4,351 matches
-
va consuma departe, în deja-trecutul previzibil al viitorului, punctul de vedere se deschide în prezentul dureros al trecerii, lângă râul care trece la nesfârșit. Trece în absența sfârșitului, în nesfârșirea trecătorului. În curând" este deja acum, un aici-și-acum al nopții posibilului în care florile negre nu se arată pe sine, ci lumina pierdută, scursă în adâncul timpului ce o soarbe. Timp al somnului, al suspensiei oricărui orizont fenomenal: "dar fumul, dar fumul/ mai bate liniștit din pleoape/ legănându-se/ în somnul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită de o diminuare a elocvenței imaginale, precum în Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și apa/ cu fața-ascunsă în nisip". Dacă posibilul este răstimpul unui prezent imprezentabil, căci lucrurile sunt acum în starea fără durată a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum în Balada de Gabriela Melinescu 15, ea nu arată decât configurația pură a posibilului în care lucrurile se odihnesc: "Ce liniștite-s lucrurile-acum./ Sunt niște oameni fără chip./ Și apa limpede-i și apa/ cu fața-ascunsă în nisip". Dacă posibilul este răstimpul unui prezent imprezentabil, căci lucrurile sunt acum în starea fără durată a unei manifestări blocate, el se pune ca posibil în liniștea unui contur nemișcat. Ce se conturează aici - acum - e fără chip, suprimă definiția identității, se spune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pâine și sare". Reduse la minimul elocvent, semnele peisajului trasează liniile unui decor cu doar două dimensiuni: podișul arid și cerul de pâine și sare. Imaginea se deschide între aceste limite ale unui spațiu în așteptare, în golul gestant al posibilului. Dacă podișul e cam prea arid, impropriu rodirii, imaginea nu urmărește decât să-l pună în contrast cu ceea ce, deasupra, survolându-l suveran, e cer al disponibilității creatoare. De unde poate veni el, semănătorul recoltelor pure, dacă nu din cerul semințelor divine, din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am așezat, tot alb, deasupra mea". Ceea ce luminează se vede luminând, dar nu oferă altceva vederii, nu dezvăluie vizibilul. Conștiința trezită la lumină se vede în lumină fără să lumineze intenția ieșirii din sine. Imaginile intersectate, pe verticală, reflectă doar posibilul pe care îl creează, alba luminare a ceea ce începe să fie, își face loc în lumină precum lumina ce iese la vedere. Iese punându-se pe sine în vedere, nearătând decât faptul că luminează, deschide perspectiva albă în care ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oglindirii reciproce, reflexivitate pură în care imaginea nu se arată vreunui ochi? Într-adevăr, unde e ochiul care o vede, lumina ce apare nevăzută, și cum s-ar putea vedea albul translucid care iese la vederea nimănui? Vedere imposibilă a posibilului totuși de văzut în lumina înaltă a imaginii: "Eu am plutit spre bagdadii, deodată,/ Spre zeul zugrăvit, care privea/ Nepăsător, pe lada înstelată/ Din podul alb cum, făr-a fumega,/ Ardea o lumânare așezată". Cineva privește, poate vedea spectacolul nevăzutului. E
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucrul neluminat, mai mult decât acum, când dă contur și dublează ceea ce este? O umbră desprinsă de povara obiectualității realului care nu se afirmă decât pe sine, stă ca dovadă afirmându-și în-sinele și abia astfel este, se dă ca posibil al ființării pure. Aparența sa este aparența unei lumi, dar a lumii care apare și începe, în amurgirea semnelor prezenței. Ceea ce apare ca lume cristalizează în cuvântul începutului, într-o rostire neajunsă încă la lumina rostitului, ca predicție a semnificării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca tot ce duce umbră, trece într-o nouă venire, în prevenirea începutului. Doar apa nu e lucru stătător, nu se odihnește într-un singur orizont. Apa e rostirea însăși, trecerea neodihnită a posibilului prin fața ochilor. Este imaginea prin excelență a ființării non-discursive, a cuvântului "orb", neașezat în albia vreunei guri. Nu e chiar vocea anonimă prin care se rostește deschiderea veșnicului început, inepuizabilul care ne transcende la nesfârșit? O încercare a nevederii, suprema
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arată de la început. Prefața inaparentului (Alexandru Miran) Scenariul imagistic configurat în Dulce așteptare de Al. Miran 38 nu se propune numai drept un tablou al interiorității, al subiectității pure în afirmarea condiției sale definitorii, ci și ca orizont scufundat al posibilului în așteptarea manifestării: " Nu știu dacă afară-i lumină sau întuneric,/ dacă anină vrun cântec despre-nceputuri,/ dacă se plimbă parfumuri subțiri sau duhori ucigașe". Din perspectiva închisă a unei imposibile vederi, totul e încă posibil, exterioritatea există, intuibilă dincolo de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura unui non-eu care există ca și cum n-ar fi, afirmând - de la sine - un subiect care se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul posibilului care îl transcende. Autoafirmare care aproape se dezminte, deoarece "numai o rece căldură pâlpâie lânced din lampă", iar în lumina vagă a acestei infraexistențe nimic nu este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tocmai pre-timpul ultim al manifestării. Vedem toamna într-o imagine care să-i prezinte peisajul, să îl zămislească în chiar destrămarea plăsmuirii? Dar poate că ceea ce apare nu e dat vederii, este deși e nevăzut, se arată în urma inaparentă a posibilului. Putem - trebuie - să vedem ceea ce încă nu este, urmează să fie, precum urma care se formează, a pre-ființării fără de chip? Nu e însă aceasta imaginea nevăzută, viitoare, a ceea ce va fi, poate să fie, așa cum "se-ntâmplă/ câte o toamnă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ființă imaginii nu arată înapoi, în urma lucrului trecut, și nici nu e de față, în umbra unei apariții prezente. E ne-timpul incert, imprezentabil, intervalul de trecere "în care aștepți să te-aprinzi/ din fulgerul unei singure frunze de aur". Posibilul nu mai are loc în exterioritatea dezertată și nici în interioritatea unui subiect evacuat; el e chiar nelocul așteptării, utopia mereu atinsă și pierdută a revelării. Interval mereu viitor, pus în suspensia datelor ființării, imaginea propusă în final arătând ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura; imaginile arată concentrarea, inevidentă la prima vedere, contopirea potențelor în lucrarea suverană a principiului care le pune în starea putinței de a fi. "Vâna de văzduh" sau "vergelele de aur" sunt figurile în care imaginea, deși imaginată, e doar posibilul unei zămisliri, inimaginabilul care ne pune în situația imaginării. Căci ce ne tulbură mai mult existența așezată în limitele explicabilului dacă nu tocmai neașezarea de neimaginat, de pildă niște păsări neclintite care lunecă în lumina neînțeleasă a nezborului, spre in-formul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
inaparentului originar, inspirată până la transcendență de miezul în care ea face implozie; dar regresia e spre esență, întru lumină, o adâncire în nemanifestarea translucidă a vieții care se descoperă, după modelul florii ce se prevede în grăuntele viu, în sămânța posibilului pur, neatins de adierea existenței, nesorbit de zarea în care ființa și timpul se spun. Prag absolut al de-fenomenalizării, al unei manifestări abrogate, interzise în esența lucrurilor ce se de-zic, se între-văd iluminativ, așa cum "un prunc se-ntoarce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un singur actor: trandafirul între pereții albi. Nu e imaginea statică a unei priveliști, natura moartă oferită vederii, căci ceea ce se arată nu are orizont, pare închis între, mărginit de chiar posibilitatea retezată a oricărei perspective. Dar albul e stofa posibilului, pragul incolor al tuturor culorilor. Prin alb se poate trece dincolo, în adâncul ascuns, predispus vederii, proiectat pe fundalul acestei imaculate transparențe. Albul nu colorează lumea, dar deschide spectrul ei multicolor. Imaginea se developează pe ecranul alb al fondului de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totodată și o dezvăluire a inaparentului, deschiderea sa prin vălul diafan al formei: un văl care dezvăluie, acoperirea în care totul se descoperă. Dar vălul acesta nu e cu adevărat transparent decât în forma albului, pe ecranul de var al posibilului. Și al poemului? Căci "Numărându-i ferestrele, spinii,/ Sub umbra lui stam năuc,/ Mirosul său nelumesc/ Cum să-l traduc?"51 Poemul are însă propria lume, mai degrabă cvasi-lumea în care totul e posibil. Atât timp cât lasă nespus ceea ce se vede
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să-ți/ destăinuie ce temelii trebuie să afli spre a te/ zidi la loc în urma cutremurelor ființei". Dincolo de sugestia platoniciană a anamnesis-ului, zidirea la loc este cu putință. Stă în puterea ființei pentru că este chiar puterea sa de a fi, posibilul întoarcerii, al răsucirii și al relegării (religare). Pe scurt, al convertirii, care înseamnă răsturnare, schimbarea postulației, remagnetizare și reorientare. Adică împuternicire; a fi în puterea ființei care îți dă puterea de a fi, înființarea sau nașterea din nou, de sus
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
regăsi; se arată cum poate, înainte de a fi. La fel cum, în izvorul nesecat, toate țâșnesc stârnite din nimic, tot ex nihilo se redeschide vederea, adică de nicăieri. E însă un nicăieri al nimicului care face imagine, se dă în posibilul apariției. Nu o reapariție a identicului, revederea aceluiași; regăsirea e înnoire, schimbare, manifestare a altuia din tine, apărut din nimic, de nicăieri. Restaurare prin remodelare. Zidire la loc, dar în ființa dislocată, evacuată, în golul sufletului locuit de Zeu, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea. O imagine părăsită, lăsată în absență, în golul de vedere. Imagine care se arată în gol, în vederea golită de orice dorință, distanțată de ea însăși. Apare în retragere, înaintea poemului de care s-a desprins. În ultimul refugiu al posibilului, ea pune începutul altei vederi. O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) Poemul Clipa de așteptare de Kocsis Francisko 75 arată imaginea într-o stare de absolută destrămare, în natura ei perisabilă, precum modelul pe care îl întruchipează în sfera vizibilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
joacă imaginile fără referent real, în pofida timpului - acum - epuizat. Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
după chipul și asemănarea luminii. Vine de dincolo, în golul plin, în forma ființei. Golul transparent (Friedrich Michael) Dispariția - cum am remarcat și în alte cazuri - nu e opusul apariției, căci ceea ce iese din vedere arată o nouă configurație a posibilului, pierde puterea vizibilă a cuvântului și totuși mai are ceva de spus. Poemul Adiere de vânt de Friedrich Michael 83 pune în scenă o astfel de posibilitate a manifestării absenței, elocventă abia în retragere: În vasul gol/ îndelungata tânguire/ a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în chip poetic, decât ceea ce, coborând în nevedere, spune ce nu se vede și arată mai mult decât spune. Drumul înapoi e drumul spre început, vederea de la capăt, din originea de unde toate purced. Aici, pe pragul ultimului, a începe pune posibilul înălțării. Vederea se curbează până la limita de jos a vizibilului pentru a intra pe orbita unui alt orizont. Poemul Așteptând 88 propune scena acestei detente, complementară retragerii din poemul discutat anterior. După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin care se vede. Vederea înălțată întâlnește aici adâncul, într-un act de convergență care așază contrariile în identitatea de esență. Dacă imaginea trandafirilor cerești se umple de rouă, ca de o a doua imagine, subaparentă, acest dublu imaginal creează posibilul diafan al străvederii. Prin roua pe care o învăluie, trandafirii nu se văd, dar ceea ce se pune astfel în vedere sunt marginile cerului care se apropie. Nelimitarea de care vorbeam nu suferă aici vreo amputare; nu cu îngustarea unui unghi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
străbătător prin roua adâncă ce umple trandafirii cerului. Ceea ce este acolo apare acum aici, între marginile cerului ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși, dat înțelegerii nu prin puterea cuvântului ori a conștiinței treze, ci pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni se întâmplă în absență: "abia îți mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
substanțială care să opună rezistență. Ființa lor nu mai are nimic subzistent, rezistent, fiind la rândul ei destructurată, decreată până la transparență. Fața care coboară, intră în lucruri și trece prin ele e fața întoarsă în precaritatea posibilităților de expresie, în posibilul pe care nu îl are în vedere. Nu îl are în față, așa cum ar avea obiecte ale lumii vizibile. Fața se întoarce în sine, în reversul celor pe care le răvășește, le străbate și le străvede. Fața nu e fațada
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]