3,471 matches
-
mă numise acolo ca să fac ordine nu să fug; or fuga mi se părea rușinoasă. Greșeala mea a fost că nu i-am spus șefului de pățaniile mele dar vipera securistică Îmi atrăsese atenția ca nu cumva să scap vreun porumbel terților că atunci, vai de mama mea! Colac peste pupăză, tot sub influența Securității, maiorul de miliție C. (acum comisar șef În rezervă după ce a examinat generații Întregi de amatori de permise de conducere și care, prevăzător, și-a tras
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spate o viață în lumea șamanismului. Poate mai învață încă atunci când întâlnește ceva nou, dar șansele sunt că a întâlnit marea majoritate a lucrurilor măcar o dată. Îmi imaginez un scenariu în care amândoi ar fi magicieni încercând să facă un porumbel să dispară. Îmi imaginez cum, la Don Julio, porumbelul dispare lin dintro lovitură de baghetă, în timp ce la Alfonso începe să se zbată, să ciripească, dispare până la urmă dar magicianul trebuie să folosească tot felul de artefacte să-l ajute: poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
încă atunci când întâlnește ceva nou, dar șansele sunt că a întâlnit marea majoritate a lucrurilor măcar o dată. Îmi imaginez un scenariu în care amândoi ar fi magicieni încercând să facă un porumbel să dispară. Îmi imaginez cum, la Don Julio, porumbelul dispare lin dintro lovitură de baghetă, în timp ce la Alfonso începe să se zbată, să ciripească, dispare până la urmă dar magicianul trebuie să folosească tot felul de artefacte să-l ajute: poate muzică să ascundă zgomotul, poate fum să ascundă penele
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dintre cheile politicii externe sovietice a fost, dintotdeauna, înfiltrarea sistematică a structurilor societății civile occidentale, Joel Kotek mai notează în capitolul, sugestiv intitulat, o strategie mondială: "În strategia lor la scară planetară, sovieticii i-au preferat adeseori că aliați pe "porumbeii pacifismului", vulturilor "revoluției proletare". Departe de a dispare odată cu Kominternul, dizolvat oficial în 1943, marile manevre ale propagandei sovietice au câștigat chiar în amplitudine în momentul izbucnirii Războiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrați, liberali, pacifiștii au devenit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Mihăiță își verifică cărțile și caietele cu care merge la școală, se întoarce și Emilia de la cireadă, mănâncă în fugă prânzul mic și apoi pleacă fiecare după treburile obișnuite în fiecare zi. Capitolul III Bunici și nepoți Anii treceau ca porumbeii în zbor pe care ți-e mai mare dragul să-i privești cum își rotesc aripile, unii albi, alții cu pene vineții sau cenușii tărcate cu alb. Pentru Maria trecerea timpului se suprapune cu întâmplări din viața ei, așa cum a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
undele sale. Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință și cruzime ce au marcat existența acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea crime oribile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să urci. Apoi nu mai contează, că tot vei ajunge unde vrei, chiar dacă te rătăcești. Așa am făcut și noi. Întâi ne-am rătăcit și-n cele din urmă am ajuns. Am căutat un colț umbrit în parcul populat de porumbei, vânzători de semințe, turiști care-și aruncă rucsacurile și oboseala pe iarba de sub copacii aducători de răcoare. După ce am colindat prin marele magazin IL Corte Inglez doar pentru a fi răcoriți de aerul condiționat, coborârea, de data asta în linie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fac deliciul publicului prin "cântări" cu texte satirice. "Vedi Napoli, e poi mori!" Parafrazând zicala populară, o fi cum o fi Carnavalul la Montevideo, dar nu se compară cu cel de la Rio! La sfârșit de aprilie, precum biblicul Noe și porumbelul său aducător de ramură de măslin, și eu am primit o veste bună: dosarul meu de ambasador se mișcase! Prin nota Nr. A (04) 1590 din 23.04.1999 a Direcției Protocol din MAE mi se comunica: "DOMNULE ȘEF DE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
saloane vechi. Curând dup) aceea, un b)trân taximetrist negru a oprit, salvându-ne din ploaia aceea rece. „Bine, hai”, zise el, „urcați!”. Și așa am plecat acas). Mâncaser)m sup) de broasc)-țestoas) și câteva felii de friptur) de porumbel cu orez s)lbatic și salat) din muguri de palmier, iar la deșert, ceva cu ciocolat); și b)ușer)m vinuri californiene. D)duser)m mâna cu Danny Kaye, cu președintele și cu prima doamn), cu Kirk Douglas și cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai adânc personală dintre toate montările mele. Eram la Paris În timpul repetițiilor cu Electra când am aflat vestea morții mamei mele. Multe imagini din acest spectacol erau legate de speranță (poate era o legătură subconștientă cu numele mamei mele, Elpis): porumbelul alb, pe care l-am integrat pe scenă datorită unei Întâmplări neașteptate - Într-o zi, Îndreptându-mă spre Sainte-Chapelle pentru repetiție, pe malul Senei am văzut venind spre mine un bătrân care, cu gestul cel mai firesc, mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
l-am integrat pe scenă datorită unei Întâmplări neașteptate - Într-o zi, Îndreptându-mă spre Sainte-Chapelle pentru repetiție, pe malul Senei am văzut venind spre mine un bătrân care, cu gestul cel mai firesc, mi-a pus În palme un porumbel alb și a dispărut fără nici o explicație: „renașterea“ lui Oreste: cel crezut mort apărea Îmbrăcat În alb, pe o scară care părea să coboare din cer, În sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tremurături, suferind de o jupuire proustiană a simțurilor, se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de feuilles aux tons violents“), cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În seamă, care mai era și bâlbâit, pe deasupra, și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un diamant (pe ale cărui fețe limpezi, dacă aș fi știut că citesc În globuri de cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții de emigrant, care va fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a Întrebat. L-am condus prin fața celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uciși de „atmosfera apăsătoare, insuportabilă, terorizantă a anilor ’80” (170). Se simte el însuși cumplit de apăsat, cu atât mai mult cu cât sensibilitatea lui e afectată și de moartea „neînsemnată”. O ședere la Paris îi e umbrită „din cauza unui porumbel mort, sfârtecat” (151). Un sentiment pe care îl împărtășesc cu Valeriu Cristea este acela al ororii de spectacolul funerar. Sau, mai exact, ne desparte o nuanță: la mine e oroare, la el rușine: „... mi-e rușine să fiu mort; adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
minunea Saint-Suplice-ului, cu cele două turnuri simetric-neidentice, cu crucifixul de lemn și vitraliile sale dominate de cel de deasupra altarului, al Mântuitorului reînviat, de care privirea nu se mai poate desprinde, cu mica piață străjuită de copaci și plină de porumbei, cu o fântână arteziană în mijloc din care se înalță busturile așezate în firide a patru episcopi, luminați, pe rând, de soare de-a lungul unei zile (Ce triști îmi par cei rămași în umbră!). Am fost de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aprindem câte o lumânare (prima oară n-am găsit locul de unde se cumpără și nici n-am văzut lumânări aprinse: poate la ei nu e obiceiul, ne-am zis...). Vizita de despărțire a fost mai tristă decât prevăzusem, din cauza unui porumbel mort, sfârtecat. Îl călcase o mașină? Dar în acest caz cine și de ce îl azvârlise de pe carosabil în piața unde, ca de obicei, porumbeii se îngrămădeau cu zecile, cu sutele, liniștiți, nepăsători, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e obiceiul, ne-am zis...). Vizita de despărțire a fost mai tristă decât prevăzusem, din cauza unui porumbel mort, sfârtecat. Îl călcase o mașină? Dar în acest caz cine și de ce îl azvârlise de pe carosabil în piața unde, ca de obicei, porumbeii se îngrămădeau cu zecile, cu sutele, liniștiți, nepăsători, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Și, într-adevăr, nu s-a întâmplat mai nimic, un mărunt accident, un infim de mic supliciu. Ca pentru a ni se dovedi că superbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâmplat mai nimic, un mărunt accident, un infim de mic supliciu. Ca pentru a ni se dovedi că superbul complex Saint-Suplice își merită numele... * Peste o zi sau două, în mica grădină din spatele apartamentului în care locuiam, zăresc un alt porumbel mort, sau ucis. Tristețea se pătrunde de îngrijorare. Să fie vorba, nu de simple întâmplări, ci de semne? Nu cumva al treilea „porumbel” ce va să cadă va fi chiar avionul nostru de întoarcere? * Puterea magilor regi ai Franței monumentalizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
numele... * Peste o zi sau două, în mica grădină din spatele apartamentului în care locuiam, zăresc un alt porumbel mort, sau ucis. Tristețea se pătrunde de îngrijorare. Să fie vorba, nu de simple întâmplări, ci de semne? Nu cumva al treilea „porumbel” ce va să cadă va fi chiar avionul nostru de întoarcere? * Puterea magilor regi ai Franței monumentalizată grandios și rafinat în Domul Invalizilor, edificiu construit chiar pentru invalizi, pentru mutilații glorioaselor războaie. Spiritul „eticii și echității” nu pare a le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pupat, iar eu am început să plâng. Târziu am înțeles că unchiul Dumitru făcea cheltuieli personale și că răsplata era bucuria succesului elevilor săi. Tot la Ariciu, primăvara, un coleg de clasă mi-a dat o pereche de pui de porumbel pe care i-am ținut câteva zile ascunși să nu-i vadă unchiul. O pisică a reușit să ajungă la ei și i-a omorât pe amândoi. Am plâns. Tanti Mărioara m-a văzut plângând. I-am spus de ce plâng
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ei și i-a omorât pe amândoi. Am plâns. Tanti Mărioara m-a văzut plângând. I-am spus de ce plâng și m-a mângâiat și mi-a promis că va vorbi cu unchiu ca să mi se aducă alți pui de porumbel și că are să-l roage să facă și o cușcă. Așa a fost. Cușca era înaltă cam de patru metri, susținută de patru „furci”de salcâm. Pentru ca să nu se poată urca pisica la porumbei, „furcile” erau acoperite cu tablă cam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi se aducă alți pui de porumbel și că are să-l roage să facă și o cușcă. Așa a fost. Cușca era înaltă cam de patru metri, susținută de patru „furci”de salcâm. Pentru ca să nu se poată urca pisica la porumbei, „furcile” erau acoperite cu tablă cam un metru din înălțimea lor. În scurt timp porumbeii s-au înmulțit așa de mult încât nu mai aveau loc în cușcă. Podul școlii a devenit cușcă pentru porumbei. Peste zece ani, după terminarea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]