2,757 matches
-
adaugă sintagma ce de peripețiuni. Cea dintâi formulare face referire la un fenomen natural, furtuna; cel din urmă semnalează bogăția întâmplărilor. În fine, cea din mijloc rostește esențialul, denumirea unei categorii estetice: tragedia și caracterizarea ei - oribilă. Abia mai târziu povestitorul acestor întâmplări evocă inspirația, un alt factor important: O inspirațiune... - eu ca poet am totdeauna inspirațiuni! Dintre toate povestirile de natură dramatică din teatrul lui Caragiale, cea de față are o intenționalitate și o limpede conștiință estetică; ea nu este
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
uman adesea derutant pentru istoricii literari. Se demonstrează că „sucitul” Creangă a avut darul disimulării, acoperindu-și protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv în Amintiri din copilărie, analizate aici ca operă de ficțiune propriu-zisă, iar nu ca autobiografie. P. nu se hazardează în emiterea de ipoteze neconfirmate de documente și acest lucru se observă și în Anexă, apărută inițial separat, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
coste viața, astfel încât mi-e greu să găsesc tonul potrivit pentru a evoca acel moment pilduitor de neîmplinire. Există multe scenarii privitoare la căderea dictaturii din România. Există, de asemenea, mii de povești personale, de detalii importante doar pentru fiecare povestitor în parte, de fragmente de adevăr sparte și risipite în milioane de oglinzi, de piese disparate, unele sugestive, altele banale, din uriașul puzzle pe care istoria recentă l-a pus în evidență referitor la acel moment. Nu există consens asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci le repovestește pe baza schemei originare și a expresiilor specifice pe care, ca și Petre Ispirescu și D. Stăncescu, le notează în timpul povestirii: „O bună parte din ele sunt scrise vorbă cu vorbă, așa cum le-am auzit din gura povestitorilor, și la foarte puține povești n-am putut da pe lângă fondul - care e nealterat - forma așa cum am auzit-o; am căutat să le scriu totuși în felul cum le spun povestitorii.” Folcloristul se apropie în colecția alcătuită încă din 1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
vorbă cu vorbă, așa cum le-am auzit din gura povestitorilor, și la foarte puține povești n-am putut da pe lângă fondul - care e nealterat - forma așa cum am auzit-o; am căutat să le scriu totuși în felul cum le spun povestitorii.” Folcloristul se apropie în colecția alcătuită încă din 1913, rămasă în manuscris și apărută postum, Literatură populară, volumul I: Cântece și descântece ale poporului (1986), de exigențe ale cercetării moderne a creației populare, îndeosebi prin atenția acordată culegerii mai multor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
1906), R. își află materia epică în poveștile auzite, în copilărie, de la țărani, de la robii țigani din Căiuți, de la părinți, de unde caracterul neunitar al acestui așa-zis roman, care combină anecdotica și memorialistica, pasiunea de etnograf și darul natural de povestitor, fără a lipsi intenția critică, difuză aici, din primele sale studii. Apropiat de critică de Ciocoii vechi și noi al lui Nicolae Filimon, romanul suferă o mutație importantă în privința structurii: atenția naratorului se deplasează către spectacolul limbajului. De la acela „simplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
narațiunea utilizează documente ale epocii, introduce, alături de protagoniști ai timpului (Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, G. Barițiu ș.a.), un număr de personaje secundare, multe fictive, în încercarea de a da o notă de modernitate genului. Menționând doar aleatoriu o temă a povestitorului, capabilă să imprime coerență transgresării planului istoric, romanul eșuează într-un colaj aiuritor nu numai la nivel textual, ci și evenimențial. SCRIERI: Coborând spre nord-vest, Cluj, 1972; Vine istoria (în colaborare cu Nicolae Prelipceanu și Radu Mareș), Cluj, 1972; Săptămâni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
esoterică și spirituală. Protagoniștii traversează o mutație la palierul ființei; o „trecere de nivel” ontologic. Este un fenomen de metanoia, care apare de timpuriu în proza lui S., unde individul cunoaște la un moment dat o fază de iluminare, precum povestitorul din narațiunea titulară din Eu și iadul sau cum se întâmplă cu profesorul din romanul Muntele viu (1998). Alte personaje, ca preotul Matei Zarna, maestrul Isac Luria, Sorin Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
umoristice, foiletoane, unele iscălite Ile Borg. Își adună proza în volumele De toate (1897) și Clipe de repaus (I-II, 1901-1903, sub pseudonimul Sorcovă), o piesă „pentru teatrul de la țară”, În sat la Tânguiești, apărându-i în 1912. Înzestrat ca povestitor umorist, O. părăsește proza romantică, de tentă psihologică, spre care se îndreptase datorită lecturilor din scriitori ruși, dar care la el e artificioasă, nereușită. Sub influența lui I. Slavici, scrie povestiri de observație realistă inspirate din viața satului ardelean: una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Vijelie-n sus pe Jii (1954), Zile învolburate (1954), Marșul miresei (1955), Romanțe de dragoste (1957), Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș (1960), Agurida, „povestire eroică” (1962), Dosarul lui Ion Măruntu (1962), Vântoasa (1964), el probează indiscutabile calități de povestitor. Ciuma lui Caragea, invaziile osmanlâilor, bătăliile grozave, lăsând în urmă mormane de leșuri, viața năpăstuită a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
galeria Arcu, Iași; Expoziția Națională de Artă Naivă, Pitești; În 2003: Salonul de Primăvară al Asociației Artiștilor Plastici Iași, galeriile de artă “Casa Cărții” Iași; Expoziția Națională de Artă Naivă “Saloanele Moldovei”, galeria Arcu, Iași; Cu un talent real de povestitor, așa cum o face În clipele de regăsire În compania prietenilor, umorul său caracteristic, contribuie și la zămislirea compozițiilor sale naive. Privindu-i lucrările, simți sclipirile inteligenței omului dintr-o bucată care gîndește curat și simplu, abordînd realitățile vremii cu egală
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
restul componentelor unui mesaj; la nivel funcțional, cuvântul îndeplinește un anumit rol în context. Conținutul este concretizat, în cazul cuvântului monosemantic, într-un singur sens (aspirină "nume dat acidului acetilsalicilic", teoremă "afirmație al cărei adevăr se demonstrează prin afirmație", narator "povestitor"34 etc.), iar în cazul celui polisemantic în mai multe sensuri care se diferențiază în context, de exemplu, a trece: Unchiul a trecut pe la noi. ("a venit") Dunărea trece prin România. ("are cursul prin...") A trecut examenul. ("a promovat") A
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și spirituală, a vieții protipendadei dintr-un orășel oltenesc, tehnică folosită și în Domnul președinte, unde un judecător neintegrat în rutina vieții micului târg provincial o sfârșește rău. Subiectele, deși banale, capătă o notă originală, deoarece Ș. este un bun povestitor, are un fel de exactitate neutră în expunere, nu se implică și nu încearcă o organizare a epicului în scop demonstrativ, moralizator sau estetizant. Interesantă este Băieții de la grădină, probabil o reconstituire autobiografică a studenției într-o instituție destul de specială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
realitatea nu vorbește de una singură, că observatorul decupează realitatea și construiește un discurs. Ei știau că evenimente de natură istorică, adică neinventate de un regizor și de niște actori, trebuie totuși să fie povestite și că, în mod obligatoriu, povestitorul face parte din poveste. Este ceea ce a înțeles Jean Rouch, care a realizat numeroase filme etnografice într-o optică foarte descriptivă, dar care, în alte filme, a sfărâmat modelul documentarului, stimulând noul val al anilor 1960 și anticipând marile dezbateri
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
1913). Cântăreața (1916) este o carte care a obținut un premiu academic. Școala profesională „Arhiereul Gherasim” (1916), Dragoste neîmpărtășită (1919), Strigoiul (1920), Pentru părerea lumii (1921), Vagabondul (1922), Norocul cucoanei Frosa (1926) cuprind numeroase alte nuvele. Autorul lor este un povestitor înzestrat cu spirit de observație și cu abilitatea construcției epice. În genere condensate, nuvelele decupează, în buna tradiție naturalistă, „felii de viață” din lumea celor defavorizați ori aflați mereu în inferioritate. Rareori se vizează alte sfere sociale, întrucât scriitorul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici, cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
orice media, dar potențialul său narativ va fi completat și actualizat în mod diferit, de la un mediu la altul. Nu se poate trece, de asemenea, peste faptul că abilitățile narative ale umanității sunt diferite, pentru că unii dintre noi se nasc povestitori, în timp ce alții comunică în plan narativ cu o anume dificultate. În aceste condiții, trebuie considerat faptul că pe de o parte, narațiunea poate fi un numitor comun care să permită o înțelegere sporită a punctelor importante și a limitelor din
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și nu numai, cum o dovedesc cele peste 40 de traduceri ce au urmat. Între timp, Vann a continuat să scrie, tot despre insule, tot despre Alaska, cel de-al doilea roman, Caribou Island, fiind publicat de curînd. Darul de povestitor și-l explică, amuzat, prin originile sale: Am crescut într-o familie de mincinoși. Mințeau în poveștile de pes cuit și vînătoare, le înfrumusețau, dar mințeau și în legătură cu lucrurile importante. E un foarte bun antrenament pentru scris! Aviz amatorilor... În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în textele contemporane care, în ciuda diversității revendicate, afirmă cu claritate o identitate nordică bine definită. Natura, de pildă, este o componentă esențială în viziunea autorilor nordici, îndeosebi lumina aceea unică, ce are virtuți transfiguratoare, magice. De fapt, scandinavii sunt mari povestitori, iar vraja creațiilor lor, deși atît de diferită de "realismul magic" al sud-ameri canilor, nu e cu nimic mai prejos, natura nefiind pentru ei simplu decor al acțiunii, ci materie organică, ființial integrată vieții. Mulți comentatori se întreabă de unde le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e cel care a violat-o la începutul romanului. Cuiul lui Cehov... Cert e că Djian sparge frazele cu luciditate și curiozitate, pentru a vedea ce e înăuntru, pentru a pune mîna pe mecanismul nașterii cuvîntului. Maestru al suspansului, incomparabil povestitor, dar imprevizibil prin modul în care se reinventează în fiecare nou roman, derutant prin tabuurile pe care le încalcă (cum ar fi, în cazul de față, să se strecoare în sufletul și gîndurile unei femei de 50 de ani, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Alboiu, Un poet, 166-168; Ciobanu, Însemne, II, 341-345; Grigurcu, Poeți, 354-358; Ruja, Valori, 176-178; Cristea, Faptul, 136-140; Doinaș, Lectura, 214-218; Lit. rom. cont., I, 610-614; Raicu, Contemporani, 160-161; Ion Maxim, Poezia lui Mihai Ursachi, CRC, 1990, 3; Laurențiu Ulici, Călătoria „povestitorului”, RL, 1990, 14, 15; Nicolae Crețu, „Ieșirea” din cercul vrăjit, RL, 1990, 20; Traian T. Coșovei, Tigrul de aur al melancoliei, CNT, 1991, 7; Ierunca, Subiect, 126-131; Negoițescu, Scriitori contemporani, 451-454; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1995, 12; Ulici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
limbaj plin de moliciune, de altminteri cu o desăvârșită moderație, indiciu de tact artistic. Ca și Caragiale, Creangă e un dramaturg deghizat în prozator, un monologist, și limba sa e de fapt limba eroilor. Și obiceiul de a admira la povestitor puterea "de a crea tipuri vii" este nejustificat. Întrucât privește Amintirile și Moș Nichifor Coțcariul, se mai poate vorbi de tipuri vii în sensul autenticității. Căci altfel ce observație pătrunzătoare găsim în Amintiri? O mamă de la țară își ceartă copiii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se-ngăduie la drum..." * "- Ei apoi, zi că nu-i lumea de-apoi. Să te ferească Dumnezeu, când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a găsit." O dată priceput mecanismul povestitorului, suntem luați de veselia lui și enunțarea goalei formule: vorba ceea trezește râsul. Mai este și o erudiție strict lexicală de cuvinte cu sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel plin, cu ulcică mereu nouă. Înainte ca povestitorul să-și înceapă istoria, toți vâră ulcelele în cofăiel și lăutarii cântă. Din când în când Ancuța aduce de la foc pui fripți în țiglă. O altfel de existență această lume naivă nu poate gândi și știrile despre mâncările sărace din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în migrațiunea păsărilor. Uneori ți se pare că citești unele din cele mai bune romane ale lui Jack London și rămâi mirat, în ciuda deosebirilor de colori, de aceea și mișcare largă, astronomică. Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor cu o capacitate de a vorbi autentic enormă. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, de o barbarie ideală, pusă într-un decor sublim și aspru. Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]