4,015 matches
-
Volume XLIV, 1929, p. 48-49. 28 Potrivit informațiilor deținute de Ignatius Mouradgea d'Ohsson, ministrul plenipotențiar al Suediei pe lângă Poartă Otomană, Pierre Jean-Marie Ruffin, însărcinatul cu afaceri al Franței la Istanbul, a fost instruit, la 3 iulie 1797, să explice Porții Otomane motivele expediției franceze împotriva Egiptului. Potrivit acestora, Ruffin trebuia, mai întâi, să-i asigure pe otomani "que leș sentimens de la France envers l'Empire Ottoman, etaient inalterables; qu'Elle ne demandoit pas mieux, que de cimenter l'amitié et
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
conveniente, e piacevole" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 76). 58 Cf., raportul lui Nicolo Venier din 17 iulie 1795, în loc. cît., f. 80v. 59 Informațiile pe care le avea Nicolo Venier, potrivit cărora Prusia exercita presiuni diplomatice asupra Porții Otomane pentru a o determina să atace Rusia sau Austria (cf., loc. cît.) se pare că erau obținute din surse care nu aveau cunoștință că, în realitate, Prusia se străduia să determine Poartă Otomană să evite orice conflict cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de la Crimée" (s. Ven.C.)72. Totală lipsa de fler diplomatic al celor angajați în desfășurarea acelei propagande a făcut ca rezultatele ei să fie foarte modeste 73. Ceea ce nu a împiedicat, totuși, exercitarea, în continuare, a presiunilor diplomatice asupra Porții Otomane, la care s-au adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche"74. Ideea surâdea și Porții Otomane, deoarece eventuală angajare a Prusiei în acel proiect ar fi facilitat realizarea obiectivului celei dintâi de a o determina pe cea din urmă să accepte încheierea unei alianțe bilaterale ce ar fi trebuit să reprezinte preludiul constituirii unei largi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Poloniei, la 26 ianuarie 1797, a semnat, împreună cu Austria și Rusia, tratatul încheiat la Petersburg care sancționa, din punctul de vedere al lui jus publicum europaeum, dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei 78. Evenimentul a fost adus la cunoștință Porții Otomane de către reprezentanții diplomatici la Istanbul ai celor trei puteri copartajante, printr-o Notă comună, prezentată la 9 august 1797, știre care, potrivit informației lui Mouradgea d'Ohsson, a fost primită de Poartă "avec une silence morne" (s. Ven.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fără urmări, de vreme ce ideile sale au fost preluate de lordul Castlereagh în anii 1814-1815 pentru constituirea concertului european (cf., ibidem, p. 284). 161 Cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 58, 115. desigur, presiunile diplomatice exercitate împreună cu Rusia asupra Porții vizând același obiectiv 162. De remarcat este, totuși, faptul că în pofida colaborării oficiale cu Rusia, diplomația engleză nu ignoră inconvenientele pe care le-ar fi provocat politicii orientale a Angliei, daca Rusia ar fi reușit că, profitând de invazia franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
engleză nu ignoră inconvenientele pe care le-ar fi provocat politicii orientale a Angliei, daca Rusia ar fi reușit că, profitând de invazia franceză în Egipt, să-și fi asigurat un control mai strict decât ar fi fost convenabil asupra Porții Otomane 163. Chiar și în cazul în care observația lui Mouradgea d'Ohsson ar fi fost în totalitate acoperită de realitate, diplomația engleză evita, totuși, cu grijă orice ar fi putut zadarnici colaborarea cu Rusia, în scopul captivării tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să exercite presiuni diplomatice asupra ei, prin intermediul Prusiei, punând în evidență consecințele pe care le-ar fi putut avea asupra acesteia, ca și asupra Rusiei, o Polonie renăscuta 210. Concomitent, Napoleon a încercat să exercite presiuni asupra Rusiei și prin intermediul Porții Otomane 211. În acest scop, a formulat, la un moment dat, proiectul trimiterii unei armate franceze în Moldova și în Țară Românească căreia ar fi urmat să i se alăture o altă, compusă din 15.000 de polonezi. Această din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diverse planuri de reformare a Imperiului Otoman, reformare care, în anumite limite, corespundea și intereselor politice ale Suediei în problema orientala 29. Tocmai de aceea, Mouradgea d'Ohsson s-a străduit să sesizeze orice prilej convenabil, pentru a promova, prin intermediul Porții Otomane, obiectivele politice ale Suediei, în primul rând, în raporturile acesteia cu Rusia. Deoarece, desi abia se încheiase tratatul de la Drottningholm, cercurile conducătoare suedeze nu puteau ignoră perspectivele pe care le avea Rusia de a-si extinde și consolida pozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Poartă Otomană în legătură cu acele demersuri, la 9 mai 1795 (cf., loc. cît., doc. nr. 46). Franceză 56. Și aceasta, în condițiile în care, în vara anului 1795, Misiunile diplomatice de la Istanbul ale Rusiei și Mării Britanii intensificau presiunile diplomatice asupra Porții Otomane, cu scopul de a o determina să nu recunoască, formal, Republica Franceză și să se abțină de la orice acțiune, de orice fel, care ar fi vizat refacerea statului polon, precum și de a nu adera la o eventuală alianță franco
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Veniamin Ciobanu, La Pologne et leș Principautés Roumains dans le problème oriental (fin du XVIIIe début du XIXe siècle), în "Idées politiques et mentalités en În acele împrejurări, a sporit valoarea asistenței împotriva Rusiei pe care o aștepta Suedia din partea Porții Otomane și pe care Mouradgea d'Ohsson a solicitat-o, firește, din dispoziția superiorilor săi de la Stockholm, prin două Note confidențiale, adresate acesteia, la 12 și, respectiv, 20 februarie 1796. În cuprinsul celei dintâi, se solicită că, în virtutea tratatelor existente
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
temerile "sur l'asservissement de la Suède à la Russie" (s. Ven.C.)88. Abia după 13 mai 1796, cancelarul 85 Trimisul extraordinar al Prusiei, von Knobelsdorff, afirmă că regele sau îi comunicase știrea, pe care el a notificat-o, oficial, Porții Otomane, "ajoutant que S. M. Prussienne avait vu avec satisfaction, que la querelle du Nord etait heuereusement assoupie" (cf., raportul lui Mouradgea d'Ohsson, din 8 iunie 1796, în loc. cît., Vol. I, p. 237). 86 Loc. cît., p. 238. 87 Loc.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
însă, total inoperanta. La 27 ianuarie 1797, cele trei puteri copartajante au semnat, la Petersburg, tratatul care sancționa deplină divizare a Poloniei, a cărei denumire a fost ștearsă, oficial, din sistemul politic european 98. Tratatul a fost adus la cunoștință Porții Otomane, la 9 august 1797, printr-o Notă comună, semnată de reprezentanții diplomatici la Istanbul ai celor trei puteri care l-au încheiat, prin care au informat-o că "leurs Gouvernements respectifs venoient de consommer par un Acte définitif la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
încercat să afle de la Andrej Iakovlevich Italinski, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Rusiei, care ar fi fost poziția Curții sale, în cazul în care sultanul l-ar fi recunoscut că împărat pe Napoleon Bonaparte 113. Reacția Franței la reticentele Porții Otomane riscă, însă, să producă ruperea raporturilor diplomatice, desi întreaga responsabilitate a eșecului era atribuită de Carl Gustaf König manierii total improprii în care ambasadorul francez a tratat această chestiune. Pe acest fundal, îngrijorarea diplomatului suedez era accentuată și de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lui Nils Gustaf Palin, din 10 ianuarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 60. 136 Cf., loc. cît. favorizat interesele rusești. În schimb, diplomatul suedez insistă asupra faptului că nici unul din tratatele încheiate de Suedia cu Rusia nu era îndreptat împotriva Porții Otomane 137. Detronarea sultanului Selim al III-lea de către ienicerii răsculați, la 29 mai 1807, răscoală care, potrivit opiniei lui Nils Gustaf Palin, a avut printre cauzele sale și "leș illusions dans lesquelles M. Sebastiani (ambasadorul francez n. Ven.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1784, motiv pentru care Poartă Otomană consideră pacea de la Iași, din 9 ianuarie 1792, cel mult ca pe un armistițiu 27. Prin urmare, așa cum observa și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, Rusia era singura dintre puterile vecine care provoca mari îngrijorări Porții Otomane. Răsunătoarele înfrângeri pe care i le administraseră armatele ruse, 24 Loc. cît. 25 Loc. cît. 26 Loc. cît. 27 Cf., Thomas Naff, op. cît., p. 304. în timpul războiului dintre anii 1787 și 1792, permanentele demonstrații militare ale Rusiei în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Grimani, i-a acordat "îl Grand Ordine dè Serafini"45. Cum autoritățile suedeze fuseseră informate, ulterior, ca Armfeld avea intenția să se ascundă în Moldova sau în Țară Românească, la 2 iulie 1794 Pehr Olof von Asp a solicitat, oficial, Porții Otomane să dispună efec tuarea cercetărilor necesare și să ordone celor doi domni să-l aresteze, în cazul în care ar fi fost descoperit pe teritoriul supus jurisdicției lor, pentru a fi predat, apoi, prin intermediul autorităților 42 Cf., raportul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Madrid. Celles de Paris, de Stockholm et de Copenhague suivront. Petersbourg seră dernière et cela pour ôter à l'Impératrice de S'y refuser après l'etablissement des missions dans des autres Cours Chrétiens" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît.). Porții Otomane, ceea ce o expunea protestelor și amenințărilor francezilor, totuși, "dans son System actuel (de neutralitate n. Ven.C) la Porte est très attentive au maintien de Șes liaisons avec l'Angleterre"58. Victoriile obținute de Republică Franceză împotriva Olandei și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
au maintien de Șes liaisons avec l'Angleterre"58. Victoriile obținute de Republică Franceză împotriva Olandei și a Prusiei, în anul 1795, încheierea păcii cu această din urmă la Basel, la 5 aprilie 1795, care a produs o mare satisfacție Porții Otomane 59, l-au determinat pe Selim al III-lea să recunoască, formal, Republica Franceză și să stabilească o ambasadă permanentă la Paris. A continuat, totuși, să refuze să dea curs presiunilor diplomatice ale Franței de a i se alia60
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Notes translated by Lucian-Dumitru Dîrdală, The Center for Romanian Studies, Iași, Oxford, Portland, 2001, p. 36; la 16 aprilie 1795, Friedrich Wilhelm al II-lea, regele Prusiei, l-a autorizat pe trimisul sau extraordinar, von Knobelsdorff, să comunice, în secret, Porții Otomane tratatul de pace de la Basel ( cf., Geheimes Staatsarchiv Preussischer Kulturbesitz, I HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d Tïrkei, fasc. 80, f. 28, 28v) (în continuare, GSt.APK, I.HA.). 60 Cf., Stanford J. Shaw, op. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la tranquillité d'une pârtie de L'Europe et procuroit à Son vrai amis le Roi de Prusse une augmentation considerable de șa Puissance" (s. Ven.C.)84. Ca urmare, conchidea același înalt demnitar, această nouă "realizare" a Prusiei oferea Porții Otomane "la meme satisfaction, comme și Elle même avoit fait cette acquisition" (s. Ven.C.)85. Și, pentru a spulberă orice dubiu în legătură cu atașamentul total al cercurilor conducătoare otomane față de interesele Prusiei, ca preț al alianței defensive pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
mult confuzia în care se aflau, deja, cercurile conducătoare otomane, datorită faptului că nici clauzele acelui act nu le erau cunoscute. În acele împrejurări, ele au făcut un gest care, în imaginația celor care l-au regizat, trebuia să asigure Porții Otomane posibilitatea de a stopa înaintarea Austriei către Mediterana Orientala. Anume, oferta făcută Franței de reis efendi, Rașid Mehmed efendi, prin intermediul interpretului misiunii acesteia la Istanbul, conform căreia, în cazul în care pacea franco-austriacă nu ar fi fost, încă, încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii octombrie 1798, deci înainte că această colaborare să fi fost consacrată de un act juridic internațional 133. La 16 octombrie 1798, tarul l-a autorizat pe Tamara să propună Porții Otomane bazele viitorului tratat de alianță. Potrivit informațiilor deținute de regele Prusiei, Poartă propusese Rusiei încheierea nu a unei alianțe bilaterale, ci a unei triple alianțe, otomano-rusoengleză, la care să fie invitată să adere și Prusia 134. În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1798, în G.ST.APK, I.HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 83, f. 179-180); von Knobelsdorff nu știa de acea inițiativa, ci lasă să se înțeleagă că, după spusele lui Constantin Ipsilanti, ea aparținea Porții (cf., raportul său din 10 noiembrie 1798, în loc. cît., f. 199-201v). a negat orice intenție de anexare și a unor teritorii otomane, atitudinea sultanului Selim al III-lea s-a modificat atât față de Franța, cât și față de adversarii otomanilor , în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dont le but est și juste et salutaire" (s. Ven.C.)142. Așadar, în conformitate cu stipulațiile articolului în discuție, prima putere vizată a fi invitată să adere la alianța era Austria. Includerea ei în această categorie nu exprimă, însă, și voință Porții Otomane, ci doar pe cea a celorlalți aliați ai săi, Rusia și Marea 141 Cunoscutul specialist în problema regimului juridic al Strâmtorilor, Serge Goriainov, afirmă că, potrivit acestui tratat, "la Russie prit l'engagement vis-à-vis de la Porte de lui fournir
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]