4,267 matches
-
și măsurată este pusă în prim-plan"10. Prin această conceptualizare, cercetătorul canadian distinge, în esență, polemica de satiră și de pamflet și pune în lumină specificul fiecărui tip de discurs în parte. În cele mai multe cercetări etimologice, sensul actual al polemicii, de discuție sau argument în contradictoriu, dispută, ceartă etc., apare ca fiind înregistrat în spațiul european în secolul al XVI-lea, în Franța, și secolul al XVII-lea, în Anglia, pentru ca apoi, în secolele al XVIII-lea și al XIX
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuvântul "polemică" și-a consolidat și nuanțat totodată semnificația, astfel că, în câteva decenii (1860), dicționarele vor include și varianta scrisă a contra-argumentării, ceea ce va face ca explicațiile ulterioare ale termenului să aibă în vedere ambele modalități de exprimare a polemicii: verbală și scrisă. Dacă rămânem în spațiul britanic pentru a urmări evoluția sensului, vom vedea că, după 1800, J. Stuart Mill îi va atribui accente etice, validând ideea de diversitate și progres intelectual prin dialogul contradictoriu. "Cea mai gravă ofensă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spațiul britanic pentru a urmări evoluția sensului, vom vedea că, după 1800, J. Stuart Mill îi va atribui accente etice, validând ideea de diversitate și progres intelectual prin dialogul contradictoriu. "Cea mai gravă ofensă care poate fi comisă de o polemică este să-i stigmatizezi pe aceia care au avut o opinie contrară, drept oameni răi și imorali"11. Agon este sinonim cu athlesis și, la origini, semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o competiție prenormată al cărei scop principal era
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oameni răi și imorali"11. Agon este sinonim cu athlesis și, la origini, semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o competiție prenormată al cărei scop principal era oferirea unui spectacol grandios deopotrivă liderilor politici și maselor largi. Astăzi, conceptul de polemică este învestit cu ambele caracteristici: pe de o parte, agresivitatea ca proiecție antropologică a frustrărilor sau tensiunilor inerente pe care le generează relația individ-comunitate, pe de alta, ideea de competiție, care presupune existența unui al treilea actant: publicul. Cu certitudine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mulțimii, predica de amvon și discursurile de tribună (într-un cuvânt, retorica diacronică, sub multiplele ei forme de manifestare), pe de o parte, și presa, pe de altă parte, au conturat ferm, în timp, o accepțiune modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
timp, o accepțiune modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
desfăcut"14. Prin urmare, varianta substantivală a cuvântului traduce o confruntare materializată discursiv între cel puțin două părți angajate în fața celei de-a treia (publicul), căreia i se conferă statutul de martor imparțial (terț). Din perspectiva teoriei sociale a discursului, polemica este definită ca "fapt istoric, o serie de acte discursive publicate și incluzând texte din aproape orice gen imaginabil"15. Această accepțiune a polemicii sugerează funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publicul), căreia i se conferă statutul de martor imparțial (terț). Din perspectiva teoriei sociale a discursului, polemica este definită ca "fapt istoric, o serie de acte discursive publicate și incluzând texte din aproape orice gen imaginabil"15. Această accepțiune a polemicii sugerează funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică, un curent etc. se substituie sau se impune altuia în urma confruntării. 2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară. Cercetările teoretice relevă caracterul generic și complex
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
funcția sa de motor în dinamica evoluției culturale, în care o ordine, o ierarhie valorică, un curent etc. se substituie sau se impune altuia în urma confruntării. 2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară. Cercetările teoretice relevă caracterul generic și complex al polemicii care, în varianta sa orală sau scrisă, implicită sau explicită, având un obiect general sau particular, este identificabilă pe toate palierele existenței: în practica relațiilor socio-umane, pe palierul politic, științific, religios sau cultural. În mod cu totul special, literatura, a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obiect general sau particular, este identificabilă pe toate palierele existenței: în practica relațiilor socio-umane, pe palierul politic, științific, religios sau cultural. În mod cu totul special, literatura, a cărei desfășurare în timp nu este altceva decât un lung șir de polemici, ne oferă cele mai strălucite reprezentații de acest fel, pentru că războiul condeielor aduce, în teritoriul arid, stăpânit de ethos, frumusețea și tensiunea tuturor resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strălucite reprezentații de acest fel, pentru că războiul condeielor aduce, în teritoriul arid, stăpânit de ethos, frumusețea și tensiunea tuturor resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul de element infrastructurant al polemicii în raport cu filosofia, retorica și literatura, precum și caracterul de formă eterogenă, cu un statut literar încă discutabil, pe care polemica l-a dobândit o dată cu nașterea presei periodice. Cu toate că atenția noastră se concentrează pe ipostaza ultimă, ni se pare esențială tatonarea unor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
resurselor emoționale și expresive puse în slujba lui pathos. Vom încerca, de altfel, să privim sintetic caracterul de element infrastructurant al polemicii în raport cu filosofia, retorica și literatura, precum și caracterul de formă eterogenă, cu un statut literar încă discutabil, pe care polemica l-a dobândit o dată cu nașterea presei periodice. Cu toate că atenția noastră se concentrează pe ipostaza ultimă, ni se pare esențială tatonarea unor segmente consubstanțiale, cum ar fi filosofia, retorica și literatura. A) În ceea ce privește raportul dintre polemică și filosofie, J. Brunschvig 16
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literar încă discutabil, pe care polemica l-a dobândit o dată cu nașterea presei periodice. Cu toate că atenția noastră se concentrează pe ipostaza ultimă, ni se pare esențială tatonarea unor segmente consubstanțiale, cum ar fi filosofia, retorica și literatura. A) În ceea ce privește raportul dintre polemică și filosofie, J. Brunschvig 16 observă că ambele reprezintă, în același timp, discurs și practică, individuale și/sau colective, iar ipoteza de la care pleacă în cercetarea sa e că filosofia greacă, începând cu Heraclit, stă sub semnul polemicii. Studiul său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
raportul dintre polemică și filosofie, J. Brunschvig 16 observă că ambele reprezintă, în același timp, discurs și practică, individuale și/sau colective, iar ipoteza de la care pleacă în cercetarea sa e că filosofia greacă, începând cu Heraclit, stă sub semnul polemicii. Studiul său diacronic este centrat pe avatarurile "discordiei", așa cum a fost ea gândită din Antichitatea greco-romană spre timpurile moderne. Fie că este conceptualizată ca "instanță cosmologică" (Polemos la Heraclit, Neikos la Empedocle), fie că este intim asociată viziunii socratice prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e niciodată o diatribă, nici victoria unui protagonist, ci a adevărului"17, fie că e privită deopotrivă ca metodă și artă, fiindu-i atașat un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deopotrivă ca metodă și artă, fiindu-i atașat un "cod aristocratic prin care se acordă adversarului un rol retoric"18, fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie că, o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o dată cu Nietzsche, "polemica devine actul filosofic prin excelență", sau, după Hegel, însuși "motorul ontologicului", raportul dintre filosofie și polemică relevă natura lor consubstanțială. Alain Roger remarcă dualitatea acestui raport, operând o distincție între forma exterioară, de "dispută", a polemicii filosofice ("polemica în calitate de judecată culminează cu Nietzsche") și cea "interiorizată", care rezidă în dinamica evolutivă a conceptului, așadar în calitate de "proces" culminând cu "dialectica hegeliană". Prima spune autorul este exclusivă: afront universal, a doua inclusivă, prin interogație rațională." Indisociabilitatea acestei subtile și intime
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a adevărului), eristic (ca artă de a purta disputa uzând de o argumentație subtilă și de artificii retorice) și sofistic (dat de întrebuințarea în scopuri amorale a argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentelor ad hominem și ad personam, asupra cărora vom reveni mai nuanțat) al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor nu echivalează cu un triumf al principiului dialectic (prezent totuși, odată, prin intenția declarată sau nu a polemistului de a restabili un adevăr
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al polemicii. Ori de câte ori e asociată dialecticii (chiar în sensul prim atribuit de Aristotel, de exercițiu intelectual 19, dar și de joc sau meci frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor nu echivalează cu un triumf al principiului dialectic (prezent totuși, odată, prin intenția declarată sau nu a polemistului de a restabili un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
emoționant, patetic, speculativ și, nu în ultimul rând, argumentativ. Marc Baratin, în La parole polémique, depistează două direcții ale relației dintre retorică (desigur, cea antică) și polemică: una vizează semnificația etimologică, deci "referința războinică", cealaltă "conotația negativă atașată conceptului de polemică"21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de a aborda conflictul. Din orice unghi ar fi privite, consubstanțialitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
21. Prima are un caracter static, imuabil și presupune existența unui conflict acut, iar cea de-a doua, mereu susceptibilă de a intra sub incidența eticii, e corelată modului de a aborda conflictul. Din orice unghi ar fi privite, consubstanțialitatea polemicii și a retoricii e de netăgăduit, cu atât mai mult cu cât retorica pretinde a fi, astăzi, reconsiderată bidimensional: pe de o parte, ca deschidere estetică a subiectului vorbitor spre lume și, totodată, punte emoțională către celălalt, prin nașterea figuralului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pecetea individualității creatoare. Iar pe de altă parte, a doua dimensiune a retoricii, alături de cea estetică, este cea argumentativă, clasabilă exclusiv în sfera judiciarului, unde forma tipică pe care o ia conflictul este procesul. Ei bine, trebuie remarcat că, în polemica literară, între argumentarea logică și amprenta stilistică a autorului pare să existe un echilibru deseori fragil. El se rupe, dispare în cazul pamfletului, ale cărui resorturi sunt de natură emoțională. În baza corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corelației dintre retorică și dialectică, se pot desprinde câteva concluzii privind studiul discursului polemic: argumentația polemică se fundamentează pe cuplul susținere respingere, ceea ce presupune interferența discursului prodomo și a rechizitoriului sau, în termenii lui Angenot, a discursului și a contra-discursului. Polemica nu vizează, prioritar triumful adevărului (acesta aparține exclusiv dialecticii), ci al individului prin imaginea sa de "războinic" al cuvântului. Acestui aspect care justifică prezența argumentului ad hominem i se atribuie, la un moment dat, o valorizare peiorativă în La parole
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]