2,965 matches
-
un predicat (v. "Critica rațiunii pure"). După Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că relația în cauză este cea dintre "conceptul" de Dumnezeu
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că relația în cauză este cea dintre "conceptul" de Dumnezeu și "subiectul" (Dumnezeu cu toate
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că relația în cauză este cea dintre "conceptul" de Dumnezeu și "subiectul" (Dumnezeu cu toate predicatele lui). Exemplul dat de Kant ilustrează punctul său de vedere: Filosoful american, Alvin Plantinga, în cartea sa, "Natura necesității", propune o reconstrucție a argumentului anselmian: Primele două teze din reconstrucția lui Plantinga au fost controversate. Plantinga demonstrează că proprietatea de
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
fost inclus în lista celor mai demni războinici și celebri comandanți ai Imperiului Austriac. Haynau a fost fiul natural al principelui Wilhelm I de Hessen din legătură acestuia cu concubină să, Roșa Dorothea Ritter, înnobilata pe 17 martie 1783 cu predicatul "Freifrau von Lindenthal" și care era fiica unui farmacist din Hanau. Perechea a avut cinci băieți și trei fete. Unul din frații săi, Wilhelm Karl (n. 24 decembrie 1779 - d. 21 ianuarie 1856), a fost general în principatul Hessa. Julius
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
băieți și trei fete. Unul din frații săi, Wilhelm Karl (n. 24 decembrie 1779 - d. 21 ianuarie 1856), a fost general în principatul Hessa. Julius și-a petrecut copilăria împreună cu frații săi și cu mama sa, exilata la castelul Babenhausen. Predicatul de nobilitare a fost schimbat mai târziu în "Freiherr/Freifrau von Haynau". Generalul a fost căsătorit cu Theresia (n. 29 mai 1787 - d. 21 octombrie 1851), fiica generalului de divizie () Franz baron Weber von Treuenfels (d. 1809). Soții au avut
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului, ca timpul și aspectul. În limba română există cinci moduri personale. Aceste moduri personale au rol numai de predicat. Indicativ Condițional-optativ Imperativ. Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
(n. 25 decembrie 1783, Turda, Comitatul Turda - d. 12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. S-a născut la
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
în crearea comunității de logicieni din Statele Unite (i-a ajutat pe Carnap și Alfred Tarski să emigreze, a coordonat disertațiile unor logicieni importanți, a scris câteva manuale care stau încă la baza didacticii moderne a logicii, bazată pe studiul logicii predicatelor de ordinul întâi cu identitate, cu semantică de tip tarskian, și cu deducție naturală gentzeniană pentru teoria demonstrației). Quine a apărat logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență”, și a pus
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
pentru teoria demonstrației). Quine a apărat logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență”, și a pus-o la lucru în metafizică, în „On What There Is”: traducerea enunțurilor științifice în limbajul predicatelor de ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”. Quine a devenit faimos în anii '50-'60 pentru critica distincției
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
foarte mic”. Particule incitative Particule afirmative și negative: Particule prezentative Modalizatori: Această secțiune prezintă principalele caracterictici ale sintaxei limbii croate în comparație cu cele ale românei, privitor la tipurile de propoziții, părțile de propoziție, topica în aceasta și câteva propoziții subordonate. Negarea predicatului se face în general cu particula negativă "ne" plasată înaintea sa: "Ja na pitanja ne odgovaram" „Eu la întrebări nu răspund”. Cu unele verbe, "ne" se îmbină, neschimbată cu verbele "imati" și "htjeti", care își pierd prima silabă: "imam" „am
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cu ajutorul particulei "li" folosită în principal pentru interogație ("Lijepa li si!" „Ce frumoasă ești!”) și cu o particulă specifică, "ta": "Ta nismo više djeca!" „Doar nu mai suntem copii!” În general, aceast tip de propoziție exprimă ordinul sau interdicția, cu predicatul la imperativ: Pogledaj mi ruke!" „Uită-te la mâinile mele!”, Nemojte se ljutiti na njih!" „Nu vă supărați pe ei!” Sunt și construcții cu predicatul la alte forme: Un alt tip de propoziție imperativă exprimă o urare sau o dorință
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
nu mai suntem copii!” În general, aceast tip de propoziție exprimă ordinul sau interdicția, cu predicatul la imperativ: Pogledaj mi ruke!" „Uită-te la mâinile mele!”, Nemojte se ljutiti na njih!" „Nu vă supărați pe ei!” Sunt și construcții cu predicatul la alte forme: Un alt tip de propoziție imperativă exprimă o urare sau o dorință: Subiectul gramatical este la cazul nominativ dacă este exprimat prin substantiv sau pronume. Dat fiind că în limba croată persoanele se disting foarte bine prin
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
fie exprimat totdeauna printr-un cuvânt aparte; se exprimă prin pronume personal numai când este scos în evidență. Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal. Numele predicativ, dacă este o parte de vorbire nominală, poate fi nu numai la nominativ (ex. "Ja jesam vještac" „Eu chiar sunt vrăjitor”), ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ci și la alt caz. Cu verbul copulativ "biti" poate fi: Cu alte verbe copulative, de exemplu "postati" „a deveni”, numele predicativ poate fi la instrumental fără prepoziție: "Zidovi su postajali sve tamnijima" „Zidurile deveneau tot mai întunecate”. Subiectul și predicatul se acordă între ele în număr și persoană, iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti": "Ovo je moj drug" „Acesta e colegul/tovarășul meu”, "No, to bi bila lijepa parada!" „Ei, asta ar fi o paradă frumoasă!”. Complementul direct este în general la acuzativ, ca în română: "Htio sam razveseliti
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
indirect, în următoarele condiții: Exemplu: "Narod glasa za republiku" „Poporul votează pentru republică”. Aceeași este topica dacă, rămânând îndeplinite condițiile 2-7, de exemplu propoziția de mai sus răspunde la întrebarea „Ce face poporul?”, adică în răspuns subiectul este tema, iar predicatul + complementul rema. De regulă tema precede rema. În alte situații, topica poate fi diferită. Dacă subiectul este rema, el ajunge după predicat: "Za republiku glasa narod" „Pentru republică votează poporul”. Dacă complementului i se atribuie rolul de temă, el ajunge
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
exemplu propoziția de mai sus răspunde la întrebarea „Ce face poporul?”, adică în răspuns subiectul este tema, iar predicatul + complementul rema. De regulă tema precede rema. În alte situații, topica poate fi diferită. Dacă subiectul este rema, el ajunge după predicat: "Za republiku glasa narod" „Pentru republică votează poporul”. Dacă complementului i se atribuie rolul de temă, el ajunge pe locul întâi: "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe Olga. Pe Olga o vedem și noi”. Dacă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Za republiku glasa narod" „Pentru republică votează poporul”. Dacă complementului i se atribuie rolul de temă, el ajunge pe locul întâi: "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe Olga. Pe Olga o vedem și noi”. Dacă predicatul este un așa-zis „verb existențial”, ordinea este predicat + subiect: "Pojavilo se sunce" „A apărut soarele”. Dacă predicatul este o particulă, el de asemenea stă pe primul loc: "Evo romana mog kreveta" (subiect logic la genitiv) „Iată romanul patului meu
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
pe locul întâi: "Slavko vidi Olgu. Olgu vidimo i mi" „Slavko o vede pe Olga. Pe Olga o vedem și noi”. Dacă predicatul este un așa-zis „verb existențial”, ordinea este predicat + subiect: "Pojavilo se sunce" „A apărut soarele”. Dacă predicatul este o particulă, el de asemenea stă pe primul loc: "Evo romana mog kreveta" (subiect logic la genitiv) „Iată romanul patului meu”. Dacă predicatul exprimă existența sau disponibilitatea subiectului, iar complementul este unul circumstanțial de loc sau de timp, acesta
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
un așa-zis „verb existențial”, ordinea este predicat + subiect: "Pojavilo se sunce" „A apărut soarele”. Dacă predicatul este o particulă, el de asemenea stă pe primul loc: "Evo romana mog kreveta" (subiect logic la genitiv) „Iată romanul patului meu”. Dacă predicatul exprimă existența sau disponibilitatea subiectului, iar complementul este unul circumstanțial de loc sau de timp, acesta se plasează înaintea predicatului, iar subiectul după: "Na stolu leži knjiga" „Pe masă stă o carte”, "U frižideru ima šunke" (subiect logic la genitiv
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
el de asemenea stă pe primul loc: "Evo romana mog kreveta" (subiect logic la genitiv) „Iată romanul patului meu”. Dacă predicatul exprimă existența sau disponibilitatea subiectului, iar complementul este unul circumstanțial de loc sau de timp, acesta se plasează înaintea predicatului, iar subiectul după: "Na stolu leži knjiga" „Pe masă stă o carte”, "U frižideru ima šunke" (subiect logic la genitiv) „În frigider este șuncă”. Dacă în propoziție sunt două complemente, ambele stau după predicat: "Perušina pruži materi ruku" „Perušina întinde
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]