4,908 matches
-
Doctorul...? Acesta intuia ce avea să urmeze, de aceea, răspunse făcând pe filozoful, Încercând să-l nevrozeze la maximum. „Este bine cunoscut un foarte mare adevăr.Omul nu poate fi comparat sub nici o formă cu o cantitate materială! Omul, oamenii, prețuiesc mai mult decât toate valorile pământului...!! Numai „EL”, este acela care crează și dirijează toată materia indispensabilă existenței noastre...!!! Cine ar putea beneficia de valorile materiale dacă...El, omul, n’ar fi apărut pe pămînt...!?” Mai avea puțin să turbeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rău, din punctul de vedere al tinerilor În sine, era că se purtau fără demnitate. Nu aveau perspectivă asupra nobleței de a fi intelectuali și judecători ai ordinii sociale. Ce păcat! se gândi bătrânul Sammler. O ființă umană, care se prețuiește pe sine cu motive Întemeiate, are și readuce ordinea, autoritatea. Când părțile interne sunt În ordine. Ele trebuie să fie În ordine. Dar cum era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că se plimbau cu iahturile, cu siguranță. Prețurile le erau mari. O să dau de Shula imediat, se hotărî domnul Sammler. Ura scenele cu fiica lui. Putea să strângă din dinți, să Înceapă să urle. Ținea prea mult la ea. O prețuia. Și Într-adevăr, singura lui contribuție la continuarea speciei! Îl umplea de durere și de milă că el și Antonina nu se combinaseră mai bine. De când era copil văzuse, mai ales În subțirimea gâtului Shulei, cu valve atât de vulnerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vorbind În șoaptă cu florile din grădină, spuse Wallace. Wallace nu avea spirit de observație și Îl interesa prea puțin ce fac alții. Dar tocmai din acest motiv punea mare preț pe lucurile pe care totuși le observa. Ce observa prețuia. Întotdeauna se purtase amabil și afectuos cu Shula. Pe ce limbă le vorbește, poloneză? Pe limba schizofreniei, mai mult ca sigur. Îi citeam pe vremuri Alice În țara minunilor. Florile alea vorbitoare. Grădina cu flori vii. Sammler deschise ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Acum ard, foarte dureros. Aș vrea acum să spun ceva despre tatăl tău, dacă tot Îl așteptăm. La prima vedere, nu am multe În comun cu Elya. El este un sentimental. Își face un principiu, mult prea exagerat, din a prețui anumite sentimente vechi. Funcționează Într-un sistem vechi. Întotdeauna am fost eu Însuși sceptic În privința asta. Te-ai putea Întreba, unde e noul sistem? Dar nu e nevoie să discutăm despre asta acum. Niciodată nu am simțit o apreciere firească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Și nu era tocmai un bun manager al propriului timp. Dar chiar și luând toate astea în considerare, nu puteam să mă prefac că nu văd că eram destul de jos pe lista de priorități a Shebei. Eram sigură că mă prețuia. Dar sub ce formă? Ca o colegă amuzantă? Ca o bună ascultătoare? Când s-a terminat școala în iulie, nu ne-am făcut planuri precise de cum să ne întâlnim vara, dar exista, cel puțin din punctul meu de vedere, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
obstacol, ci doar un deranj de-o zi. Lorelei a inundat uscatul și și-a croit drum către ocean. Ca orice forță a naturii sau ca orice adolescentă îndrăgostită, Lorelei i-a rănit și i-a îngrozit pe cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată să-și vadă iubiții șovăitori îmblânziți cu betoane, iar brațele i-au fost retezate ca să hrănească pajiști și ferme. Râul și-a învolburat turbarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trimită în casă, împreună cu persoanele pe care le iubești. Alice a făcut zigzaguri printre copaci, a escaladat bolovani, ba chiar a făcut echilibristică pe una dintre crevasele din canion, încercând să audă vocile de la celălalt capăt al conexiunii, ba chiar prețuind felul în care cei cu care voia să vorbească se băteau pe telefon. Deci, mamă ? a spus Roger, care câștigase, ca de obicei, folosindu-și mușchii ca să-i smulgă receptorul surorii lui de șase anișori. Îmi iei un Game Cube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a răspuns Zach cu vocea răgușită. Ellis a devenit ... a pus stăpânire pe toate secretele. El putea să le îndure și exact asta a și făcut. Nu s-a amestecat în nici o poveste; ăsta e lucrul pe care-l prețuiesc cel mai tare oamenii din canion. Am fost la înmormântarea tatălui tău. Așteptase de mulți ani să moară. Voia să te reîntâlnească. Jina nu știa dacă voia ca Zach să se prăbușească de durere sau să plece. Probabil că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf. Cei mai buni
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe a doua bancă din curte, în rândul din mijloc. Lângă fântâna aceea rotundă și verde de mușchi mi-a spus Sini pentru prima oară că n-o putea suferi pe Creața; nu pentru că nu era în stare să mă prețuiască, nu pentru că se credea cea mai frumoasă din toată școala și cea mai dorită, ci pentru simplul motiv că ea se iubea doar pe sine. Îi simțise egoismul și dorința de a fi mereu în centrul atenției. Sini nu era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Goga, Blaga și Eliade. Nouă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
You remember, don’t you?” Full circle. Mă gândesc adesea la Jan, când plouă târziu, în nopțile de vară... Asta-i o poveste simplă, dar arată cât de dispuși sunt ei să ne înțeleagă dacă noi ne înțelegem, să ne prețuiască dacă noi ne prețuim, să se bucure de noi dacă noi ne bucurăm de noi. Așteptăm de la ei ceea ce nici noi nu reușim cu noi înșine. Ăsta-i tot baiu’. Crede-mă, e ceva cu noi care ne face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
you?” Full circle. Mă gândesc adesea la Jan, când plouă târziu, în nopțile de vară... Asta-i o poveste simplă, dar arată cât de dispuși sunt ei să ne înțeleagă dacă noi ne înțelegem, să ne prețuiască dacă noi ne prețuim, să se bucure de noi dacă noi ne bucurăm de noi. Așteptăm de la ei ceea ce nici noi nu reușim cu noi înșine. Ăsta-i tot baiu’. Crede-mă, e ceva cu noi care ne face să găsim pete și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la un moment dat, s-a pus problema: morții nu ne lasă în pace? Let’s have fun! Cred că mâine mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mândrie, vrând să sublinieze comunicarea unor calități foarte rare. Era cu adevărat rar la timpul acela, ca și înainte de război, să fii profesoară de liceu, liceele erau mai puține ca astăzi, profesorii asemeni, erau și foarte stimați, un profesor era prețuit, în general, ca și cum ar fi fost el însuși o instituție. Un liceu circula prin denumirea sa, care era rostită cu respect, iar generațiile de absolvenți se identificau și prin numele profesorilor rostit de asemenea cu respect. Nepoata doamnei Pavel era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al planetei și salvator al lumii, trimite oamenii la moarte, nu se mai spune că e vorba de o sminteală ci de o gândire politică majoră. El nu era decât un simplu pensionar, un biet oarecare. Singurul om care-l prețuia cu adevărat era doamna Carolina Pavel, ea îl privea din unghiul celor patru clase primare de la școala evanghelică, se revedea chiar în banca a doua dinspre ușă, unde a stat an de an si-și ștergea nasul cu poalele șorțulețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
evenimente editoriale, dar mai ales sfaturilor și încurajărilor ce, cu generozitate, le-au fost făcute de către membri ai Academiei Române (prof. univ. dr. Dan Berindei vicepreședinte al Academiei, Florin Constantiniu și Răzvan Theodorescu), iar apoi gestului pe care noi, autorii, îl prețuim din inimă, al Academiei Oamenilor de Știință din România de a ne fi conferit premiul "Grigore Gafencu" pe anul 2011 deci, totul constituindu-se într-o atmosferă aprobativă și de satisfacție, de stimulare până la urmă a doleanței noastre deja ardente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
acel Intensive Programme din cadrul Proiectului Erasmus îmi amintește de Țara Lalelelor, de Erasmus de Rotterdam, supranumit Voltaire al olandezilor sau prințul umaniștilor și apreciat pentru contribuția sa valoroasă la scoaterea Europei din întunecatul Ev Mediu. Subliniam că noi, românii, îl prețuim pe Erasmus și pentru prietenia lui statornică cu Nicolaus Olahus, umanist pornit de pe plaiuri sibiene, chiar os de domn, dacă ne gândim că bunica lui a fost soră cu Iancu de Hunedoara. Nu puteam să nu menționez faptul că, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
moșule, răspunse Niță, care om nu pătimește? Eu fără de părinți m-am trezit pe lumea asta. Am crescut prin ușile oamenilor; unii m-au bătut, alții s-au uitat cu milă la mine. Ș-apoi așa am învățat eu a prețui pe omul cel cu inimă bună; acela are în inima lui dar de la Dumnezeu. Și am crescut slujind. Și ce să spun? cu credință am slujit. Am umblat la apa Prutului, la apa Jijiei, ș-am auzit că mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mai în vârstă; de aceea fata lui Jipa niciodată nu îndrăznise a-i spune decât „dumneata“ și se purta cu el foarte supusă și la locul ei, ca una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
azi dimineață. Mi-a spus Rița unde îți strălucesc ochii. —Ei și ce dacă ți-a spus Rița? Apoi, nene Gogule, putea Rița să-mi spuie ori să nu-mi spuie, că eu de mult te cântăresc și te-am prețuit. Ajunge-mi nasu tău cât securea taichii, și nu-mi mai trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care nu ne mai numărăm secolele, am trecut dincolo de gluma și anecdota dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai bun semn al civilizației nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh. Cei care au avut strămoși în epoca piramidelor prețuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenței. Binevoiește, rogu-te, a gusta din acest vin dulce din locul unde se află mormintele părinților mei și ascultă o ghicitoare pe care mi-a propus-o un uncheș al meu, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]