2,783 matches
-
răutăcioasă" unui băiat care, la cinema, își ținuse mereu mâna cu palma în sus lângă mâna ei. A scos o monedă de un franc și, fără vreo explicație, a așezat-o delicat în palma însoțitorului, ca și cum acesta îi ceruse de pomană. "Bineînțeles, din momentul acela nu mi-a mai întins niciodată mâna, înțelesese că puțin îmi păsa de el!" Când am întâlnit-o eu, Marcelle încă se mai amuza de întâmplarea respectivă... De la ambiguități la jumătăți de măsură Nu toate femeile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lua porția de afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere în cei înstăriți ca voi, ei, sunt bogați și bogați, dar cei din provincie miros de la o poștă ca și stăpânul lor, și dacă îi răzui puțin se simte duhoarea scabiei spaniole. Am traversat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jurat să spună adevărul este un delincvent cunoscut în toate ținuturile Regatului. Este un provocator de scandaluri, un scelerat infam, a fost condamnat pentru furt în Calabria, cu ocazia adunării preoților canonici din Catanzaro, confiscându-i-se banii primiți ca pomană pentru predica lui. Ca monah, a intrat la mânăstire fără credință în Cristos și e cunoscut prin păcatul preacurviei: amintiți-vă de scandalul de la Briatico, atunci când a violat trei călugărițe virgine. În plus a lăsat gravidă o femeie pe care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Într-o zi își amintea Tommaso fără să se înșele fiindcă nu contenise nici măcar o clipă să plouă și abia de ajungea o geană de lumină în celulă Carlo începuse să vorbească cum nicicând nu o mai făcuse. La început pomeni de niște întâmplări stranii de la Avellino, omoruri, violuri, magii, după care relată motivul pentru care se afla în temniță: Era în seara de Crăciun și Biserica Mamă era plină de lume rugându-se. Eu mă aflam nu foarte departe de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăsaseră poate o impresie groaznică, la care se adăuga mai ales putoarea ce domnea în acel loc, chiar dacă acum îl curățau ori de câte ori le pretindea acest lucru. Ațipi, în somn deveni un călător ce bătea la porți pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici nu se poate teme de asaltul dușmanului cel care observă poruncile Domnului. De fapt, poruncile sunt armele creștinilor, iar frica de Dumnezeu alungă teroarea dușmanului de la noi. Acestea sunt armele, cu care ne-a întărit Mântuitorul: rugăciunea, postul și pomana; postul protejează mai bine decât zidul; pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmanului cel care observă poruncile Domnului. De fapt, poruncile sunt armele creștinilor, iar frica de Dumnezeu alungă teroarea dușmanului de la noi. Acestea sunt armele, cu care ne-a întărit Mântuitorul: rugăciunea, postul și pomana; postul protejează mai bine decât zidul; pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le spunea că orașele se împrejmuiesc de întărituri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Deși a fost libert și centurion, Cornelius se bucura și de un anumit prestigiu social elogiat chiar de Faptele Apostolilor, 10, care ne informează asupra multor sale fapte de milostenie. Adjectivul multe nu trebuie înțeles doar cantitativ, ci și calitativ: pomenile numeroase și abundente ale centurionului ne vorbesc despre om înstărit. Generozitatea sa viza îndeosebi prima comunitate creștină care primea, din partea bogaților convertiți, cele mai ample ajutoare pentru întreținerea diferitelor biserici și comunități creștine, dar și pentru susținerea și propagarea credinței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de două cuvinte. Înfrânatul se poate să fie necurat În cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidențiat că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide. Cine-și propune să dea de pomană nu e aidoma celui care efectiv dă. Raționamentul: «de vreme ce păcatul cu gândul e păcat, n-are nici un rost să mă Înfrânez de la faptă» e o ispită diavolească” (Jurnalul fericirii). Distincția aceasta trebuie Într-adevăr să fie reținută, deoarece mulți se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puțin cîte puțin că e pe cale să retrăiască aceeași zi. Continuarea ei este, Într-adevăr, reluarea fidelă a tuturor scenelor pe care le-a trăit cu douăzeci și patru de ore mai devreme. Se Întâlnește cu același cerșetor care Îi cere de pomană, apoi este abordat de același coleg de facultate - pierdut din vedere de mai mulți ani - și care, devenit agent de asigurări, vrea cu tot prețul să Îi vândă o poliță - după care pășește În aceeași băltoacă cu apă. Și, ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu de 22... Că sicriul a fost prea mic sau prea mare, că lăutarii erau leșinați de foame, că popa era beat. (rîd amîndouă) Doamne, iartă-mă! Eu am pus deoparte niște rochii de-a mele să le dăm de pomană la care-or veni la înmormîntare... Dac-or veni... Vera: N-ai nici o grijă. La înmormîntare vine lumea. Vine... Mina: (după o pauză) Am în mine un gol, un gol mare în care parcă mă prăbușesc... N-am plîns deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pandele sau alți cîțiva care te-au plesnit. Da nu-i așa, frățioare. Dacă o palmă de nor face umbră pe pămînt, nu înseamnă că soarele a dispărut de cer. Ilie: Îmi pare rău de tine, Ștefane. Îți răcești gura pomană. Ștefan: Așa-i că da? Așa-i că mai bine vorbeam cu calul? Ilie: Calul ăsta, dragă Ștefane, a venit încet, încet, cu fiecare dezamăgire, cu fiecare renunțare și se numește religie, logică, iubire, autenticitate... Ștefan: Oleu, taci că mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să dea cui vor ei... și cît cred ei de cuviință, că ăștia le smulg din mîna... Corbi, domnule! Ca să nu mai vorbim de flori... le fură de pe pieptul mortului! Ce să mai vorbim! (scoate din sacoșă un coșuleț de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Costache: De ce pui tu mereu gaz pe foc! Marieta: Ca să te bagi tu în vorbă, de aia. Octav: (după ce se izolează) Vezi, Ovidiu, pe-aici sîntem... Și tu îmi spui să fiu tolerant...! Marieta: Asta e! Ne batem gura de pomană! Noi îi spunem... îi vorbim... și el, în loc să ne asculte, vorbește cu Ovidiu! Octav: Și ai dreptate, Ovidiu, trebuie să înțeleg... realitatea nu e totuna cu închipuirile noastre... Așa e... Marieta: Așa, dă-i 'nainte! Octav: (între oboseală și humor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta:...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i frumos, băiatule! Nu murim, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Poemul "A bătut clopotul" dezvăluie ținuta folclorică de seninătate în fața durerii și a morții. Pe Gogu cel care umbla fudul prin sat, militar, " L-a pus în pomelnic,/ I-a dat o oaie peste groapă,/ Au făcut ai lui și pomană cu oale și toiege" și o fată mare a scos din fântână treizeci de zile: "Câte o vadră de apă ne-ncepută, asta în caz de sete/ Pe lumea ailaltă.". Moș Nicolae cere să se cioplească lada de zestre: "Acum este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai curând dă seama de încercarea de a găsi propriul chip. Abia având un sine, este posibilă uitarea lui. * Românul se consumă în scurte eforturi pentru a se face remarcat în prezentul comunității, indiferent față de judecata timpului. Nunțile, botezurile, cumetriile, pomenile etc. toate dau conturul unui remarcabil efort de a înlocui prin evenimente sociale deficitul de perseverență în a construi în timp ceva demn de remarcat. Caracteristica lui este intermitența, sub semnul ei stându-i întreaga existență. Ca români trăim prejudecata
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
absolut tot ce aveau în meniu plus niște preparate speciale; le-am obținut după o negociere aprigă cu patronul italian*; el se tot eschiva și spunea că trebuie să angajeze oameni înalt specializați ca să poată onora o comandă de genul „pomana porcului“ - un fel de tocană, una delicioasă, dar nu e cazul să intru aici în amănunte.) * Atunci am avut mare noroc cu un amic. Printr-o fericită întâmplare, era de față când am rezervat restaurantul și îl cunoștea bine pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
procuri, ipotecări, divorțuri, amenzi, cesiuni, arendări, ordonanțe de plată, ridicări de ipoteci, contestații, inventarieri de averi, executări de sentințe civile, partaje, procese de calomnie, abuzuri de încredere, autentificări de chitanțe, rezilieri de contracte, somații, sechestre, procese de amenințare (un Herș Pomană), loviri, evacuări, licitații, popriri, sperjururi etc. (Din Registrul de intrare, Fond Tribunalul Bacău, secțiunea I, dos.15-18/1915). „Les poètes n’ont pas le droit de dire des mots d’hommes fatigués...’’, susținea Victor Hugo, un om energic, cu mari
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și osemintele soțului ei și ale copiilor ei, de la moșia Bănești"72. Piatra de pe mormîntul Paraschivei Iurașcu, încă din anul 1890, a fost dusă de locuitorii satului Bănești la cimitirul lor, cel nou, ca să folosească acolo drept masă la împărțirea pomenilor, cînd se fac panahizi pe la morminte. Întrucît piatra aceasta are, oricum, valoare documentară, fiind vorba de bunica lui Eminescu, credem că ar trebui dusă într-un muzeu, pentru o păstrare corespunzătoare. După moartea Paraschivei, Vasile Iurașcu, rămas văduv, a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și poezii, din care cîteva le-a văzut, la puțin timp, publicate de Iosif Vulcan, în "Familia" din Pesta, o dată cu schimbarea numelui său, în Eminescu. Dar după moartea lui Pumnul, soția acestuia, Catinca, n-a mai vrut să-și facă pomană; nu l-a mai putut suferi în casă pe acest străin, așa că el a trebuit să plece. S-a mutat în Feldgasse, unde, "vreme de mai multe sîptămîni", Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru, îi trimetea, în fiecare zi, mîncarea (amiaza
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Anterior, când schița inițierea lui Hadrian în ritualurile secrete din Eleusis, manifestase curiozitate față de modul în care Mann trata magia și ocultul. Acum, la mijlocul anilor '50, după ce publicase cu succes Memoriile lui Hadrian și Electra și, mai recent, în 1956, Pomana lui Alcippus, a ajuns să creadă, parțial sub influența lui Mann, că aterizase pe o nouă temă din condiția umană, ceva de interes major pentru un scriitor de ficțiune istorică, așa cum se considera ea. Un asemenea catalizator fusese Mann. Vechiul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În anii de după moar tea lui Mann din 1955, Yourcenar a făcut multe ocoluri literare de la Piatra filozofală, nu numai publicând piese cum ar fi Electra, care îi plăcuse lui Mann atât de mult dar și un volum de poezie, Pomana Alcippus, în 1956, ediția Cavafis (1958) și o ediție revăzută a cărții Obolul visului (1959). Alte proiecte care îi consumaseră tot atât de mult timp includeau eseuri lungi despre Piranesi, despre castelul francez de la Chenonceaux din Touraine, unde puberul Henri II își
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]