5,084 matches
-
picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu 65 GUSTUL LIBERTĂȚII Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
surprins, pe urmă indignat de intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța 108 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
natură pe care ți-ai dori să-l ai - „Putere interioară. Putere de seducție.“ 16. Cum ți-ai dori să mori? „Cu un spirit evoluat, iubit de cei din jur.“ 17. Care este starea ta de spirit în prezent? „Mă plictisește să mă tot gândesc la mine ca să răspund acestor întrebări.“ 18. Care sunt greșelile pentru care ai cea mai mare toleranță? „Acelea pe care le pot înțelege.“ 19. Citatul preferat - „Mi-e teamă ca ceea ce spun să nu se întoarcă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. 128 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în tot cursul liceului, nu mi s-a spus niciodată și Popescu, decât în catalog; atât profesorii, cât și colegii, îmi spuneau scurt: Băjenaru. Totuși, mai târziu, asta nu m-a scăpat de o faimoasă ascultare la Matematici, când profesorul, plictisit de atâtea omonime, a strigat în cele din urmă: ― Ia să poftească toți Popeștii la lecție! Și atunci, din diferite părți ale clasei începură să se ridice o sumedenie de băieți, toți deodată, de n-ai fi zis că ies
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
citești mai târziu... Acum să citești: "Cuore"... "Micul Lord"... "Singur pe lume"... "Robinson Crusoe"... ― "Guliver în țara piticilor"... "Cinci săptămâni în balon"... continuai eu în râs. Le-am citit și p-astea de câte două, trei ori, dar m-am plictisit de ele, mai vreau și altfel de cărți! ― Ah, cui ăi fi semănând, nu știu, că m-ai scos din pepeni! Dar abia mă lăsă tata, că mă luă mama în primire: ― Colegul tău Vasile Velciu mi-a spus că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
piciorul înțepenit, aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său obicei: ― Te doare? Ce-ai făcut? Cu ce medic te tratezi? La acestea răspundeam mai mult noi decât Simulescu, care era prea obosit și plictisit de nenorocirea ce i se-ntîmplase, ca să mai poată răspunde cu suficientă seninătate la firescul interogatoriu ce i-l lua fiecare profesor! Rămăsese stabilit că-și luxase piciorul drept din genunchi, că era strâns bandajat, întrucît profesorul-doctor Amza Jianu hotărâse că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de la Evanghelică, și-l punea să traducă bucata. Noi scriam traducerea pe maculator și trebuia să scoatem cuvinte acasă. Ieșeai la lecție cu caietul de cuvinte, pe care însă îl prezentai castorului, nu profesorului, cum ar fi trebuit. Fischer se plictisea să te-asculte cuvinte; această muncă didactică o îndeplinea șeful clasei. Datorită acestui fapt, fiecare elev știa bine cam 20―30 de cuvinte nemțești, pe care le scria pe-o foaie volantă, pusă în caiet. Cuvintele știute variau de la elev
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în ora de Franceză; numai să nu explice Aurel Dinu mai departe "Ruy-Blas", că eu țin mult la Victor Hugo! ― Nu explică, mă, nu știi ce-a spus rândul trecut, că ascultă toată ora? ― Bine, om vedea! îi răspunsei eu plictisit. În aceeași recreație fusei solicitat de încă doi îndrăgostiți, care-și formulară cam aceleași pretenții, cu variațiile de rigoare. Astfel, unul voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și scrie-le tu pe-amîndouă, că eu scriu urât al naibii și vreau să-i fac impresie bună... Ia un plic roz cu o hârtie mai groasă și tipărește-le cum știi tu! Eram peste măsură de trist și de plictisit, dar puteam să-l refuz? ― Bine, lasă că ți le fac... până la 3 după-masă sânt gata și cred că vei fi mulțumit de felul cum se va prezenta corespondența ta amoroasă! ― Bravo, mă, să trăiești, să știi că... Am desenat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
una dintre cetățile de scaun, fără să vreau mi-a zburat gândul la celelalte... trei sau mai multe... nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un răspuns precis. Băieții, care până atunci priviseră pe fereastră, plictisiți că nu se simțeau deloc la largul lor, își ciuliră urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
însă, nu mai era nici joacă, și nici măcar o glumă de prost gust; era o simplă nerozie! Profesorul Marinescu a fost nevoit să plătească amenda respectivă, fără să clipească măcar. La noi nici nu s-a mai uitat. Trenul, scârțâind plictisit din toate încheieturile, întocmai unui bătrân cu ciudățenii, deranjat degeaba de la tabietul lui, își urni roțile alene, pufăind morocănos, parcă mustrător și cu drept cuvânt supărat pe elevii certați cu disciplina. A doua zi, luni, la liceu, a fost scandal
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dea un bici mai mult cailor chiar în acele împrejurări, păstrîndu-și moderația lui, care îl lăsa egal între inegalitățile încunjurătoare. Mini cuprinse cu mâinile vasul mic de porțelan alb, în care erau câțiva trandafiri. De-a lungul acelei zile, o plictisise ceva uscat și fierbinte, care nu venea de la ziua de august, plăcută la soare și 15 la umbră, ci de la arsura sufletelor, de la asprimea faptelor necunoscute. Mini avu o întoarcere spre nesuferitul Rim al Linei, vroi să-i explice; dar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jurnale, făcea pasiențe și îi lucra tot felul de haine de casă, fiind foarte pricepută în croitorie. Ajuta chiar pe Doru să-și ție registrele foarte complicate, nu știa deloc contabilitate, dar copia cu bunăvoință. Doru, la început, se arătase plictisit de prezența ei. Mereu nevoit să facă pe cavalerul, când era așa de supărat și ocupat. Mereu pe drumuri, ducînd-o și aducînd-o. Nu putea însă ocoli nici o osteneală, deoarece Lenora o luase subt ocrotirea ei în așa fel că devenise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de zahăr. - Ce dulce fată e Eliza! declară Lenora, provocând opinia afirmativă a tuturor. Mini deschidea ochii mari de mirare. Ce însemna asta? Ce fel de nebunie nouă? I-o arunca de gât. Lucrul era vădit, deocheat. 100 aproape. Doru, plictisit și fără putința de a se apăra, sta subt focul deschis al acelei procedări nesocotite. Să fi fost Lenora geloasă? Ar fi putut arăta o persecuție ironică celor doi, dar nu era urmă de necaz sau de ironie în atitudinea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timpul vizitei - o jumătate de oră - flirta cu Lenora și cu sora de caritate, pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai mie, de exemplu. Eu veneam de la Brașov mai des, pentru Walter. Lenora, neglijată, se plictisea, se enerva. " Nu știu ce să fie, dar azi e aici ceva monoton, care te indispune. Mergem să ne plimbăm, domnișoară? Poate că e culoarea rochiei doamnei Hallipa?. Ții mult la rochia asta, doamnă?" Lenora, a doua zi, zdruncina telefonul comandând "modele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
părăsirii chiar și vremelnice, a pământului indian. Studiile nu îi lăsaseră lui Amar Nath răgaz să aibă viață socială. La prima întâlnire cu mireasa, bâlbâise câteva vorbe, apoi rămăsese cu privirea ațintită asupra pantofilor, până când, cei care îi supravegheau, se plictisiseră și ceruseră să se oprească ceremonia ceaiului. Desigur, Amrita nu scosese o vorbă în acest timp, dar pe chip îi jucase un zâmbet dedicat cine știe cui. Era frumoasă și asta i-a fost de folos. Nu se vedea imediat că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gâtul îngust și tăvi de argint cu dulciuri. Bărbații sunt îmbrăcați în haine scumpe, poartă bijuterii costisitoare la turbane, iar la gât au lanțuri grele de aur, ce strălucesc în lumina chihlimbarie. Dar nici unul dintre aceștia, nici măcar prințul care cască plictisit lângă prietenii săi în spatele sălii cu coloane, nu-l poate eclipsa pe nabab, care poartă șapte rânduri de perle la gât, iar pe deget un rubin de mărimea oului de bibilică, un dar din partea strămoșului său, împăratul Aurungzeb. Cu toate că Nababul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că putea spera la o eternitate neîntreruptă de vânătoare de porci cu sulița, în compania pathanilor și avându-și soția alături. Atunci, cum era și firesc, dezastrul n-a întârziat prea mult. Precum eroii din tragediile lui Shakespeare, care-l plictiseau teribil în școală, tânărul PC a avut și el un punct slab. Dar spre deosebire de ei, al lui nu era o fisură dramatică. Era ascuns chiar la suprafață, manifestându-se printr-un aer nespecific de gravitate, pe care-l adopta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se scarpină în fund, nu se gândește decât poate la vezica lui, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]