5,205 matches
-
pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și peste umeri goi face popas.. Se înfierbântă aerul molatec și picură ca mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea Îți răscolește visul brodat pe valul pleoapei... Referință Bibliografică: Cu palmele-ngropate în stele / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CU PALMELE-NGROPATE ÎN STELE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375772_a_377101]
-
-i nefiresc Pe trupurile calde se răzvrătesc broboane călătoare Și-n nebunia lor, ne-ndeamna spre păcatul strămoșesc. În gândul tău, eu mai cutreier poteci întortocheate Care imi poartă pasul catre-al tău suflet cald Speranța răscolește dorul nestins, pe pleoapele pudrate Și din privirea mea răsar stinghere, trei boabe de smarald... În gândul tău, adăpostești ocrotitor, neliniștile toate Iar gândul meu se cuibărește cuminte-n al tau gând Tu risipești cu-n gest dureri, le-ascunzi în albă noapte Iar
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
Acasa > Poezie > Delectare > POEME Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Poem ascuns Clipește marea cu pleoape de val, Sărutând cu buzele-i de apă țărmul. Pe fruntea ei și-a pus un diamant, Îmbrățișând din când în când pământul. Privește cerul zâmbind ca în oglindă, Revărsând tăcut în ochii ei seninul, Incendiind iar zarea ce-o
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Expresii ca: “ e timpul ca dragostea asta înaltă/ care crește aripi / să fie rostită”; durea ca o iubire rătăcită într-o viață prea grăbită”; am îngenunchiat și ți-am sărutat ochii/ ca eu să fiu visul ce se adună sub pleoape”; “să ne grăbim, încă mai plouă cu dragoste/ între lună și soare”; “toți fluturii din mine și-au răzbunat menirea: / vrăjită, soarta cu dorul vinovat m-adapă”; „să lumineze bradul încărcat de colinde/ unde tu îmi păstrezi visele”; amurgul seamănă
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
scăpa de munca ce ne aștepta, când nava va intra pe docul plutitor la curățat de scoică prin rașchetare manuală, m-am “învârtit” pe lângă doctor, să fiu dus la Spitalul Militar Constanța, să mă opereze la ochi, unde aveam sub pleoape niște mici pungulițe cu grăsime. Nu știu cum se numesc ele în termeni medicali. Zis și făcut. Îmi face doctorul ordinul de deplasare la spital și de internare și plecăm împreună la Constanța în salvarea militară. În Mangalia în acele vremuri exista
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
pe masa, așteptând să apară aceștia. Nu-mi dădeam seama de gravitatea situației deoarece nu puteam să mă văd și asta nu numai că eram bandajat peste ochi, ci că eram atât de umflat încât ochii mi se acoperiseră cu pleoapele. Au sosit și medicii. Iar am avut noroc, nu numai că nu m-am lovit în alt loc mai periculos, în tâmplă, ci că de gardă era tocmai medicul ORL-ist din Mangalia, un specialist foarte bun, care ajutat de
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
celalte simțuri erau perfecte, așa că am auzit când a întrebat pe cineva dacă știe unde sunt. Întâlnirea a fost tragicomică. Tragic că el a leșinat când m-a văzut mutilat la față, comic că eu trăgând de pansament și de pleoapă s-o deschid, l-am zărit căzut pe bancă, ținându-și fața acoperită și am început să râd de el. Era firesc să mă port ca un inconștient pentru că nu mă puteam vedea cum arăt și nici durere nu prea
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
infinită Disting o geană de lumină de catifea-nvechită. Târămul umbrelor tăcute lucește-n depărtare Cu pâlpîiri, stăfulgerări se stinge-ncet și moare. Pe-albeața molaticelor mâini cad ploi de arse stele, Pulberea de lună atinge pielea gleznei mele. Umbra pleoapei viorii alunecă pe palidul obraz Surâsuri calde, tremurânde se-nvăluie în turcoaz. Habotnice fantasme,ființe iluzorii roiesc spre evadare Zdrobind încrâncenate somnul rațiunii care Visul îl destramă-n lacrima somnoroasă-a dimineții Și ochii se deschid senini în splendoarea vieții. Referință
NOAPTEA DIN VIS... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369238_a_370567]
-
ce mi le-ai spus, sau poate-o să le spui. stare de amurg Nărăvaș îmi sună depărtarea gându-i un trăpaș ce-a obosit și din pietre mai culeg culoarea ca să colorez un asfințit. La răspântii se răstoarnă cerul, pleoapa mea tresare iar în gol și încerc trudit să știu misterul clipelor ce pleacă rostogol. Vămilor albastre dau ofrandă lira-mi prăfuită tremurând, când mai storc sonora ei lavandă peste amintirea unui gând. Apoi trec târâș spre-o vamă oarbă
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
râde lui Dumnezeu cu ochii cerului, lăsat pământului pradă creșterii. - Încep tot mai mult să simt, Victore, cum mă risipesc prin mine necunoscându-mă, ca un cheag de sânge amețit de curgerea întregului. Câte un picior de verbe se umflă, pleoapele parcă vor să ajungă la cer fără mine, cresc tot cresc spre tine închise. Ca într-un coșmar mă învârt prin viață. Deasupră-mi și în toate cotloanele minții zace o vreme, devine activă, adesea frica răsturnând valorile seninului zilelor. Ca
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
doar stropii și tăcerea și începutul frigului iernii. Poate atunci, voi suna la telefonul multinațional și multifuncțional al Uniunii Europene, 112, șoptind... - Alo, suflete care-ți ascunzi bine trupul, tu cel fără de o mână sau un picior sau fără o pleoapă deschisă, tu cel de acasă fără de casă, sătulule fără de hrană, însetatule întins acum în patul acoperit de apele continentului din care nu poți bea, tu acela, hei, tu! Nu-ți lipsește nimic? Am pentru tine totul, ridică-te și ia
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
doar stropii și tăcerea și începutul frigului iernii. Poate atunci, voi suna la telefonul multinațional și multifuncțional al Uniunii Europene, 112, șoptind...- Alo, suflete care-ți ascunzi bine trupul, tu cel fără de o mână sau un picior sau fără o pleoapă deschisă, tu cel de acasă fără de casă, sătulule fără de hrană, însetatule întins acum în patul acoperit de apele continentului din care nu poți bea, tu acela, hei, tu! Nu-ți lipsește nimic? Am pentru tine totul, ridică-te și ia
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
noi frumuseți la cele mai frumoase poezii ale sale și pe care cu generozitatea binecunoscută vi le dăruiește odată cu inima și sufletul lui. Eu, simțitorul muritor, măruntul acestei lumi, trăitor vremelnic a unei clipe din veșnicie, în lăcrimarea unei tremurate pleoape și-n taina unui sincer gând, mă rog smerit la Măritul, să-l țină pe Mugural Pușcaș mult timp viu în cuibarul poeziei, pentru ca el să ne poată dărui încă multe poezii ce să ne bucure inima și sufletul nostru
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
deep inside the frozen abode of the body descending from the high Cross still alight. ȘI A AFOST ZIUA A ȘAPTEA... Cine a stârnit vijelia aceea nimeni nu știe. Bătrânii caiși și-au clătinat cu-nfricoșare pletele albe, și-au sfâșiat pleoapele melcii de pereții fântânii. Argintul din lacrima lor a sporit curcubeul pe care, orbi și bezmetici, nu apucaseră măcar să-l zărească. Pentru că erau muți și năuciți de dangătul stelelor, cineva, poate chiar Dumnezeu, i-a transformat în lebede. Astfel s-
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
noticed, blind and confused aș they were. Aș they were dumb and deafened by the pealing stars, somebody, perhaps the Lord himself, turned them into swans. And șo the Minstrel roșe. CU OCHIUL ÎNTORS, OGLINDIND Melcii timpului sisific își sfâșie pleoapa. N-au mântuire, cumplită e vina. Fântână a secat de mult, desi se-aud, uneori, chemări din adânc. Cu ochiul întors, oglindind albastrul, coboară, argint lăcrimând. Lung și durut a fost drumul. Aproape-i Lumină. THE INWARD EYE, MIRRORING The
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
scap. Dar liniștea să-ți tulbur, nu-ndrăznesc, Când tu aștepți, mândra-ți crăiasă, Din tei ca să coboare, în cântec îngeresc, Cu păr bălai și fin ca de mătasă. De m-ai lăsa, eu aș fi umbra lumii tale, Iar pleoapa-ți fină, cu dor ți-aș săruta, Și flori de tei, ți-aș presăra în cale, Din lacrima dorinței, ca un ISUS ai învia. Și mângâiat de-a lunii rază, Singur, trist ca un sihastru, Eu te-aș găsi cu
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
din altă emisfera. Întins-acum, pe trandafiri, Acoperea culori și fluturi, Scuipând lumină-n amintiri, În ochi, ca roua ce o scuturi, Pierdută în culori de roșu Și alb și negru, strâns, aproape, Cu umeri goi, în infraroșu, Scăpa privirea de sub pleoape. De trandafirii toți, sălbatici, Se-acopereau pe-un piedestal, Dormind așa, că doi tomnatici, Cu luna-n palme de cristal. 18 mai 2016, Constantă Referință Bibliografica: Trandafiri sălbatici ÎI / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2326, Anul
TRANDAFIRI SĂLBATICI II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362209_a_363538]
-
Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub pleoape flăcările-nchise, Să nu ne mistuiască pe-amândoi. Iar când, în fine, mi te dărui toată Și când, flămând de pofte, te primesc, Eu știu prea bine: tu ești vinovată Că nu mai pot pe alta să iubesc. Referință Bibliografică
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
o trăiești/ la ce e bun să tot gândești/ că alții pot s-o facă rai?!/ Căci orice-ai da, nimic nu ai/ decât speranțe - un noian!/ și dacă speri, e tot în van! Stinsese lumina în plină zi sau pleoapele ei grele de oboseala sufletului se lăsaseră ca un oblon dens, fără încuietori și chei, între ea și rest?! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 8 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1822, Anul V, 27 decembrie
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
în: Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017 Toate Articolele Autorului ASCULTA Lucian Tătar Asculta -n zori cum ne vorbește marea... când stelele se sting în orizont de ape își plimba valul liniștea spre zarea ce în lumina își deschide pleoape...! E-un murmur înțeles , de vrei să-l știi ce vine din adâncuri,de pământ și ape e glas șoptit din noapte,celor vii... eternitatea-i zbuciumul de-aproape! Cărările de bărci pierdute-n zări istorii vii din vremi, ce
ASCULTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378712_a_380041]
-
La birou, tăcerea adâncă era o dovadă că și celelalte colege îmi împărtășeau starea de spirit. Cleo își aranja într-o oglindă mică genele umezite de fulgii dezghețați. O urmăream pândind momentul în care acestea urmau să se dezlipească de pe pleoape și să aterizeze în cana de cafea din fața colegei mele. - Ai face bine să nu te mai holbezi așa! Nu știi că o lady adevărată nu fixează cu privirea o persoană față de care nu vădește un anumit interes? - Aș putea
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
Acasa > Poeme > Emotie > DESTINUL NU ARE HARTĂ... Autor: Geanina Nicoleta Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri
DESTINUL NU ARE HARTĂ... de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378758_a_380087]
-
VII. DESTINUL NU ARE HARTĂ..., de Geanina Nicoleta, publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Destinul nu are hartă... Dimineți ce încă își mai șterg pleoapa, Cu aripa stângă-mi botează plămada, Cad stropii de rouă ce tind a pătrunde Prin ochiuri de cer,ating suflete mute! Mai strigă destinul privind spre icoane O hartă-mpărțită -n puncte cardinale, Mai năruie gânduri, castele de vise Sub dansuri
GEANINA NICOLETA [Corola-blog/BlogPost/378764_a_380093]