3,569 matches
-
variabilă intermediară. O ipoteză plauzibilă este aceea că un rol important îl au cognițiile referitoare la o posibilă nenorocire (Warren și Zgourides, 1991). Aceasta este și abordarea pe care o adoptă cel de-al doilea terapeut. El realizează anxietatea și piedicile pe care aceasta le ridică, dar îi atrage pacientului atenția asupra rolului pe care îl joacă îngrijorarea. N-ar trebui să ne suprindă faptul că pacientul va identifica grijile pe care și le face în legătură cu lifturile (de exemplu, că s-
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Favorizarea înțelegerii tratamentului și a cooperării pacientului Odată ce se recîștigă motivația pentru tratament, iar pacientul începe să învețe, să exerseze și să aplice tehnicile terapeutice, este rîndul terapeutului să se asigure că toate obstacolele apărute împotriva progresului sînt gestionate eficient. Piedicile aflate în calea înțelegerii tratamentului și a cooperării pacientului pot fi clasificate în (1) probleme de educație, (2) probleme de încetinire a ritmului respirator, (3) probleme de relaxare, (4) probleme legate de expunerea gradată și (5) probleme legate de restructurarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mare lucru ca noi să secerăm bunurile voastre materiale? Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, oare nu avem noi mai mult? Însă noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Cristos. Însă eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-am scris acestea ca să mi se facă și mie tot așa. Mai bine să mor decât... Nimeni nu-mi va lua acest motiv de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
însă cineva care nu va avea iubirea de familie și de țară, onestitate, curaj civic, abnegațiunea, simț de dreptate, activitate, energie nu e cu putință a fi un cetățean folositor; din contra va fi mai mult decât un ignorant, o piedică, dacă nu un pericol pentru țara și familia lui”. Cât adevăr ! Un popor ținut în ignoranță, needucat, poate fi ușor manipulat. Aceasta este strategia aplicată de regimurile politice extremiste în toate părțile globului pământesc, iar astăzi, din păcate, încă prea
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
vine la ordinea zilei cestiunea arzătoare a Dunării. Acum începe să se lămurească pentru care motive s a retras Ion Brătianu de la guvern și de ce a plecat și Vasile Boerescu de la departamentul Externelor. Austria erea singura putere care mai punea piedici ridicării României la rangul de regat; Austria făcea un șantaj, făgăduia că va consimți la cererea României, dar pretindea concesiuni în cestiunea Dunării. Spre a obține acest consimțământ, care erea esențial, Boerescu a făcut Austriei concesiuni mai mari decât ar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
exercita înaltele funcții și care face propagandă fățișă pentru fratele său în exil, în asemenea împrejurări, atît de prielnice, era firesc ca exilatul să se întoarcă în țară și să-și reia tronul. Nu mai stătea în calea lui nici o piedică. 32 În seara de 6 iunie 1930, Carol coboară dintr-un avion la București. El pleacă la Cotroceni unde-l așteaptă principele Nicolae. Regimentul 9 vînători, în frunte cu comandantul său, colonelul Gabriel Marinescu, are paza palatului și a noului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Nu, Adelheid nu și ar fi putut schimba niciodată sentimentele! Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu vor mai fi piedici În calea iubirii voastre! Fiți Înțelepți și aveți răbdare. Răbdare, asta e taina! le spuse el. Îi binecuvântase promițându-le că se va ruga pentru ei și tinerii se liniștiră Întru câtva, deși le venea greu să se prefacă. Își
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-ar fi În stare de o faptă care să ne dezonoreze. Nu, fericire cu asemenea preț nu există...“ Sihastrul le promisese că va veni ziua când toate piedicile vor fi Înlăturate. „Îl cred“, Își spuse prințesa. „Nu m-a mințit niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimic În cale. Căci oamenii nu-și aleg singuri părinții care le dau viață, dar Își aleg singuri drumul pe care Îl urmează și faptele pe care le săvârșesc. Înălțimea Voastră, interveni bătrânul Urs, nici măcar aceasta nu mai este o piedică În calea căsătoriei lor. În ultimele zile am aflat că originea lui Îl Îndreptățește pe Bodo să aspire la mâna nobilei Adelheid. Faptul n-a fost cunoscut până acum, el nu e fiul meu, l-am adoptat numai. Prin vinele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe la 12,30. Cu entuziasmul firesc, doar mă apropiasem de castelul înconjurat de multă verdeață, îmi pregătem aparatele pentru fotografiere și filmare. Afișul galben nu-mi părea de bun augur. Oare nu cumva ar fi trebuit să țin cont de piedicile de dimineță? Se pare că da, fiindcă muzeul era în renovare, închis până-n octombrie... Nu-mi venea să cred, doar nu voiam să vizitez castelul ci doar să-l fotografiez. Am trecut de panglica galbenă ce interzicea accesul, măcar să fotografiez
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
planetă. Încerc de-o viață lungă să stăm un ceas la sfat Și Te-ai ferit de mine de cum m-am arătat; Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi, Înverșunat de piedici să le sfărâm îmi vine Dar trebuie-mi dau seama Să-ncep abia cu Tine." (T. Arghezi) Eu sunt calea, adevărul și viața. (Ioan 14:8) Care cale? Aceea care-i duce pe oameni la umilință, la înjosire, la terfelirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spună ce are de spus." (Mihail Gălățanu) "Cinste autoarei acestor convorbiri, pentru că, prin străduința ei, cititorii ne pot vedea așa cum suntem, nu cum am vrea să fim..." (Adrian Popescu) "Cel mai frumos interviu de până acum: fără ostentație și fără piedici. Pentru când ne vom mai întâlni: oare ce am putea spune despre prietenia oamenilor frumoși? Mai există oameni frumoși, astăzi? Din ce sunt făcuți oamenii frumoși? Pe curând, așadar! Mulțumesc, om frumos!" (Angela Furtună) "Mulțumesc aici Angelei Baciu, pentru ocaziile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
profesie, omul în familie, prietenul aleargă la fel de fair play, la fel de elegant și la fel de bine, și sosesc în același timp la țintă. De cele mai multe ori însă, lucrurile stau cu totul altfel: unii joacă urât pe anumite porțiuni ale traseului, își pun piedică lor înșiși, rămân în urma altor ipostaze ale lor. Pe mine nu mă sperie oamenii care, oricâte defecte enorme ar avea, sunt gata să și le descopere, să scape de ele, să evolueze. Mă sperie, în schimb, cei care perseverează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
următor A.B.Atât de multe lucruri aș vrea să mai vorbim, ești de acord să nu terminăm interviul acum, ci doar să-mi lași un mesaj, un gând...? Cel mai frumos interviu de până acum: fără ostentație și fără piedici. Pentru când ne vom mai întâlni: oare ce am putea spune despre prietenia oamenilor frumoși? Mai există oameni frumoși, astăzi? Din ce sunt făcuți oamenii frumoși? Pe curând, așadar! Mulțumesc, om frumos! (Iași, 2014) Dan Mănucă Nu consider că se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul lui iulie 1950 a simțit că acțiunea este sprijinită de autorități, când într-o discuție cu inspectorul Nemeș, l-a denunțat pe Danieliuc că le pune piedici, denunț în urma căruia directorul a fost înlocuit. După ce Pătrășcanu a semnat un angajament de informator al Securității, iar Eugen Munteanu a discutat și el cu ofițerul politic, au încercat, se pare la indicațiile lui Șleam, să aplice un sistem de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ghiveci, împodobit cu beteală și globulețe, vizitatorii au sărbătorit nașterea Domnului pe un stadion, într-un fel de meditație colectivă în care erau invocate spiritul lui Iisus și zeități. Ca într-un cor, ei au fuzionat spiritual, trecând de orice piedici și diferențe, emanând cu toții aceeași energie, înălțată spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Emilia Valentina BELEȚ redactor șef la Jurnal de Constanța PREFAȚĂ Individ rătăcit în această aglomerație planetară, doar un simplu pion pe uriașa tablă de șah a lumii, manevrat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
viața! Nu, afirmațiile de mai sus vin tocmai din sublimul trăirilor de la ultima puja națională la care am participat: Sahasrara Puja desfășurată la Piatra Neamț. Revin la luptele din subtil. Atribuită colectivității nordmoldovene organizarea acestei puja, încă din start au apărut piedicile. Inițial, nimic nu părea să tulbure desfășurarea ei într-o normalitate ce ar fi poziționat-o, cu siguranță, în acel anonimat propriu unei noi reușite. Nimic rău în aceasta! Este chiar ceea ce ne dorim: frecvența izbânzilor să fie cele ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
șederi prelungite, am ales varianta mai comodă pentru mine, aceea a unor scaune cu spătar aranjate în zona V.I.P., undeva în lateral. Subliniez: am apelat la această variantă doar pentru confortul coloanei vertebrale! Ascensiunea lui Kundalini trebuia să fie fără piedici. Forțele creative s-au manifestat fără opreliști. Copiii sahaja yoghinilor, elevi la școala din Dharamshala, trăiau mai multe tipuri de bucurii simultan și, în mod firesc, manifestările lor erau amplificate pe măsură. Motive aveau suficiente: reîntâlnirea cu părinții, cea cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
predilecție știri neprielnice aliaților și adesea dușmănoase nouă și potrivnice aspirațiilor naționale și ideii de stat român unitar.” Alături de cenzură, mai târziu, Glasul Bucovinei, în nr.74, reamintea cititorilor că în România Legea presei din 1862 declară cenzura desființată, iar piedicile menținute în materie politică au fost și ele înlăturate de Constituția de la 1866, lăsând pe fiecare scriitor răspunzător de scrierile sale înaintea Curții cu Jurați în cazurile prevăzute de Codul penal. Dar sublinia: „Cenzura în Austria însă există și astăzi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dintr-o vreme când, „a face artă și literatură în Bucovina înstrăinată însemna curaj și jertfă, dacă nu chiar îndrăzneală”. În numărul 13/1936, Ion. I. Nistor adaugă în acest sens: „Numai la 1904 Junimea Literară a putut rezista tuturor piedicilor și greutăților, îndurând până și o confiscare pentru frumoasa poezie a lui Sever Beucă Costineanul „La coasă fii ca-n vremile străbune” pe care am găsit-o republicată în ediția a doua de după confiscare în Junimea Literară nr.2/1904
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mult apus, / ultimii proletari din lume au spus / către ultimul patron: "Uzina ne-aparține!"/ Și s-au făcut stăpîni. Și-au stăpînit-o bine. Tabloul mai păstrează amprentele culorii. / Priviți, urmași, sfîrșitul plusvalorii". Sfîrșitul profetizat al plusvalorii nu va fi o piedică în a deveni rezidentă în SUA. Cu cîțiva ani în urmă, Ov. S. Crohmălniceanu proceda și el la publicarea unui jurnal asemănător, dovadă că rușinea și bunul-simț nu i-au vizitat niciodată pe acești autori de partid și de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cei de față sînt mai veseli. Ospățul este poate în chip paradoxal singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită. Și unde nu există concurență, numerus clausus; the more the merrier: creșterea numărul comesenilor departe de a constitui o piedică, o primejdie, multiplică bucuria fiecăruia și a tuturor. Dacă-i așa, atunci ospățul realizează condiția paradisiacă: ea presupune în primul rînd capacitatea de a te bucura de bucuria altuia, de a o împărtăși". Lumea creștină este un ospăț, o continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
legătura cu Comandamentul Miliției, ca să adune cîțiva chiaburi din comuna respectivă, care să-i îngroape pe cei împușcați. La Serviciul de Securitate Turda i-am cercetat pe baza instrucțiunilor primite din partea tov. col. Patriciu Mihail, că acolo unde se pun piedici din partea chiaburilor în ce privește aplicarea liniei Partidului să trîntim de pămînt unul sau doi chiaburi, numai de un singur lucru să îngrijim, "să fie chiabur și să aibă gîtul gros", arătînd cu mîna dimensiunea gîtului. Noaptea au fost puși în mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totodată. Între cele mai emoționante mărturii, ca impact, grație și imaginii, este serialul Memorialul Durerii difuzat la TVR, primul episod intrînd pe post în seara de miercuri, 14 august 1991. Au fost difuzate o sută douăzeci, cu permanente obstrucționări, cu piedici incredibile de la documentare, la spațiul acordat și orele de difuzare mereu schimbate la momente, pe cît posibil cu o audiență cît mai redusă, pînă cînd, în 2004, va fi scos de pe post acest cutremurător document al suferinței unei întregi națiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nimic din jur sau cu nimic din ceea ce mă preocupa - le-am „topit” În revelația și bucuria misterului vieții. Cineva parcă Îmi arunca o „pătură” peste creștet, Încât Întreaga-mi ființă prindea o vibrație În care se topeau aproape toate piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]