este și cel al tânărului pianist rus Evgeny Sudbin, ce a concurat și el pentru înregistrarea anului. Sudbin, intrat în ultimii doi ani în atenția criticilor după o remarcabilă înregistrare a Sonatelor de Scarlatti, a publicat la casa Bis un disc mult lăudat cu primul concert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]