4,456 matches
-
un sarcasm dramatic, diseca fără menajamente trăsăturile umane negative, generând astfel o nouă dimensiune a satirei în forma artei ca protest. Caricatura pătrunde în Rusia în primii ani ai secolului XIX, reprezentată de opera satirică a lui Aleksander Orlowski, un polonez refugiat în St. Petesburg ce a fost prigonit din Polonia sa natală de către regimul prusac pe care l-a criticat în desenele sale acide. Orientul va face cunoștință cu primele caricaturi în China, importate de la englezi pe la 1840, iar în
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
adus cu ei o infuzie de inspirație nouă cât și stilul unui desen mai rafinat și mai subtil exersat cu abilitate în umbra cenzurii din țările de unde proveneau. În publicațiile americane au apărut rapid nume cu sonorități europene de est : polonezii Rafal Obinski, Andrzej Dudzinski, Zbigniwe Jujka, Alex Murawski, Andrezej Krajewski, Daniel Zakroczemski, Franciszek Starowieyski, Grzegorz Stanczyk, Steve Pietzsch, Wojciech Fangor, Lech Zahorski, Roman Cieslewicz, Mieczyslaw Wasilewski, Alex Gnidziejko, Ian Pollock, sârbii Mirco Ilic, Bill Vuksanovich și Predrag (Corax) Koraksic, croații
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
a fost un port liber ("port franc") și ca oraș era pe locul patru în Imperiul Rus după Moscova, Sankt Petersburg și Varșovia. A devenit vatra unei populații extrem de diversă de negustori albanezi, armeni, bulgari, francezi, germani, greci, italieni, evrei, polonezi, ruși, ucraineni și multe alte naționalități. Numeroasele minorități etnice au dat nume la multe străzi, ca, de exemplu, Franțuzskaia (franceză), Italianskaia (italiană), Grețiaskaia (grecească), Evreiskaia (evreiască), Arnautskaia (albaneză). Caracterul său cosmopolit a fost sursa de inspirație pentru marele poet rus
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, nemulțumit de prea multa
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanul, nemulțumit de prea multa plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, caută să-și asigure
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, caută să-și asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. În
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
21,6 ha. Pentru prima dată, Sângerei este menționat într-un document din 1586. În anul 1675, ultimul deținător de moșii din Sângerei, Ioan Kalmuțki, s-a refugiat în Polonia împreună cu Ștefan Vodă Petriceico și acolo a fost recunoscut nobil polonez de regele Ioan III al Poloniei. După anexarea Basarabiei la Rusia, proprietara moșiei Sângerei devine familia Keșco, care a deținut această proprietate până la mijlocul sec. XIX. Ultimii poprietari ai moșiei Sângerei, au fost din familia Kalmuțki, care au deținut-o
Sîngerei () [Corola-website/Science/298850_a_300179]
-
persoane (13,5% din totalul populației) trăitoare în Islanda erau născute în străinătate, între aceștia numărându-se și copii ai unor părinți islandezi care trăiau în alte țări. 19.000 de oameni (6% din populație) dețin cetățenie a altei țări. Polonezii constituie, de departe, cea mai mare minoritate națională și încă mai formează majoritatea forței de muncă străine. Circa 8.000 de polonezi trăiesc astăzi în Islanda, dintre care 1.500 în Reyðarfjörður, unde formează 75% din forța de muncă angajată
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
islandezi care trăiau în alte țări. 19.000 de oameni (6% din populație) dețin cetățenie a altei țări. Polonezii constituie, de departe, cea mai mare minoritate națională și încă mai formează majoritatea forței de muncă străine. Circa 8.000 de polonezi trăiesc astăzi în Islanda, dintre care 1.500 în Reyðarfjörður, unde formează 75% din forța de muncă angajată la construcția uzinei de aluminiu Fjarðarál. Creșterea recentă a imigrației a fost pusă pe seama unei penurii de forță de muncă, penurie cauzată
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Termenul literatură engleză se referă la literatura scrisă în limba engleză, sau la literatura compusă în engleză de scriitori care nu sunt în mod necesar din Anglia; Joseph Conrad a fost polonez, Robert Burns a fost scoțian, James Joyce a fost irlandez, Edgar Allan Poe a fost american, Salman Rushdie este indian. In mediul academic, termenul desemnează departamentele sau programele de "Studii britanice". Această etichetă generală era necesară pentru că în toate coloniile
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
sec. XX - 670 și 3450 de locuitori. Majoritatea populației era de origine română. Iar mai târziu se mută cu traiul în orășel și lipoveni. Crește numărul evreilor și a rușilor. În afară de aceste naționalități pe teritoriul orașului mai locuiau și ucraineni, polonezi și nemți. În 1861 în Edineț este deschisă prima școală. În 1867 este deschisă o școală cu patru clase pentru fete. În 1852 Edinețul este pomenit drept târgușor. În 1859 aici se deschide o școală, în 1861 - o școală parohială
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
cea mai mare parte o constituie moldovenii, peste 13 mii sau 53%, urmată de ruși - 5.800 persoane sau 23,2%, ucraineni 4.900 respectiv 19,6% și romi 790 persoane sau 3,1%. Restul circa 1% reprezintă minorități naționale - polonezi, bulgari, etc. Resursele de muncă ale Edinețului sunt de circa 16,8 mii persoane. Cea mai mare parte a populației este ocupată în sfera neproductivă - 3,9 mii persoane, sfera prestări servicii - 2 mii persoane și agricultură - 1,1 mii
Edineț () [Corola-website/Science/297799_a_299128]
-
următoare și a fost confirmată oficial în secolul XIV, deși încă orașul nu era pe teritoriul polonez. Înainte de 1945, când încă orașul avea o populație majoritar germană, era cunoscut local și internațional ca Stettin (pronunțat "Ștetin"), numele german. Potrivit istoricilor polonezi Szczecin ar fi fost o fortăreață a triburilor vest-slave a pomorenilor, întemeiată în secolul VIII pentru controlul gurilor Odrei. Orașul a fost un centru important de comerț, cu 10.000 de locuitori, când a fost convertit la creștinism de Boleslaus
Szczecin () [Corola-website/Science/297827_a_299156]
-
aceea a Germaniei până în 1945. Conform deciziilor Conferinței de la Potsdam din 2 august 1945 orașul a fost cedat Poloniei (în pofida rezistenței lui Winston Churchill care semnala faptul că zona Stettin se află la vest de linia Oder-Neisse) și populat cu polonezi (originari preponderent din Vilnius), în timp ce populația germană (peste 99 % din populația orașului conform datelor din 1939) a fost expulzată în Germania de Vest. Ca și capitală a voievodatului Szczecin, orașul a fost reconstruit și a devenit un centru important industrial
Szczecin () [Corola-website/Science/297827_a_299156]
-
numele oficial german "Groß Salz" a devenit parte din Galiția. În momentul de partiției, șomajul a apărut pentru că austriecii au adus echipament modern, care a provocat o încetare a producției în întreg orașul și zonele înconjurătoare, din cauza salariilor mici, minerii polonezi fiind concediați în masă. Situația a dus la sosirea minerilor germani, maghiari, croați și mineri din Transilvania, schimbând astfel componența etnică a orașului, în favoarea populației imigrante. După izbucnirea revoltei din 1846 din Cracovia către Edward Dembowski, care a devenit secretarul
Wieliczka () [Corola-website/Science/297823_a_299152]
-
a avut loc în anii 1897-1899. A fost organizată de „"Societatea de geografie belgiană"”, fiind condusă de către baronul Adrien de Gerlache. Expediția avea un caracter internațional, la ea participând, pe lângă belgieni, medicul american Frederick Cook, naturalistul român Emil Racoviță, meterologul polonez Antoine Dobrowolski, geologul polonez Henryk Arctowski și alții. Roald Amundsen a participat în calitate de ofițer secund al navei „"Belgica"”. Expediția a pornit din portul belgian Anvers la 10 august 1897. În apele Antarcticii a fost explorată „"Țara lui Palmer"” (în nordul
Roald Amundsen () [Corola-website/Science/297809_a_299138]
-
Pomerania Occidentală), având o reședință timpurie în Piła. În aprilie, în orașul a venit grupul operațional, cărui scop a fost de a organiza o administrație civilă. Populația, aproape în unanimitate germană, a fost expulzată, iar în locul acesteia au fost colonizați polonezi din regiunile situate la est de Linia Curzon. La data de 28 iunie 1946, Ținutul a fost reorganizat în voievodatul Szczecin, iar în aprilie 1950 partea orientală a acestuia a fost organizată în voievodatul Koszalin. În 1957 a fost organizată
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
murit prin executare ori din cauza bolilor și malnutriției în ghetourile din Polonia, înainte să fi putut fi deportați. Una din ambițiile lui Hitler de la începutul războiului a fost de a obține "spațiul vital" în est, prin eliminarea cât mai multor polonezi și slavi. De aceea, el a pregătit, "pentru moment, doar în est, formațiunile mele "Cap de mort" cu ordine de a ucide fără milă toți bărbații, femeile și copiii de origine poloneză sau de limbă poloneză. Doar în acest fel
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
origine poloneză sau de limbă poloneză. Doar în acest fel putem obține spațiul vital de care avem nevoie." Conducerea Germaniei a decis că, în 10 până la 20 de ani, statul polonez de sub ocupație germană va fi complet curățat de etnici polonezi și colonizat cu germani. Dintre polonezi, până în 1952 doar 3-4 milioane mai trebuiau să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Doar în acest fel putem obține spațiul vital de care avem nevoie." Conducerea Germaniei a decis că, în 10 până la 20 de ani, statul polonez de sub ocupație germană va fi complet curățat de etnici polonezi și colonizat cu germani. Dintre polonezi, până în 1952 doar 3-4 milioane mai trebuiau să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă interzicerea asistenței medicale acordate polonezilor și
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
Dintre polonezi, până în 1952 doar 3-4 milioane mai trebuiau să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă interzicerea asistenței medicale acordate polonezilor și, în cele din urmă, polonezii (considerați de naziști "Untermenschen", "sub-oameni") să înceteze să mai existe. Aproximativ trei milioane de cetățeni polonezi neevrei au murit în timpul războiului, din care două milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
milioane mai trebuiau să rămână în fosta Polonie, și aceștia doar pentru a servi ca sclavi pentru coloniștii germani. Urma să li se interzică să se căsătorească, să se extindă interzicerea asistenței medicale acordate polonezilor și, în cele din urmă, polonezii (considerați de naziști "Untermenschen", "sub-oameni") să înceteze să mai existe. Aproximativ trei milioane de cetățeni polonezi neevrei au murit în timpul războiului, din care două milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai minorităților etnice, ucraineni, bieloruși ș.a., marea
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
să se extindă interzicerea asistenței medicale acordate polonezilor și, în cele din urmă, polonezii (considerați de naziști "Untermenschen", "sub-oameni") să înceteze să mai existe. Aproximativ trei milioane de cetățeni polonezi neevrei au murit în timpul războiului, din care două milioane erau etnici polonezi, restul de un milion fiind membri ai minorităților etnice, ucraineni, bieloruși ș.a., marea majoritate a celor uciși erau civili, masacrați mai ales în timpul operațiunilor speciale ale Germaniei naziste. Cel puțin 200.000 dintre aceste victime au murit în lagărele de
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
camioane - așa-numita propunere "sânge contra bunuri" — dar nu exista vreo posibilitate reală de a se ajunge la un astfel de acord. Evadările din lagăre erau rare, dar nu necunoscute. Puținele evadări reușite de la Auschwitz au fost posibile datorită infiltraților polonezi din lagăr și datorită localnicilor din exterior. În 1940, comandantul lagărului Auschwitz a raportat că "populația locală este compusă din polonezi fanatici și ... pregătită să treacă la acțiune împotriva personalului SS al lagărului. Toți prizonierii care au reușit să evadeze
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
acord. Evadările din lagăre erau rare, dar nu necunoscute. Puținele evadări reușite de la Auschwitz au fost posibile datorită infiltraților polonezi din lagăr și datorită localnicilor din exterior. În 1940, comandantul lagărului Auschwitz a raportat că "populația locală este compusă din polonezi fanatici și ... pregătită să treacă la acțiune împotriva personalului SS al lagărului. Toți prizonierii care au reușit să evadeze poate conta pe ajutorul lor în momentul în care ajunge la zidul primei gospodării poloneze." În februarie 1942, un deținut evadat
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]