KorAP: Find »[drukola/base=porunci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...211 >

5,260 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci În dreapta și În stînga și la fel de Îngrozitoare, Pipo și Rafaelito Îi spuneau lui Martin „ăștia sînt“, arătînd spre Cinthia și Julius. Toți mîncau, chiar și grăsanul, bineînțeles, uită-te la el cum se Îndoapă, e băiatul lui Augusto și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pentru el nu era nici un pahar, fiecare Își luă paharul de pe tavă, domnul Lastarria rămase ultimul, era momentul să Înceapă spectacolul. Juan Lastarria Îi făcu loc ducesei alături de el, sorbi o Înghițitură de whisky și, privind-o cu coada ochiului, porunci să Înceapă spectacolul. Susan se uită și ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
suflau pietricele prin țevi de trestie, nimeni nu vru să mărturisească sau să spună cine a tras, dar scamatorul era cît pe-aci să se supere de-a binelea cînd erau să-i omoare unul din porumbei. „Fiți cuminți, copii!“, porunci doamna Susana și apoi se auzi glasul lui Juan Lastarria: „Continuă, te rog, nu-i lua În seamă.“ Scamatorul se supuse și continuă programul, dar, desigur, era și cazul, mai Întîi puse porumbeii cît mai departe de copii, apoi Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de diferiți, atît de dificili, să-i dea oare la un internat? Nu, Susan, tu nu ești rea, niciodată n-ai fost rea, pur și simplu așa ești tu, nu poți sta singură, te-ai plictisi fără societatea ta, dînd porunci În dreapta și În stînga Într-o casă plină de copii, copiii tăi, Susan... Un majordom deschise porțile cu grilaj de fier și Mercedesul lunecă ușor pe aleea care ducea la intrarea principală. Aici se aflau ceilalți, venise pînă și Nilda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
privească fără pic de stinghereală. Cerșetorii Îl cercetau și ei, iar cîțiva i-au zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să le mulțumească și le spuse că n-o să uite niciodată cît de bine avuseseră grijă de toate În lipsa ei. Domnul avea să-i răsplătească. Imediat Îi răspunseră că nu o făcuseră din interes, la care Susan, la rîndul ei, porunci să aducă Înghețată și coca-cola pentru toți. Nilda apăru din nou aducîndu-l pe micuțul monstru, urmată de Celso și Daniel, cu tăvile Încărcate. — Să Închinăm paharele de coca-cola pentru Julius, care Împlinește azi șase ani, spuse Susan, Îmbrățișîndu-i pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Nilda le ieși Înainte spunîndu-le În gura mare și pe șleau toată povestea, dar ei n-au Înțeles din prima clipă și pînă la urmă au hotărît să lase orice hotărîre pe a doua zi. — Acum mergeți cu toții la culcare, porunci Juan Lucas. O să vedem mîine ce-i de făcut. Și a doua zi au văzut că nu era altceva de făcut decît să găsească chipul cel mai potrivit de a se descotorosi de Vilma, astfel Încît ceilalți să nu protesteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de la D’Onofrio, dar nu primise niciodată vreo veste direct de la ea. Stătea ore Întregi aplecată deasupra albiei, frecînd rufele pînă cînd ieșeau albe ca zăpada. Juan Lucas a aflat că ea Îi spăla cămășile atît de bine și a poruncit să i se mărească leafa. Nici nu și-a dat seama. Spăla cu gîndul că pe fiica ei o bătea bărbatul, ăsta n-o s-o ia niciodată de nevastă, o s-o părăsească. Șuvițe de păr lung, strălucitor, cum au toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fi fost În stare să dea divorț, nu altceva. Nilda luă inițiativa: voia fotografii, cît mai multe fotografii, În care să apară cu toții, În fața porții de la intrare, cu domnul și cu doamna. Jucătorul de golf Își aprinse o țigară și porunci să i se aducă o sticlă de apă minerală ca să poată suporta tot balamucul ăsta. Celso dădu fuga după apă și acum nu aveau cine să-i fotografieze. Susan izbucni Într-un rîs nervos. Juan Lucas Își scoase haina, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot și tare drăgălași, soseau plîngînd În hohote și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dejun din prima vineri a lunii, după prima Împărtășanie. Le-a vorbit și despre terenul unde puteau juca fotbal sub conducerea lui Morales și fără să se mai umple de noroi ca Înainte. „Și aveți grijă de closete!“ le-a poruncit. „Să nu mai scrieți pe pereți! Să nu uitați să trageți apa!“ Ei au rîs fericiți auzind de trasul apei, Gurmensido făcu o plecăciune veselă și Morales pufni În rîs, ascunzîndu-se după un pomișor. Maica stareță le prezentă pe noile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
repede și se oferi să muște ea locul Înțepăturii ca să sugă veninul, vru să aducă niște ierburi din grădină care-i alinau durerile de măsele. Între timp, Celso se dusese să-l cheme pe domnul la telefon. Juan Lucas Îi porunci să anunțe că vine numaidecît. Dat fiind că doamna nu-i dăduse voie s-o muște și nu mai contenea cu vaietele, Nilda socoti că ar fi putut s-o aline aducîndu-și copilul; cine știe, poate că văzîndu-l doamna se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu adevărat la corride, ba unii chiar aveau biblioteci complete de tauromahie, În care cărțile erau legate În piele fină și cu titlul Încrustat cu litere aurite. Carlos opri automobilul În fața clădirii În care stătea criticul și Juan Lucas Îi porunci să-i ducă pe copii acasă, ca să mănînce cît mai repede. Și grăbește-te și dumneata, adăugă, ajutînd-o pe Susan să se dea jos din automobil; de Îndată ce sînt gata, vino cu ei aici, ca să mergem Împreună la corridă. Ușa ascensorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ăsta cu cașul la gură ca să le plătească lor ceva În plus, „Cer un spor de plată“, Îi zise meșterul și el Îl privi țintă cerîndu-i explicați suplimentare. — Azi muncesc fără oprire și ar vrea un bacșiș... Tatăl tău a poruncit să le trimită bere, dar a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius. Nu! Nu! Terminați odată cu glumele! porunci meșterul, care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
băuse berea pe care i-au dat-o la coborîrea de pe schelă pe umerii lui Albinețu. Sticlele de bere se goleau pe nesimțite. E rîndul tău! Nu mă bate la cap! Mai du-te dracului! Suge mai repede! Meșterul le porunci să treacă din nou la lucru, dar numai vreo doi, trei Îl ascultară și se alăturară celor care Încă nu stătuseră la masă. Ceilalți voiau să stea mai departe la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus cîteva lucruri din apartamentul lui din Condores și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era tot timpul mort de foame, bietul de el, fiindcă de obicei nu mînca decît atunci cînd Juan Lucas hotăra să coboare la braserie, sau cînd Susan Își amintea că trebuia să stea la masă și suna valetul ca să-i poruncească să le aducă mîncarea În la suite, acest cuvințel franțuzesc care pentru Julius avea o semnificație destul de tristă, fiindcă Însemna nu numai dormitor, ci și micul salon pentru vizitele pe care nu le primea niciodată, dacă nu o punea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
băiatului, așa Încît Își Înghiți amărăciunea, dar de aci Înainte el o să fie șoferul doamnei și nimic mai mult, eu nu admit să fiu călcat pe bătătură de nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să fumeze afara, unde atmosfera era mai puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar Începuse să se uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Întotdeauna o ușoară repulsie pentru dragostea trupească. În realitate, nu meritase să-și calce pe suflet și să se tăvălească În noroi ca porcii pentru ca să se aleagă cu doi copii. Dacă ar fi știut cu exactitate zilele cînd Dumnezeu Îi poruncise să-i conceapă pe Pipo și Rafaelite, neisprăviții ăștia, ar fi evitat un Întreg trecut pe care acum Îl disprețuia și de care ajunsese să-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Înfundat, de parcă i se umpluse gura cu cîlți, cel puțin așa i se păru sărmanei fete și ce-i drept, aproape că nu i se auzea pliscul cînd străbătu salonul cel mare, metisa n-avea de unde ști că Juan Lucas poruncise să se monteze În tavan o instalație care absoarbe zgomotele și crezu că i se terminase toată dreptatea pe care o avusese Întotdeauna pînă atunci și țipă și mai tare pentru a-l convinge pe Celso complet și pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
găsise persoana În stare să-i satisfacă exigențele zilnice. Problema servitorilor era acum rezolvată. Nu mai lipsea decît grădinarul, dar uite că Anatalio se oferi să le trimită pe vărul lui. Susan Îl chemă pe Celso de la bar și-i porunci să aducă gheață pentru băutură. După cîteva minute Celso apăru cu gheața și cu Abraham. Susan se uită la Juan Lucas, Juan Lucas la Celso și Celso, contrar obiceiului, abia se putu abține să nu rîdă. Se uitau toți trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
urîți, bucătari, pederaști și care se vindeau din dorința de a mă imita. — Atunci asta-i tot, i-o tăie cu un ton definitiv, fiindcă intuise foarte bine un aspect al realității care nu-i făcea plăcere. Asta-i tot! porunci, dezgustat, fiindcă se simți stânjenit. Și tocmai acum, Înainte de masă. Tocmai cînd bea gin and ionic. Asta-i tot! Abraham dădu să se unduiască iar, dar se Îndreptă imediat. Rămase țeapăn, gata să Îndeplinească fără Întîrziere ordinele stăpînului, plecîndu-și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Abraham, să nu uităm, era cetățean al Sodomei și Gomorei și știa la perfecție ce-ar fi putut pregăti, Își scoase ghiarele stîrpitura, Juan Lucas Îl tratase cu asprime, iar nevastă-sa de cum intru pe ușă se apucă să-mi poruncească. Abraham Își scoase ghearele. — Vai, doamnă! Mie-mi spuneți ce-i place lui domnu’! Îi cunosc toate gusturile și toate exigențele. MÎine, dacă doriți, vă pregătesc felul dumneavoastră preferat, căprioară la cuptor... Domnul a spus odată că asta e mîncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
stătea puțin adus de spate și cu pălăria de pai Își acoperea locul unde Juan Lucas văzuse un petec albastru pe pantalonul kaki cum poartă toți țăranii ăștia. Universo le dăduse bună ziua, dar el nu-și mai amintea să fi poruncit să-l cheme pe un tip pe care-l chema Universo ca să vadă pe cine putea să-l cheme Universo. Se uita spre terenul de polo și din nou caii aceia din fund Îi atrăgeau atenția, dar uite ca ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]