4,013 matches
-
care destui dintre dânșii nu îndrăzneau să le atingă nici măcar cu un fulg. Unde erau, într-adevăr, răpite și adăpostite, ipocritele acelea, în orele în care își puneau în aplicare adevărata lor specialitate, aceea de a părea, cât mai veridic, picate pe gânduri. Ori în a cărui odăiță se îmbulzeau cu toatele, imediat ce poeții destinelor lor își întorceau, o clipită, geana de la ele. Nu ținea neapărat. Dar nici cine știe ce nu s-ar fi supărat, dacă vreunul dintre poeții aceia i-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau, din adâncul sufletului, doinește și de viață lungă?" "Ăă... Orișicum... Doinește cum îl poartă inspirația. E, să vedeți, un foarte mare artist..." "Ori așa ceva nu ne-a mai picat nouă în brațe de un car de ani, în cartierul Olteniței, nu-i așa?! Ceva atât de autentic. Ceva atât de izbitor original... Ori poate mă înșel. Dumneata ce crezi?" "Nici în cartierul Olteniței. Nici în oricare alt cartier, unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cartierul Olteniței, nu-i așa?! Ceva atât de autentic. Ceva atât de izbitor original... Ori poate mă înșel. Dumneata ce crezi?" "Nici în cartierul Olteniței. Nici în oricare alt cartier, unde ați fi binevoit. Precum ați sintetizat. Nu-ți pică de două ori în brațe un astfel de artist." "Perfect. Ia atunci măsuri să-l nu-l deranjeze nimeni. Nici în general. Nici dintre ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tovarășilor din Conducerea de Partid, că nu te mai poți opri din sculptat buciume, porți, jgheaburi, donițe sau draci să te pieptene?! - Nu pare un obstacol destul de însemnat, de care să se împiedice distinsul nostru elev. - ...Așadar, operațiunea cu detergentul picase... Nu puteai fi înlocuit nici cu un rapsod de Partid. Tovarășului X fiindu-i deja dezvăluite numele dumitale. Vârsta. Adresa. Liceul la care studiezi... 383 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI precum un cârcel de viță, de asemenea cel care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu. Nu puteai. Mai ales că Doru, în afară de nepăsare și plictiseală, imediat după ce cafetiera îi fusese slobozită în față, o altă simțire fierbinte a sufletului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iar în următorul trebuia să se salveze. Probabil avea vreo drăguță și nu îi mai stătea capul la învățătură, însă nu a aflat nimic era convins că a prins gustul femeilor, observa că le face curte la toate colegele, poate pica ceva din cântecele sale! Pe băieți îi mutase diriginta pe rândul de la ușă. Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
hohote iar dascălul a spus surprins: - Trebuie să o pun la expoziție așa fițuică nu am mai văzut! Stelică a vrut să recupereze măcar mijlocul rolei, dar profesorul l-a invitat afară din sală. Deci avea două boabe, dacă mai pica la o materie însemna că a pierdut anul, însă dezastrul a continuat. La geografie aveau un profesor care proceda ciudat, preda toata materia și-n ultimele ore îi scotea câte 10 elevi la marginea clasei și le punea întrebări. Trebuiau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toată geografia, lui îi plăcea și nu îl deranja acest stil însă Stelică nu învățase și nu știa o iotă. Cu toate că a încercat, nu a putut face mare lucru, era prea mult de suflat și profesorul l-a picat. La anatomie nu învățase nimic, nu știa după cine se luase. Stani n-avea de gând să învețe, avea note mari în primele trimestre putea să îi dea chiar și zero tot îi ieșea media anuală de trecere. Nu îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deprins. Totul e să tie de casă, să fie la locul lui, să-și vadă de treabă, să nu fie curvar și să plece după altele, că atunci e greu! Așa-l apucase pe-al meu într-o vară. Îi picase cu tronc una dup-în Grant. Eu îl vedeam că nu mai e în apele lui. "Ce-ai, mă Grigore?" îl întrebam. El, nimic. Numai mă înjura. Pîn-am aflat. "A, asta-i buba? mi-am zis. Lasă!" M-am ținut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătut, eu, de loc! Dar -lam întors. I-am făcut ce i-am făcut, uite-l, e tot cu mine și sîntem bătrâni amândoi. Fata dogarului asculta. Aglaia se așeză pe un scaun. - Pe domnu Stere îl știu de când a picat aici; la noi a tras întîi. A venit cu mâna goală. Tot cu munca. E pus pe ajuns, ascultă la mine. Te uiți ca locul e cam pustiu, nu-i nimic! într-un an, doi se face și aici mahala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge-mă cu o țigare! Cel tânăr râse stingherit. Îl lăsară în mijlocul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de voie bună. Nu mai aveai loc. Te trăsnea de departe un miros de mujdei și abia dădură peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se îndreptau și cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau înțeleși. Nu se grăbeau. Așteptau la umbră să le pice marfa. Aveau prețul lor, nu ieșeau din el decât dacă dădeau de animale mai bune. Cetele se priveau. Stăpânii nu spuneau nimic. Cerură câte o ulcică de vin, o dădură pe gât pe nerăsuflate și așteptară tot încruntați. Negustorii se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama! Vânzătorul se căina, blestemă mincinoșii, scuipă nădușit și văzu cu ochii lui cum pierde prețul. Se făcu supărat: - Nu-l lua dacă nu-ți place! Negustorul scoase teancul, dintr-o pungă lunguiață
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri, aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând târgul. Frunzele uscate ale acoperișului foșniră și o ploaie galbenă de crengi smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai rămăseseră decât câțiva clienți care beau grăbiți. Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma muierească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai fi plecat nimeni. După târguială, merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să mi-o pui, p-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea, cu mulțumire, măsurile de rachiu și plecau, unul după altul, parcă vorbiți. După ei picară în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își făcură grădinărie spre Tarapana, unde era locul mai gras. Tot cam la vremea aia, Stere află de la Grigore că spre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în faietoane. Sub capra lor ascundeau putineie de brânză și smântână. Când veneau cu muierile, aduceau frișca rece pentru boieri. Cârciumarul îi petrecea până la ușă, privea caii bine hrăniți, hamurile curate lună și îi întreba dacă se mai întorc. Ei picau la săptămână, la săptămână. Aveau un drum de județ spre șina barierei și o tăiau mai scurt prin groapă, peste maidan. Cu timpul, negustorul le învățase și numele. Ele erau scrise pe căruțele albastre, desenate pe la osii, cu flori: Cristu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea gospodărie curată, spoită totdeauna cu var, că luase muiere vrednică, nu ședea. El tot pe la Stere petrecea. Îl vorbea pe cîrciumar: - Ăsta ne cumpără pe toți! Unii n-aveau de unde să-l știe pe negustor. Gunoierul le povestea cum picase într-o seară pe maidan, cum își ridicase o magherniță și cum se ajutase cu șeful. Nu-l mai cunoșteai. Îi crescuse ceafa cârciumarului. Ceilalți ascultau cu ciocanele de rachiu în mână. Se minuna Tilică, se mira Gogu, el nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea doisprezece ani și abia învățase să buchisească și să socotească. Picat de la coada vacii, se speriase de ce văzuse în București. Când coborâseră din vagonul murdar al trenului care-i adusese din fundul Olteniei, taică-său îi spusese: ; - Numai cuminte să fii, că de rest are Dumnezeu grijă! Să asculți : și să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo săptămână o casă de paiantă unul Goșnețe, atunci picat în groapa lui Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti Aglaiei. Că dacă începuseră să se întoarcă cu trăsura acasă, însemna că le merge bine... *: 4 Didina Trupeșă Didina! Și-avea o govie, roșie, cărnoasă, numa bună de pupat! Paraschiv picase într-o seară cu ceilalți în casa ei din Cațavei. Când au deschis ușa, pungașul rămăsese uluit în prag. Muierea se întorsese, și el o zări la lumina lămpii. Era înaltă, clădită bine, cu un păr bogat adunat într-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]