5,162 matches
-
stare la alta, e semnul unei personalități difluente în acțiune. Un Ego polarizant, acaparator, puternic, se zbate spectaculos în perspectiva aventurii fără sfârșit. Carnavalesc și tragic se întrepătrund. Mișcându-se în planuri stilistice eterogene și înaintând în iluzoriu, poetul, un postmodern, așteaptă crispat versul salvator. Nu timpul, nu iubirea, nu Marea Trecere ocupă prim-planul conștiinței, ci mirajul unui absolut himeric, insidios, motiv constant de ideizare. Cu remarcabilul Tratat despre Ochiul Orb, George Vulturescu s-a realizat plenar. Într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
comercial și politic, fanatisme diverse și regresiuni de toate genurile, de unde și necesitatea inventării unui nou model care să aibă în centrul său valoarea-spirit. Acestea toate sunt și tehnici de manipulare și de control al opiniilor, prin intermediul cărora niște sofiști postmoderni încearcă să transforme cunoașterea într-un instrument de putere. Astăzi, filosofia are de dus o luptă dublă: cu ea însăși, pe de o parte și cu științele în general și cu cele umane în particular, pe de altă parte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economico-sociale teoretic opuse? Principiul "o țară, două sisteme" nu aplică, de fapt, complementaritatea acestora? Cum se împacă cele-brele "zone economice speciale" curat capitaliste cu o administrație centralizată și o politi-că de fier? Sunt viabile aceste transformări? Ce formulă de stat postmodernă vom întîlni la capătul (căpătîiul?) lor? Oricum, construcția este una originală. "Să folosim inteligența străină, invitîndu-i pe străini să participe la obiectivele majore ale construcției noastre economice. Zonele economice speci-ale reprezintă o fereastră pentru introducerea tehnologiei, științei conducerii, a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de stat. Și tot Elțîn a scris o Constituție potrivit căreia președintele are o putere uriașă și nu poate fi tras nicicum la răspundere. O Constituție de care a profitat și Putin, Altfel, instituțiile statului rus sunt veritabile sate potemkiene postmoderne. Pînă la ultimele alegeri prezidențiale, Putin a fost singurul actor politic care conta în Rusia. O birocrație enormă lucra în favoarea sa și aștepta ca "țarul" să ia deciziile. De fapt, el a devenit captivul respectivei birocrații. Este de văzut dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
poate trăi și fără muncă, ori pe spinarea altora, ori speculînd, cultivînd bani care să nască alți bani. Este o iluzie foarte periculoasă aceasta, căci banul în sine nu poate să creeze valoare, dar am făcut din el un idol postmodern, un nou vițel de aur, la care ne închinăm cea mai mare parte a timpului. "Căci la ce-i va folosi omului de-ar avea toate bogățiile pămîntului, dar și-ar pierde sufletul?" 5.12. ARHETIPUL APOCALIPSEI O altă valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în același timp de clan și personală. În această marcă afișată în public, adolescentul îl recunoaște pe unul dintre purtătorii de drapel ai personalității sale. De unde rezultă că opoziția pe care am scos-o în evidență, dintre individualism și „tribalismul” postmodern, este perfect artificială și înșelătoare: în ciuda dimensiunii sale comunitare, marca exhibată este subiectivizantă, ea exprimă, fie și ambiguu, o adaptare personală, căutarea unei individualități, dar și o dorință de integrare într-un grup de persoane asemănătoare, un eu care-și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Mimicry care nu face să dispară diviziunile sociale ale vârstei 22 mai mult decât capacitățile de a judeca, a critica și a munci ale actorilor. Să trecem repede peste mica glumă a „mutației antropologice” pe care ar anunța-o carnavalizarea postmodernă, bufoneriile și comicăriile fade ale lumii noastre plate și derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și de numerologie etc. În timp ce lucrările referitoare la religie și romanele spirituale cunosc mari succese de librărie, numeroși editori atacă această nouă piață în plină dezvoltare. În societatea de hiperconsum, chiar și spiritualitatea se cumpără și se vinde. Dacă reactivarea postmodernă a religiosului exprimă o anumită dezamăgire legată de materialismul vieții de toate zilele, nu-i mai puțin adevărat că fenomenul e tot mai puțin exterior logicii comerciale. Astfel, spiritualitatea devine piață de masă, produs apt pentru comercializare, sector ce urmează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
abstract și tactil, funcțional și emoțional, dromocratic (Virilio) și estetic. Desprinderea de prima modernitate este departe de a fi totală, domenii întregi ale lumii noastre nefăcând decât să împingă la extrem dinamica prometeică. Asistăm nu atât la emergența unei culturi „postmoderne”, cât la o hipermodernizare a confortului dominat de supralicitarea timpului și a vitezei, de dezvoltarea exorbitantă a pieței și a ofertei. Ironia timpului: cu cât valorile sensibile sunt mai preamărite, cu atât suntem martorii unui dezmăț al digitalului, al vitezei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Flammarion, Paris, 2003. 13. Isabelle Queval, S’accomplir ou se dépasser. Essai sur le sport contemporain, Gallimard, Paris, 2004, pp. 229-230; Suzanne Laberge, Guy Thibault, „Dopage sportif: attitudes de jeunes athlètes québécois et significations dans le contexte d’une étique postmoderne”, Loisir et société, vol. 16, nr. 2, 1993. 14. Stéphane Mandard, „Le dopage dans les salles de musculation est en voie de banalisation”, Le Monde, 14 noiembrie 2003. 15. Asupra acestor efecte și asupra sportului ca dopaj, Isabelle Queval, op. cit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
plângea în 1998 că accentul pus pe individualism și pe diversitate a umbrit programele de promovare a egalității. Programele pentru forța de muncă inițiate de guvernul federal începeau să arate ca niște încrucișări între un document neoliberal și o broșurică postmodernă. Și totuși, în timp ce feminismul de stat oficial intra în declin o dată cu apariția neoliberalismului, același neoliberalism furniza noi slujbe pentru unele femei. Sectorul serviciilor, care a fost întotdeauna o sursă importantă de locuri de muncă pentru femei, a cunoscut o înflorire
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
o trăsătură distinctivă a solidarității etnice și care răspund nevoii de identitate etnică. Ultimul indicator al aculturației - cetățenia - nu a fost un factor semnificativ, deoarece numai trei dintre respondente au cetățenie americană. Interesant este că, deși cercetătorii migrației globale moderne/postmoderne (Pozzettaxe "Pozzetta, G.E.", 1992; Ongxe "Ong, P.", Bonacichxe "Bonacich, E.", Chengxe "Cheng, L.", 1994) consideră America o haltă lungă, dar temporară într-o călătorie cu mai multe etape pe piața multinațională a muncii, toate în afară de trei respondente participante la acest
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ca ordine spontană. Tot ceea ce părea să semene cu așa ceva, dar derivat din ordinea naturală, a nemișcării liftului social, ca și din ordinea creată, a priorităților utopizante de tip normativ, nu sunt în fapt decât interpretări retroactive decăzute din viziunea postmodernă a sistemelor, un fel de genialitate interpretativă á la Jourdain. Sistemul ca viziune teoretică este concordant cu operația de atestare a consistenței logice a gândirii științifice, întemeietoare a capacității de a explica sursa și substanța consecințelor, adică existența propriu-zisă a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în infrafragmentarea realului, ajungându-se la izolaționism epistemic, pe insule robinsoniste, nu diferite ca relevanță de mișcarea stâlpnicilor, ermetic protejate de limbaje de laborator și mai ales cu scopuri antagonice ce au forțat la închiderea noului în patente comerciale. Starea postmodernă a cunoașterii a reajuns un mister, bine păzit în buncărele avuției, aparența accesului la inovație fiind salvată de suprabombardarea prin canalele de comunicație cu informația de tip puzzle. Sistemul acționează ca o invitație adresată minții umane de a-și depăși
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
structura o nouă civilizație. Deja de trei decenii ne aflăm în coada de cometă a civilizației industriale, a mecanicismului, materialismului și universului ceasornic. În acest interval s-au exersat cu grație postvalorile primei sinteze randamentale: economia a devenit postindustrială, cultura - postmodernă, societatea - postnațională. Mai mult, s-au declanșat procese de emergență postcomunistă și postcapitalistă. Imprecizia acestor concepte nu este complet inocentă. Ne găsim în situația percepției unui atentat la comoditățile generate de reperele habituale instalate, începând cu prima revoluție industrială, în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a câmpului acțional uman, în dubla sa configurare teoretică și practică, oferă formula înțelegerii diferențialelor. Intrarea în postmodernitate, în pandant cu ieșire din prima modernitate, înseamnă internalizarea setului de valori definitorii care ne permit să înțelegem ceea ce Lyotard numește condiția postmodernă și, evident, să explicăm epuizarea ca utilitate și toleranță a setului de valori specifice condiției moderne. Dacă schimbarea are sens de progres, aproape că nu interesează din perspectiva pragmatică, deși inovarea contextelor nu poate fi smulsă dintre fixațiile conceptului de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
agentul bancar, Pyrrhon pictorul, Aristip învățătorul, dacă sunt adevărați filosofi - creatori ai unei viziuni asupra lumii, autori de lucrări teoretice, ei își trăiesc gândirea la modul cotidian și duc o viață filosofică -, nu sunt niște profesioniști ai profesiei de tip postmodern. De asemenea, ei nu se adresează unor specialiști care se pregătesc pentru învățământ sau pentru cercetarea filosofică. Ei se adresează pescarului, dulgherului sau țesătorului care trec pe acolo și care, uneori, se opresc, ascultă, aderă, apoi se convertesc la un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ce termeni se poate vorbi despre zei, despre Dumnezeu, despre divin? Ce trebuie înțeles prin cuvântul plăcere? Dar prin bucurie? La fel și cu dorința. Care este definiția noțiunii de bine suveran? Trupul antic și grecesc este oare asemănător trupului postmodern și postcreștin? Tot așa cum învingătorii nu pot spune cu seninătate adevărul celor care au pierdut, învinșii nu pot nici ei să-și scrie cu seninătate istoria. Cu atât mai mult cu cât nu se pot baza decât pe niște fragmente
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru în materie de anestezic sau antalgic. Atunci când Canguilhem definește sănătatea prin liniștea trupului, el se exprimă mai mult ca un epicurian contemporan cu Magistrul decât ca un medic postmodern, pentru că o boală cum este cancerul, de exemplu, lasă trupul liniștit, dar îl omoară în același timp... Teoria epicuriană a luptei contra suferinței acordă deci cel mai însemnat rol deciziei și voinței bolnavului. Și aici, rațiunea, filosofia deci, poate fi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Lucrețiu își merită cu prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la Prato, În fața tabloului lui Giuseppe Pinacci, intitulat După bătălie: o pictură istorică spectaculoasă, cu o compoziție perfectă, echilibrată și ireală, pe care nici un artist lucid n-ar Îndrăzni vreodată s-o pună În discuție, În pofida tuturor preaînțeleptelor cuceriri tehnice postmoderne. Ce bizar, spusese ea (printre leșuri dezbrăcate, În agonie, un războinic ucidea cu patul armei un dușman căzut, cu chivără și armură, semănând cu un crustaceu), aproape toți pictorii interesați de bătălii sunt anteriori secolului XVII. De atunci, nimeni, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
XX-lea, când principiile metafizicii încep să fie dislocate în parte ca urmare a impactului hipertehnologiilor în viață și cultură, iar paradigma modernității se îndreaptăspre o paradigmă a postmodernității. Astfel, în trecerea de la tehnologiile industriale, moderne, la tehnologiile postindustriale, respectiv postmoderne, se remarcă nu doar ruptură (adesea definită drept revoluțieă, ci și continuitate. Acest proces de trecere reversibilă, existențială și culturală se desfășoară, deopotrivă în termeni discursivi sau ideologici și în termeni iconici, ca o restructurare permanentă a percepției asupra corpului
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
scenarii de science-fiction. Dacă se acceptă faptul că știința cuprinde între granițele ei un gram de ficțiune, iar ficțiunea accede la statut ontologic corporal, prin concretizările tehnologice, atunci postulatele tehnoculturale ale ființei postumane sunt legitimate. Teoreticienii și oamenii de știință postmoderni susțin o asemenea ipoteză, astfel că imaginarul cultural actual nu este decât o construcție a contextului existențial recent. Aceste modele schimbabile de subiectivitate, identitate și corporalitate corespund noilor configurații spațial-virtuale ale tehnoștiințelor comunicaționale. Modurile în care ființa umană este privită
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o metaforizare a identității multiple și nomade, navigând permanent în spațiile de date și deschizând ferestre simultane către lumi construite și plăsmuite, interacționând în zone ale controlului social sau ale puterii politice, economice sau ideologice. Ne vom folosi de studii postmoderne media pentru a evidenția câteva modele corporal-identitare schițate în această direcție. În timp ce acceptăm caracterul real al virtualității, respectiv cadrele existențiale și practice în care ființa umană își desfășoară activitățile, acceptăm și caracterul material și întrupat al virtualității. Natura fizică a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]