4,088 matches
-
citea și el câteodată moliftele Sfântului Vasile. Diavolii îi rupeau mâinile și el stătea în ghips câte trei luni. Sau rupeau lanțuri. «Argatule, te omorâm! Nu mai citi! Ne arzi cu rugăciunea!...» «Taci din gură-acolo! Ce faci gălăgie?» Se potoleau. Țipau iar. Ne arzi cu rugăciunea! Venim la noapte și-ți dăm ispite!...» Activiști în rugăciune A stat între ziduri zidit. Sau în fân, în pod. Securiștii băgau furcile, dar nu-l atingeau. Soția îi aducea mâncare în doniță, când
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se-nece, privind cu teroare și implorare când pe unul, când pe altul. Aglae făcu o strâmbătură de sfidare, dar nu îndrăzni să mai vorbească, uimită de neașteptata reacțiune. Costache, după ce așteptă în zadar ca cele două părți să se potolească, spre a-i cruța trebuința de a lua o atitudine, își dădu seama de tăria mâniei Otiliei, care aștepta inflexibilă. - Nu-nu-nu... trebuie... să-să-să... spuneți vorbe grele,se bâlbâi el către Aglae, la plural, spre a atenua prin echivoc reproșul. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și ținea strâns pe Titi, care striga cât îl ținea gura: "Otilia e o târfă, așa să știți!" Felix fu scârbit și de conflictul în sine, dar și de falsa interpretare a accidentului. În vreme ce Aurica și Olimpia încercau să-l potolească, fără să fie nevoie ("Dar nu te supăra așa, domnule Felix! Copilării! Nu știi că Titi e nervos?"), supărat de-a binelea, împinse pe Stănică și ieși din casă. Pe urma lui, Stănică se ținea cu pași mari. - Scumpule, iubitule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aveau duh, fiind spălate cu leșie și persecutate. M-a văzut pe mine cu batista asta și striga zor-nevoie că duhul sfânt s-a ascuns în ea și să i-o dau să doarmă pe ea. De-abia l-am potolit. - De ce nu-l duce într-un sanatoriu? observă madam Iorgu.Ofițerul râse zgomotos. - Ce sanatoriu? Balamuc! Nu și-a făcut injecțiile. Această ieșire neghioabă făcu pe toți să tacă, din respect pentru Olimpia, care încruntase sprâncenele. Felix reținu totuși banala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia, ele te-au adus în halul ăsta. N-ai haine? Dar ce, eram să-ți fac eu haine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni, unele fenomene care-l impresionase. Evoluția organismului se putea citi pe obrazul fiecăruia la date fixe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu e altceva decât rea-voință la mijloc. Olimpia căscă, agasată, fără să privească la bărbatu-său, pe ale cărui vorbe nu punea nici un temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bandă să culeagă ceea ce găseau după moină. Un fior de energie trecea prin trupul lui Felix. Într-o seară de la începutul lui martie, Felix stătu până târziu, citind. Auzea alături pași în odaie, zgomot de lucruri mișcate. Apoi totul se potoli și i se păru chiar că ghicește stingerea lămpii. Târziu de tot, spre miezul nopții, auzi o scârțâitură a ușii de alături, pași ușori de picioare goale care merseră până în dreptul ușii lui. - Felix, se auzi glasul șoptit al Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un fenomen candid, opus vieții meschine a clanului Tulea, secondat de Stănică Rațiu, care manifestă un vădit interes pentru ceea ce face Costache Giurgiuveanu cu banii. Toți sunt interesați dacă bătrânul a făcut vreun testament Otiliei. Într-un fel, ei își potolesc interesul în momentul în care bătrânul începe să construiască o casă, în grădina imobilului din strada Antim. Construcția pare să fie nefastă pentru bătrân deoarece, în timp ce-și inspecta materialele, el suferă un prim accident vascular. "Familia", interesată "să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trebuie să mă duc pentru angajare. Portarul, foarte amabil, mi-a dat toate indicațiile necesare și m-a îndrumat spre biroul șefului Centralei Electrice, tov. ing. Nobick Francisc. Ajuns la ușa unde scria secretariat m-am oprit puțin, să îmi potolesc emoțiile și am intrat. La secretariat nu era nimeni, dar din biroul care comunica cu încăperea respectivă a apărut un bărbat căruia i-am spus pe cine caut. Șeful Centralei era chiar în fața mea. Timid, m-am prezentat, am arătat
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
se autoanalizeze corect și să spună: de aici dau locul unuia mai tânăr, iar eu am grijă ca acesta să nu mai facă greșelile pe care le-am făcut eu. Dar năvala a fost mare. Acum parcă s-a mai potolit, dar să ferească Dumnezeu să-i atingi cumva pe cei care s-au văzut sus, că pușcăria te mănâncă, sau și mai rău, că se poartă acum amenințările cu bătaia, distrugerea, moartea pe toate drumurile. Deci, așa cum toți știm, bătaie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fugă. Copiii, care coborâseră în grabă zidul închisorii, s-au oprit o clipă jos și acum înaintau încet, cu mare grijă. Mersul și gesturile lor aveau o mare grație, ca și cum, prin mișcările lor frumoase și liniștite, ar fi vrut să potolească panica noastră. Încetul cu încetul, toți pușcăriașii au renunțat să fugă, să dea din mâini sau să caute din ochi o salvare. Spaima trecuse, sau poate devenise atât de intensă, încât îi paralizase. Eu nu mi aduc aminte să mă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
individ o trăsătură care nu e deloc evidentă, și anume sensul sacrificiului. Când ești bine îngrădit de ritualuri - nu atât de sufocante ca în formalismele nipone -, latura egoului, excrescența încrederii în sine se temperează; și, astfel, tânărul bine educat își potolește excesele de temperament și devine apt pentru sacrificiul acțiunilor sale; acestea își reduc pretenția și dimensiunea, își cenzurează egoismul plantând la rădăcina lui puterea și cultura sacrificiului de sine. Școala face din elev un material maleabil, rotunjește latura tăioasă a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu se ducă ? Niște draci de copii s-aude cum țipă-n vecini. Să stea s-aștepte pân-or pleca. Țipă de-ți sparge urechile, afurisiții, e-hei, ce le-ar mai trage ea v-o câteva și i-ar potoli ! Părinții e de vină, care le pune coarne și toată ziua își vede de ale lor, și copiii cu cheia de gât, pe stradă. D aia a ajuns că-n ziua de azi nu mai găsești unu să aibă frică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și nu, și nu, că ea trebuie să meargă în centru, merge-i-ar numele ! Și-o apucase toate bâțâielile când a văzut ceasu, da dân partea mea dă-te și cu curu de pământ, dacă nu știi să-ți potolești dracii singură... E-he, că de câtă vreme putoarea aia de Niki i-o fi bărbat doar cu numele !... Și e unele nerușinate ca iepele, care are nevoie de bărbat să le potolească. Dân partea mea, atâta pagubă, io, una
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pământ, dacă nu știi să-ți potolești dracii singură... E-he, că de câtă vreme putoarea aia de Niki i-o fi bărbat doar cu numele !... Și e unele nerușinate ca iepele, care are nevoie de bărbat să le potolească. Dân partea mea, atâta pagubă, io, una, am zis bodaproste când am scăpat, însă omu ăla al meu, încă și-acu câțiva ani tot ar mai fi încercat, nu-ți e rușine, i-am zis, nu ți-e rușine, om
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iar afar’ dân școală. Măcar că Tudor era tobă de carte și ambițios, că, dacă-i punea o notă mai mică, plângea singur, pe furiș, noaptea-n pat, de nu mai știa ele ce l-a găsit și cum să-l potolească. Se vede că n-a semănat lu curvaru de ta-su, se vede c-a semănat cu tatăl lu Ivona, care a fost și el cineva odată. A fost, n-a fost, vorba e că lu nepotă-su nu prea i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sus... Ți-ai găsit să te-asculte Vica ! Ți-ai găsit să lase tot și să vină. S-o fi pus eu să le spele, să vezi ce fasoane făcea !... Ei, n-are decât să le spele și să se potolească ! E întuneric în hall, dar întunericul, penumbra nu mă incomodează. Este atât de urâtă lumea în plină lumină ! Și mai ales la noi, când vezi vitrinele așa fără gust aranjate, și oamenii îmbrăcați fără gust, și străzile neîngrijite, și nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva. în acest moment, când liniștea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adresează celorlalți un zâmbet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eu cum sunt ?... Când am primit nu știu câte telefoane ca să mă avertizeze ? Da, referitoare la ea și la Niki, cum altfel ? Nu, nu acum, nu ! Cu ani în urmă, ani, numai că ea, n-o vezi ? Nici acum nu s-a potolit ! A fost ceva, n-a fost, eu nu știu, madam Delcă ! Și dacă vrei să mă crezi, nici nu mă interesează... Eu n-am spus nimic nimănui, dumneata, iată, ești chiar prima persoană, pentru că ne știm de atâta vreme, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departe trec pe partea ailantă ! Dacă dă cu râtu să-mi intre-n casă, îi arăt ușa ! Alta, nimic ! Nici bonjur, nici pupă-mă-n cur ! N-am treabă cu dumneata, n-ai treabă cu mine ! Și-așa m-am potolit și-am scăpat de Viperă. D-apăi cum ! Să n-am tihnă nici între patru pereți ai mei, că acu-acu dă buzna ? !... Da așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că ea a trăit pe lume... Da vezi, că nici tu nu crezi, vezi, că nici ție nu poa-să-ți spuie omu ! Vezi, asta-i, că n-ai cui să spui, și n-ai crezare la nimeni... Și Reli, și Neguleasca : potolește te, făcea ! Vino-ți în fire ! Că destul te-a necăjit cât a trăit ! Păi ce știe ele ! Că bietu de el n-a călcat pe de lături o dată ! Și ce se uita lumea la noi când dansam vals amândoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]