3,087 matches
-
tranz. "A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i ușor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă și de consistență, sensibilitatea etc. unor țesuturi sau organe și pentru a putea stabili diagnosticul". A PIPĂI tranz. "a atinge (ușor și repetat) un obiect ori o ființă cu degetele sau cu palma pentru a se încredința că există sau pentru a constata forma, consistența, calitatea etc.; a cerceta, a examina tactil". A SIMȚI tranz. "a avea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
la conceptele good exampleness (rom. caracter reprezentativ forte) și bad exampleness (ro. caracter reprezentativ periferic), în legătură cu locul unui concept/termen în cadrul unei categorii. Criteriile reprezentativității unui termen pentru o anumită categorie apar formulate și la Dima (2002). 16 Verbul a pipăi nu este ales ca membru central, prototipic, al clasei verbelor de percepție tactilă, fiindcă, pe de o parte, sfera de utilizare a acestuia este destul de restrânsă și, pe de altă parte, se limitează la examinarea tactilă mai restrânsă ("cu degetele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
lor ca obiecte independente non-reale. Natura duală a obiectului operei literare poate fi anticipată încă de la separarea obiectului de artă în obiect artistic și estetic. De aceea, opera literară poate avea la bază un obiect real (cartea pe care o pipăim împreună cu toată construcția lingvisică interioară) sau un obiect ideal/imaginațional (o nouă dimensiune a realității). Indiferent de tipul obiectului literar, el se prezintă independent ontic de orice act cognitiv. Dificultățile survin în urma înțelegerii obiectului ideal 9. Diferența dintre obiectul ideal
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație de joc. Când ne aflăm în actul lecturii sau al privirii descoperim arta ca manifestarea tuturor elementelor sale constituente. Fie că vorbim de obiectul pe care îl percepem prin pipăit, miros sau gust, fie că vorbim de obiectul reprezentat, de limbaj, culoare sau suportul digital, avem de-a face cu un obiect în stare imobilă a obiectului de artă, ce poate presupune negația existenței sale (când un subiect nu este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
educativă deoarece prin joc elevii își încearcă abilitățile lor, cât și acelea de găsire a soluțiilor posibile pentru realizarea unui anumit scop. Câteva exemple de jocuri: a) pentru dezvoltarea memoriei vizuale și recunoașterii formelor și texturilor, învățătorul solicită elevilor să pipăie, să identifice în gând (fără să vadă) și apoi să descrie forma și textura așa cum și le amintesc; prin confruntarea formelor descrise cu cele naturale se observă asemănările, deosebirile, redarea texturii; b) se cere elevilor să decupeze formele acelor
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
fătului). De exemplu, în sacroiliacele stângi mâna stângă, în sacroiliace dreptemână dreaptă; de obicei însă se introduce mâna dreaptă dreptaci). În timp ce se introduce mâna în cavitatea uterină, cealaltă mână susține abdominal fundul uterului. Piciorul prins este cel anterior (se caută pipăind pe coapsă, de sub simfiza pubiană); membrul inferior se apucă la nivelul articulației tibiotarsiene, între medius și index, cu policele pivot pe călcâi. în caz că nu se poate prinde piciorul anterior se prinde cel posterior, făcând o tracțiune posterioară ori se rotește
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
îngâna rugăciuni interminabile de iertare. Pete vinete îi împodobeau obrajii surpați, gâtul alb, brațele rotunde. Mă obișnuisem. Sufletul meu căpătă, încetul cu încetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, îngeri, lumină. Îndeosebi o nesfârșită lumină răbdătoare; mănunchi de raze subțiri bănuind, căutând, pipăind, posedând puritatea grea, candoarea misterioasă a unei copilării perlate echivoc de lacrima uterină. BUCUREȘTI FAR WEST Dumnezeul traducerilor Daniel CRISTEA-ENACHE Cum sunt selectați autorii români capabili să reprezinte literatura noastră în străinătate? Unii dintre ei, puțini, se descurcă pe cont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vedeam nici la doi pași în față. Și-odată simt că am călcat în ceva moale, că mă scufund ca-ntr-o mlaștină. M-am dus până la brâu. Și-o duhoare de moarte m-a cuprins din toate părțile. Am pipăit cu mâinile în jur, până am dat de niște oase. Căzusem în burta unui cal mort, putred. Îți povestesc degeaba, că tot n-ai cum să înțelegi groaza mea. Pe lângă asta, îți spun, iadul cu pucioasă și cazane de smoală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am ambiționat s-o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
scos de Polirom și „Suplimentul de cultură“, de Șerban Foarță, maestrul de ceremonii, și de Robert Șerban, neobositul apărător al culturii din îndepărtata noastră zonă de vest, ascultăm cuminți istoriile minții. Cu Mr. Clippit și Mirele fără căpătâi în mâini, pipăi pripit grafica și tipăritura. Îmi place pentru că, da, poezia trebuie pusă în volum ca în ramă sau în farfurie ca o prăjitură. Îți mai aduci aminte, Nela, cum începea telenovela?, îmi pică ochii pe ilustrațiile de schelete de stil inconfundabile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
și se opri, provocator, în fața primei, căreia-i spuse imperios: — Dégantez-vous, Carmen; moi, je dégaine... Carmen Carpen, nemișcându-se din loc, își dezmănușă o mână, apoi alta, zăbovind la fiecare deget, mai înainte să-l sustragă din teaca lui imaginară, pipăindu-i leneș falangă cu falangă („les délicates falanges“, mallarméiză în gând Vasile; „falangelele acelei oboseli“, barbianiză același, tot în gând); fapt ce-o făcu pe gazdă să-i arunce striptezei noastre digitale un brutal și fără urmă de umor: — Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
sentimente mai umane. Ca să continuie,-n benignă ironie, prin rugămintea ca împricinata să repete, drept amendă contravențională, numele dodecasilabic mobutian al indezirabilului Désiré. După ce trase aer în piept, numita Nora, pronunță dintr-o răsuflare sau, mai curând, de parcă ar fi pipăit, mătănii pe un șnur: Sese Seko Koko Ngbendu Wa Za Banga. — Ufff, exclamă Carmen, ușurată, mai înainte ca profesorul Vasile, lovind în masă cu un invizibil bătător de carne, să pronunțe, mișcându-și buzele, ca peștii, fără sunet, sentința irevocabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
trei etaje proporțional egale între ele. Statură în general mică, corp subțire cu forme uscate, emaciate și dure, mușchi energici și bine desenați sub piele, cu inserție fină, piele galben-brună, cu reflexii verzui, caldă și uscată la atingere, aspră la pipăit, cu vene mari, foarte vizibile sub piele, și sistem pilos foarte dezvoltat pe tot corpul. Fața pătrată, măslinie, expresivă, severă, cu trăsături dure și accentuate, frunte relativ înaltă, păr negru, abundent, cu reflexe albăstrii, ochi de culoare întunecată, negrii, strălucitori
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de mesaje uzuale, neprecise. Emisfera dreaptă a creierului este net superioară în interpretarea stărilor spațiale. Obiectele din câmpul drept sunt văzute numai de creierul stâng și cele din câmpul stâng numai de creierul drept. Limbajul fiind apanajul creierului stâng, dacă "pipăie" o foarfecă cu acesta (în câmpul vizual drept), el o identifică. Punând foarfecele, însă, în câmpul vizual drept (adică al creierului drept ), el nu o poate numi. Întrebat dacă ceea ce este în fața sa este "bun" sau "rău", el răspunde "rău
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
i-au fost părinții. Este adevărat: scrisul și cititul în cazul analfabeților pot fi învățate după 6 ani, chiar la bătrânețe, dar acești analfabeți știu să vorbească. Un copil surdo-mut are dificultăți de vorbire, dar acesta poate fi învățat să pipăie literele, înainte de 6 ani. Copilul normal învață să vorbească până la 6 ani, în perioada maturizării creierului, nicidecum după. Încercarea de a învăța vorbirea, mult după maturizarea creierului, este în general sortită eșecului. Deficiența majoră a cazului Victor este totala lipsă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
apar pete cenușii cu țesuturi ce se scufundă, atacul ajungând până la semințe (fig. 124 a). Pe timp umed, cu temperaturi scăzute între 18-25șC, petele se pot uni, iar pe timp secetos, marginea petelor devine tare, se suberifică (devine aspră la pipăit). Transmitere-răspândire. În condiții de umiditate ridicată, în jur de 95 % și la temperaturi scăzute 18-25șC ciuperca se răspândește și atacă ușor datorită transmiterii sporilor de către vânt și picăturile de apă. Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurată de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
dată bolii) (fig. 168). Pe fructe se observă formațiuni punctiforme, de 1-2 mm în diametru, în jurul cărora se formează un inel roșu-violaceu la piersic, zarzăr și cais. Petele ies puțin în relief, ceea ce face ca fructele să fie aspre la pipăit. Pulpa fructelor de cais și zarzăr devine pâsloasă și nu are un gust bun. Pe lăstarii verzi, în jurul mugurilor, scoarța se brunifică, crapă și apar ușoare răni ce fac ca mugurii să se usuce. Uneori ramurile tinere se deformează, apar
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
un aer mai calm, mai echilibrat al carierei mele, am interpretat - evident, abuziv, pur speculativ! - această simplă denigrare sau proastă informare ca un eveniment existențial, apariția, pătrunderea acelui mare Senior de antracit În viața mea, ce-și căuta, ce-și pipăia abia drumul - tot astfel, din cele două judecăți negative la adresa firii și artei mele de atunci, „la Început”, am extras profețiile... cele necesare mie. Nu găsim decât ceea ce posedăm deja, „nu cunoaștem decât ceea ce știm deja”; și Goethe, parcă primul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuit să fim împreună sau să nu ne fi despărțit niciodată. Ți-am scris din Focșani, tot pe ziua de 10 și nu m-am înșelat când am scris că și tu îmi scrii. Sunt anumite lucruri pe care le pipăim cu antenele sufletului. După felul cum ți-am scris, desigur, te-am alarmat. Așa a fost situația. A trebuit ca în urma unui ordin să mă deplasez într-o direcție oarecare. Acolo posibilitățile de trai erau mult mai reduse și de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aș duce la Moisei, la mănăstire! trage la locul liber, tragic, tinerețea mi-a trecut, neînsurat, șleampăt, rîde comercianta, îți spun impresiile cît el se depărtează, mi-e groază că a format grup cu noi! a plecat să se dezmorțească, pipăie la piciorul stîng, pe pulpă! noduri de reumatism, ridică și cracii pantalonului, tot martiriu în carne! m-au pus să lucrez și în zăpada pînă la brîu, nouăsprezece ani la pădure, doi la mină, patron în pădurile Clujului, are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la metamorfoză și ea, cod CFR, fereastra pe care scot capul și încă una, simetric, restul sudate, natura simbiozei în trenul dormitor și magazie pentru intervenții la cale, pojar în norul vînăt, oblon orizontului, șuvoiul ploilor trage culoarea, bulucuri deasupra pipăie fața de cer iar seninătatea de aproape, km 85 a doua stație de la Roșiori, mumă cu doi copii, drum descoperit cu ploaie înainte, fulgeră peste sat, iuțește pasul, cea mică se chinuie, prima reacție a fost să o iei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mutelca jos. Aveam impresia că m-a fript, suflam spre degete și țopăiam prostește. Șoferul rîde în hohote. Copiii, tîmpiți ca și el, rîd slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea! țipă acesta, încă nu prea iritat. Pînă aici i-a fost măgarului! Ideologul din mine izbucnește. Dar ce, îi mașina ta? Dar a cui este, mă, nespălatule? Nespălat ești mata! Mașina este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Muntele are misterele lui și nu se dezvăluie decît celor puternici și cunoscători. Curajul, mai ales cel nebunesc, trebuie dominat de prudență și de înțelepciune. Trebuie să asculți localnicii cu mare atenție, trebuie să tatonezi gradat forța muntelui, să-l pipăi, să-i asculți respirația. Să-l mîngîi ușor, să-i vorbești și să-i simți reacțiile. Le faci pe toate fără grabă, încerci să-i devii prieten, să vezi dacă te acceptă. Ca atunci cînd încerci să devii prieten cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mergem diseară pînă acolo, propun imediat. Nu pot, n-am voie, nu-i zona mea. Dar ajungeți ușor, cam în două ore. Din acest motiv plec mai devreme, pe la ora 7 seara. Doream să ajung în poiană și "s-o pipăi'' pînă pe la ora trei cînd Luna apunea, cînd puteam să observ în condiții bune haloul. Pădurarul a plecat în Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pecenegii, cu turcul, cu hunul, Yalta, și cu Malta, cu rusul, cu ucraineanul și chiar cu polacul. Nu mai spun cu ungurul, care ne vrea Ardealul și Dorohoiul. Chestiile astea patriotice mă frămîntau într-un restaurant din București și mă pipăiam la buzunar într-o dilemă nasoală, dacă să mai comand sau nu un Sauvignon Blanc. Atunci intră doi urmași ai dăcoaicelor noastre și mă împing mai la o parte, că venea după ei senatorul Nuțu. Mare chestie să fii senator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]