2,904 matches
-
4 km de orașul Tarutino (Raionul Tarutino), curge pe direcția sud, trece pe teritoriul raioanelor Arciz și Chilia și se varsă în Lacul Chițăi, în dreptul localității Enichioi. În partea superioară străbate o vale cu lățime de 2.8 km din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-un canal cu lățimea de 8-12 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Selioglu, se unește cu afluentul sau, râul Tașlâc. În sezonul de vară, debitul sau scade
Râul Aliaga () [Corola-website/Science/318230_a_319559]
-
curge pe direcția sud, trece pe teritoriul raioanelor Tarutino, Arciz și Chilia și se varsă în Lacul Chițăi, în dreptul localității Traianu-Vechi. În partea superioară străbate o vale asimetrica cu lățime de 2.5 km, tăiată de ravene și rigole, din Podișul Podoliei și apoi se varsă printr-o vale cu lățimea de 300-500 m în lacul Chițăi, în zona de șes a Câmpiei Dunării. În dreptul satului Cotul-Chitaiului, se unește cu afluentul sau, râul Chirghiș. În sezonul de vară, debitul sau scade
Râul Chirghiș-Chitai () [Corola-website/Science/318228_a_319557]
-
Zbruci (în , în ) este un râu care străbate vestul Ucrainei, fiind afluent de stânga al fluviului Nistru. izvorăște din apropierea satului Șasnivka (raionul Pidvolocisk, regiunea Tarnopol) aflat în provincia istorică Volînia, din centrul Podișului Podoliei, curge de la nord la sud și formează numeroase meandre înainte de a se vărsa în Nistru într-o prăpastie adâncă din dreptul satului Isakivți (raionul Kameneț-Podolsk, regiunea Hmelnițki). Confluența celor două râuri are loc în amonte de orașul Hotin, în
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
Este cel mai vechi pământ românesc la zi, originile sale fiind datate în perioada mișcărilor Baikaliene. Limitele sale nordică și sudică sunt marcate de falii adânci și anume "Peceneaga-Camena" (nord) și "Capidava-Ovidiu" (sud).<br> Cele două linii de falie delimitează podișul propriu-zis, care apare ca un horst nivelat alcătuit din șisturi verzi, de vârstă precambriană (cele mai vechi roci de pe teritoriul României). Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de 150-200 m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
care apare ca un horst nivelat alcătuit din șisturi verzi, de vârstă precambriană (cele mai vechi roci de pe teritoriul României). Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de 150-200 m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300 m (La Pandele (395 m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
României). Altitudinile medii se mențin în jurul valorii de 150-200 m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300 m (La Pandele (395 m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
m, culmea principală se extinde către nord, unde se realizează contactul cu Podișul Babadagului. Aici se întâlnesc dealuri înate de peste 300 m (La Pandele (395 m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
m) - cea mai ridicată valoare din podiș, Ciolpan (359 m), Osâmbei (332 m). În sud-vestul podișului, pe cuvertura de calcare jurasice și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
și cretacice, a luat naștere un relief carstic. În partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile Cheia - Târgușor
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
Sfanțul Sava () este o biserică ortodoxă în Belgrad, capitala Șerbiei, și una dintre cele mai mari din lume. Biserică a fost construită în amintirea Sfanțului Sava, fondatorul Bisericii Ortodoxe Sârbe și o figură importantă în Șerbia medievală. Este construită pe podișul Vračar, locul unde, se presupune că rămășițele sale au fost arse în 1595 de Sinan Pasă, Mare Vizir al Imperiului Otoman. Catedrală Sfanțul Sava a fost construită de-a lungul a nu mai puțin de 65 de ani (între anii
Catedrala Sfântul Sava din Belgrad () [Corola-website/Science/315862_a_317191]
-
află pe coasta dealului La Cosari. Denumirea rezervației provine de la naturalistul și geograful Mihail D. David (1886-1954), fost profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar rezervației care astăzi îi poartă numele. A fost confirmată că rezervație floristica prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994 și prin Legea 5/2000. Rezervatia cuprinde o pajiște multiseculara, cu fânețe ce
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
Situat în partea sud-vestică a Depresiunii Transilvaniei, în Podișul Secașelor, bazinul hidrografic al Secașului Mic (Secașul de Târnavă) ocupă o suprafață de 356 km2 și se extinde mai mult longitudinal, între 23o40’-24o2’ longitudine estică și 40o3’-46o10’ latitudine nordică. Cumpăna de ape care formează limita bazinului, are aspect
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
60° S (în nord),iar la sud teritoriul se prelungește până la Polul Sud. Cea mai mare parte a teritoriului zonei se află, însă, la sud de paralela de 77° S. Centrul ariei principale sau al "Mainland"-ului este ocupat de Podișul Pensacola, din care se demarcă trei lanțuri muntoase principale: Macizo Armanda Argentina, Shackleton, Serra Diamante. Ultimul dintre acestea culminează la 3660 m, în Vârful Chiriguano. În nordul extrem al Zonei se află insulele Orkney de Sud (disputate cu Marea Britanie), de
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
Ecuador, Peru, Chile, Bolivia și perimetrul estic al Argentinei, până la Țara de Foc. În partea nordică a arealului condorii viețuiesc doar la altitudini de 3.000-5.000 m, în timp ce în restul arealului ei populează și arii joase — poalele munților și podișuri. La începutul secolului al XIX-lea condorul putea fi întâlnit în întregul lanț muntos al Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Americii Latine, începând cu partea estică a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale Braziliei sud-estice, deșerturile din Chile și Peru sau pădurile
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
însă nu au fost niciodată islamizați, ceeace dovedește că, dacă au avut vreodată contacte cu arabii, acestea au rămas sporadice și probabil ostile. Denumirea de Tenerife este apropiată de Tanezruft din Algeria și Tenere din Niger, desemnând în limbile berbere podișuri. În 1878 francezul René Verneau descoperă pe povârnișurile de la Los Balos inscripții libice care apropie guanșa de berbera tamașekă sau sahariană. Dar astfel de inscripții originale se găsesc numai în insulele El Hierro și Gran Canaria, astfel că majoritatea etnologilor
Guanși () [Corola-website/Science/320059_a_321388]
-
Relieful Relieful are altitudini reduse (sub 400 m.), este relativ orizontal, estompat și caracteristica principală este aceea a unei câmpii întinse și netede. Relieful de câmpie este doar apartnt, deoarece, analizând structura lui geologică se observă că în realitate esteun podiș străvechi, erodat. Placa pe care este așezată această parte a continentului are o grosime mare, este foare rigidă și aproape imobilă aflându-se pe cel mai vechi nucleu continental.
Câmpia Europei de Est () [Corola-website/Science/320168_a_321497]
-
numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți din ceea ce sunt acum Bavaria și Austria, ajungând la văile din Alpi până în secolul al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
(numit și Pasul Palma), este o trecătoare situată pe DN17A la 1100 m altitudine și, care traversează Obcina Mare leagând Valea Moldoviței de Podișul Sucevei. Trecătoarea este situată pe culmea dintre vârfurile "Poiana Prislop" (1180 m altitudine, spre sud-est) și "Poiana Ursului" (1130 m altitudine, spre nord-vest), între localitățile Sucevița (spre nord-est) și Ciumârna (la sud-vest). Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt
Pasul Ciumârna () [Corola-website/Science/320248_a_321577]
-
care cuprindea un număr mare de morminte. Primele grupuri celtice apărute în Transilvania au dus la crearea grupei culturale a Hallstattului târziu. Momentul pătrunderii primelor grupuri celtice se situează în jurul anului 335 î.H. Colonizarea masivă a Câmpiei Tisei și Podișului Translivaniei s-a produs încă din secolul III î.H. odată cu invaziile celtice din Balcani. După moartea lui Lysimach din 281 î.H. trei armate celtice s-au pus în mișcare. După respingerea invaziei, unii celți s-au stabilit în
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
teren. Pentru a păstra fragilul echilibru ecologic din Nathu La pe versantul indian, guvernul reglează fluxul de turiști. Administrarea drumului este asigurată de Border Roads Organisation, o aripă a Armatei Indiene. De partea chineză, pasul duce în valea Chumbi de pe Podișul Tibet. Datorită pantelor abrupte din jurul pasului, vegetația trece prin mai multe straturi: la bază prezintă păduri subtropicale, după care trece spre o regiune temperată, apoi spre un climat alpin, și apoi spre o tundră rece lipsită de vegetație. Înspre partea
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
este situat în partea de Nord a Podișului Bârladului. Se învecinează la nord cu Coasta Iașului continuată cu Coasta Racovei; la vest cu valea Siretului ;la sud cu Colinele Tutovei; la est cu Lunca Prutului și Dealurile Fălciului. are în total 68 de comune și 3 centre urbane
Podișul Central Moldovenesc () [Corola-website/Science/320853_a_322182]