9,158 matches
-
și Filozofie, auzind știrea dezastrului, am fost de-a dreptul șocată și nu voiam decât să ajung acasă, să-mi iau cărțile-n brațe și să plâng istovitor pe tâmplele lor, moartea lui Moromete. Și cerurile mele sufletești s-au prăbușit peste Siliștea Gumești, peste aleea scriitorilor de la Bellu, peste Editura Cartea Românească și peste tot universul meu clădit cu migală. Aveam 29 de ani și mi se părea că lumea mea se sfârșise o dată cu Moncherul. Așa am perceput tristul eveniment
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
se sfârșise o dată cu Moncherul. Așa am perceput tristul eveniment, ca pe o nenorocire personală care se abătuse neașteptat peste mine. M-am înstrăinat și am asurzit de liniște oarbă. Îmi pierdusem reperul. Numai în 1967, la moartea lui Arghezi mă prăbușisem așa, în surzenie și muțenie. Dar el era octogenar, pe când Moncherul mă luase prea pe nepregătite. Nu știam pe atunci mai nimic despre el, decât ce citisem în romanele sale. Însă așa o înrâurire avea asupra mea, încât îl socoteam
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
iar arătarea își desfăcea și ea brăcinarul, gâfâind. Reacția doamnei era, surprinzător, una indiferentă. Ea tot mai aștepta să iasă din coșmar. Numai că, înainte de a-și duce la bun sfârșit intențiile, noul pretendent, din cauze, momentan, oarecum neclare, se prăbuși pe podeaua din cărămizi, inert, ca un sac de cartofi. Din spatele lui, se ivi un fel de bătrânică puțintică la trup, dar cu o ghioagă în mână și cu o privire crâncenă. În trecere pe lângă trupul prăbușit, îi arse meseriaș
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cu grea cosiță De grâne aurii cu unde line, Sub briza mării-albastre și senine. Iar Mircea cel Bătrân te-a înălțat, Cetăți de apărare el ți-a dat, Dar vântul Semilunei te-a găsit, Sub iatagane de spahii te-ai prăbușit. Sultanul cel păgân când te-a râvnit, El pașalâc prin veacuri te-a sortit Și dobrogenii astfel s-au plecat, Dar vatra și credința și-au păstrat. Un val prielnic marea a adus, De patru veacuri jumătate-apus Când roșiorii-n
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
fost cucerită în ambele războaie dacice. Cert este că „cetatea dacică de la Căpâlna și-a găsit sfârșitul într-un uriaș incendiu care a mistuit toată partea din lemn a construcțiilor, după care zidurile de cărămidă și de piatră s-au prăbușit și au căzut repede în ruină. Peste ruinele fostei cetăți s-a întins paragina și pe locul ei nu s-a mai ridicat niciodată o altă așezare”[7]. Cel mai probabil, acest eveniment s-a petrecut în al doilea război
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
verzui la foșnetul de coasă,/ Măceșul gol își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Șatra sau Triptic: Fulger sângeriu
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
ȘI MARI GAZETARI, CA MIHAI EMINESCU. - POPORUL ROMÂN NU ESTE ÎN STARE SĂ-ȘI REZOLVE PROBLEMELE DIN CAUZA POLITICIENILOR ȘI PENTRU CĂ ESTE UN POPOR SUICIDAL - CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI, ROMÂNII, CU POPORUL ROMÂN, ACUM ÎN PERIOADA POSTCOMUNISTĂ DE NE-AM PRĂBUȘIT ÎN MOD CATASTROFAL? Autorul acestei Serii de Articole politice pe care le-am intitulat SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ȘI CLASEI POLITICE, mărturisește că acum, în anul Domnului 2012, când au trecut 22 de ani de la căderea dictaturii
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
ca o iminentă prăbușire peste amurgul grijilor și sărăciei noastre. Cinica teorie a tuturor partidelor politice asigură cu succes iresponsabilitatea individuală a liderilor aleși pe de o parte și prăbușirea economico-spirituală la scară națională pe de altă parte. Zilnic se prăbușesc instituții și sisteme, democrația nu mai poate garanta problema producției, a repartiției bunurilor materiale, a refacerii nivelui decent de trai pentru marea comunitate. Care e rezultatul practic al democrației? Se întreabă și ne întreabă același mare român Nichifor Crainic. Biruri
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
iubito!”) - se poate socoti un artist al cuvântului în toată regula. Nu o dată poeta se confruntă cu dezamăgiri și înstrăinări de oameni și de sine, și atunci i se pare că: ”nu mai există nimic / castelele de nisip / s-au prăbușit / învățând ochiul zilei plâns / zadarnic trec milenii / mi-e zborul piatră / și piatra nimic / când pleoapa nopții cade / pe lumina ce crește / ca o scamatorie”. (Ciornă pentru suflete). Toată poezia este foarte densă, bogată în înțelesuri, degajă un anume mister
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
caldarâm sau în spațiul, odinioară verde, acum fanat de brumă și gălbinare. Covorul fermecat pe care mă dau că pe derdeluș, are darul (cum altfel?) de a ma întoarce-n demult, în vremea când neobosita, alergăm după frunzele moarte, mă prăbușeam în câte o movila uriașă, fără să mă lovesc și rădeam, rădeam în hohote de copacii, din ce in ce mai golași care se pregăteau pentru iarnă. Rădeam cu tristețe, căci îmi era milă de ei, săracii. Știam ce-i așteaptă. Ici-colo, câte un
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 667 din 28 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346546_a_347875]
-
cu rândul Pe linia aceea atât de subțire din palma destinului pășim și sufletele noastre suspendate între zenit și abis devin clovni admirați de alți clovni. Ne-aplaudă când urcăm spre albastrele sfere dar huiduiesc când pașii noștri nesiguri ne prăbușesc în adânc. Atunci, în locu-ne vin alți clovni să încerce marele salt de dincolo de destin. Leonid IACOB Referință Bibliografică: cu rândul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 399, Anul II, 03 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CU RÂNDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346568_a_347897]
-
în morală mai tare decît în legi. Victima eternă a oricăror sisteme, chiar și a celor egalitariste. SCLAVUL!!... Dar și Monada! NU mă veți putea strivi. Pentru că mai mic decît sunt acum nu pot deveni! Iar fără mine, lumea se prăbușește. Eu, acesta..., în umilința și în umbra turmei mele am ajuns la un nivel de conștiință mai înalt decît al multora dintre cei care se cred stăpîni. *** Îmi doresc ... Să devin autonom ca ființă. Să nu depind de nici un angajator
FRAGMENTE DIN PROIECTUL HYPERBOREEA (PROZĂ SCURTĂ) de IULIAN MOLDOVANU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/346593_a_347922]
-
uitate înțelesuri Ca din veșminte trupul tău cel gol. Mă-ngână basmul cu povestea rară Și ninge alb, cu furii de poet, În nostalgia ta crepusculară Ce înflorește arborii încet. Aripa ta s-a legănat la poartă Cuvintele s-au prăbușit troian În clipa care, albă ca o moartă, A început solfegiul ei la pian. Păgâni ne ducem undeva, aiurea, Prin nopțile de patime și dor Unde din umbre va cânta pădurea Și licuricii stelelor în cor. Ne mușcă crivățul plin
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
s-a sfârșit în ovațiile publicului. « -Bravo, maestre ! « -Superb, divină voce, ce duet » curgeau laudele. Minute în șir au durat aplauzele. Împușcăturile au șfichiuit sala...ochii violonistului s-au mărit îngroziți. Două pete mari, roșii îi străpungeau pieptul. S-a prăbușit fără suflare, în strigatele înlăcrimate ale tinerei sale partenere, acoperit de vacarmul iscat. Femeia l-a zgâlțâit, plângând sfâșiată de durere. Imaginea s-a estompat, dispărând într-o spirală de timp. Camera era goală. A simțit durerea puternică în piept
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
lumea prin intermediul prenumelui impersonal „se”. „Strângeam în pumnii goi de frunze/ cohorte de alcool și de idei/ Din alambic, curgea pe buze/ o mare (aspră) de scântei [...]/ Eu vă strigam să fiți mai buni/ dar strigătul strivit de ceruri/ se prăbuși din zborul ciung [...]/ Pământul însuși se crăpase...” (Plecări); „Se doarme încă după toate/ Din amintiri se naște vântul/ Din depărtări se naște noapte/ Și-n mine moare un cuvânt” (Moartea cuvântului). În „cădere”, de asemenea, deturnarea, îndepărtarea de sine, este
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
degerat icnind mușcatele în glastră Ai dat drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi de vată Cu fulguiri domoale și chiote
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
ei. Biblia în toate capitolele ei este îmbibata de speranță, mai ales cartea psalmilor. Ce ne descoperă că atunci cînd călătorim prin valea umbrei morții, putem avea speranța. Că atunci cînd suferință lovește viețile noastre avem două opțiuni să ne prăbușim sau să ne prindem prin credință de Hristos cel ce poate oferi speranța chiar și în noaptea cea mai întunecată a vieții umane. Astăzi doar plutim printre marile furtuni ale vieții, pe corabia speranței. Ceva timp în urmă am văzut
ZORII SPERANTEI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346693_a_348022]
-
apropierea de cineva, clipe în care se clădesc mii de culori și sunete, mii de cuvinte care devin poeme nerostite și pe care le înveți desluși mai târziu, uneori cu nostalgie. Când fragilitatea ființei umane în care suntem se poate prăbuși în neant, între cei doi. Darul iubirii necondiționate care izvorăște din noi în asemenea clipe este tulburător. Îl trăim cu precădere față de tot ceea ce ne înconjoară, și flori, și animale și oameni. Cu o excepție: când apare iubirea de cuplu
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
sordidă, potopită de ploaie și melancolie. * În aceeași zi, puțin după orele amiezii, băteam cu insistență la ușa aceea veche, pregătit să suport concertul țâțânilor ruginite. Se auzeau, vag, voci ce veneau din interiorul casei care părea gata să se prăbușească sub povara anilor. Îmi deschise o femeie în vârstă, îmbrăcată sobru, etalând o eleganță ce venea mai degrabă din atitudinea și gesturile femeii decât din croiala vestimentației. - Katia... am murmurat pierdut, gata să mă prăbușesc din pricina emoției pe care mi-
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
care părea gata să se prăbușească sub povara anilor. Îmi deschise o femeie în vârstă, îmbrăcată sobru, etalând o eleganță ce venea mai degrabă din atitudinea și gesturile femeii decât din croiala vestimentației. - Katia... am murmurat pierdut, gata să mă prăbușesc din pricina emoției pe care mi-o dădea perspectiva întâlnirii cu aceea pe care o iubeam mai presus de mine însumi. Toată viața mea se limita acum, doar la câteva ore dintr-o noapte. Orice altceva își pierduse vreo însemnătate. - Dumneata
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Te aștept ca orbul pe lumină, ca păsările setoase-un fir de apă; și mi se sting simțirile-n surdină, și-nebunesc etapă cu etapă. Te aștept nesățios în absența obscură, când se prăbușesc în mine sihăstrii; de simt cum crește-n mine o arsură, asemenea zărilor plumburii. Te aștept prin atâta timp prezent, suflare scumpă și comoară; căci fără tine pământul mi-e absent și viața este tristă și amară. Referință Bibliografică: Așteptare
AŞTEPTARE de GEORGE PENA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351112_a_352441]
-
-ndoială, când ne vom apropia de poarta morții. Iubim nopțile în albul întors din noi, în trup pereche, purtăm mănuși false în atingeri fără setimente și credem că numai banu-i cărarea vieții. Putem să fim din stele sau din planete prăbușite-n groapă neagră, din a universului întuneric sau a soarelui lumină, dar sămânța veieții sădită-n trup de femeie, nu știe asta, și viața se deformează și-o ia pe drumuri chiniuite. In încăpere strâmtă, mică, înghesuită în ea însăși
INFECTIA VIRALA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345673_a_347002]
-
1) Citatul clipei: "Trăim într-o epocă ce avansează progresiv înapoi." (T.S.Eliot) 11 august 1979.O pasiune mai veche a mea: să-mi fragmentez tristețea în doze suportabile. O fată,un vis,zile de miere solară. Ochii:două mări prăbușite deasupra albatroșilor.Părul:Hadesul meu blond! Orele 14,14: Autobuzul pleacă.Salut soarele:numai cerul plânge.Și de unde atâta lumină,Doamne!? Lacrimile trec prin noi ca niște suliți ale cerului. 14 august.Când Caragiale nu-i acasă...Clipe dintr-o
DEŞERTUL DE CATIFEA (25) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345723_a_347052]
-
urletul fără litere al băiatului a frig cumplit de desprimăvară mirosea cine să știe vîntul tăia carnea cu starea de ne-gând pietrele ni se izbeau de frunte ochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoacei șiroind sânge iar noi prăbușiți în falangele drumului am fi vrut să urlăm unde mergi tu spaimă a necuvântului unde taci tu neauz fără întorcere unde apui tu care nu răsari niciodată cerul era în altă parte Referință Bibliografică: Mergeam în urma crucii... / George Adrian Popescu
MERGEAM ÎN URMA CRUCII... de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345734_a_347063]
-
schița cel mai mic gest de refuz, de apărare. Rafturi gemând, scârțâind și oftând din rărunchi cu fiecare op samavolnic intrat în „acasa” din carte, în matricea spiritului și care, din când în când numai, ca un veritabil avertisment, se prăbușeau cu ostentație, dorind parcă să se scuture ca de o gheară străină, îngreunându-le respirația, ca de un lanț ruginit care le împiedică mersul înainte. Astăzi, aerul purificat la flacăra slovei ar trebui să-ți prime nească lăuntrul. Dar primejdiile
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]