3,088 matches
-
în adânc/ peste tot atât albastru curge-n seară,/ Că îmi vine să m-așez lângă fântâna și să plâng." Este un loc al reculegerii și al meditației asupra continuității vieții. Rara fericire de primăvară" reia ideea curgerii prin ani, pregnantă în lirica lui L. Blaga: Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!/ Crucile celor morți în iarnă, smulse!/ își suie tainic brațele a crengi,/ redevenind copaci, pornind cu frunze". Același motiv îl descoperim și în "Dans de fecioare", în care ni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iar acesta tocmise niște meseriași foarte harnici. Într-o singură săptămână reușiseră să curețe toți pereții de tencuială. (Încercaseră ei să dea jos doar vopseaua, dar nu mergea - negreala nu se ducea, iar mirosul de ars era parcă tot mai pregnant; râcâiseră primul centimetru de tencuială, tot fără folos; în cele din urmă se consolaseră cu gândul că trebuie dat jos totul, până la placa de beton, dacă voiau ca bucătăria și încăperile adiacente să mai poată fi folosite.) Pe băieți îi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
organizate și desfășurate de societate în direcția susținerii, orientării, conectării sau suplinirii activității educative a părinților” (Lamb, Lamb, 1978, Purtois, Forgione, Desmet, 1989, apud Stănciulescu, 2002, p. 194). Autorii menționați, precizează principalele forme de intervenție: Nr. Crt. Familie și Element pregnant educație Câmp de activitate Obiectiv (țintă) Public Concepte-cheie 1. Educația părinților - centrare pe sarcinile și faptele educative; - cultivarea unor obișnuințe educative noi. - amenajarea mediului; - diversificarea comportamentului în vederea îmbogățirii calității educative a mediului. - ansamblul populației. - stimulare, experiență; - pluri-referință; identificare; - obișnuință; - animator
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cafenea a scriitorilor”.2) Ororile - au încercat și unii mai tineri s-o demonstreze - pot fi privite cu detașare, „estetic”. Așa a procedat, de pildă, Ion Vinea în „Visul spînzuratului”, poem datat 1915, în care ironia e, cu premeditare, mai pregnantă decît compasiunea: „Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puțin exagerate, insatisfacțiile, frustrările, iritările spun un lucru important, anume că Bacăul interbelic, spre deosebire de cel descris de Bacovia în „Proză”, nu mai aparținea categoriei „locurilor unde nu se întîmplă nimic”. Cu toate acestea, în mod paradoxal, el e mai puțin pregnant decît celălalt. De ce? Pentru că Bacăul poetului a devenit treptat un „oraș istoric”, un „oraș dispărut”, stimulator pentru curiozitate, pe care, în ciuda imaginii dezagreabile, îl cauți cu atît mai asiduu, cu cît contrastele lui cu orașul de mai tîrziu (pînă la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate Evangheliile. Ambele exemple sînt semnificative pentru psihologia poetului, un om ce se frămîntă pentru păcatele sale și ale lumii în care trăiește. Bacovia e religios întrucît, la fel ca Psalmistul, nu-și uită greșelile, slăbiciunile, nimicnicia. El ilustrează mai pregnant decît oricare dintre contemporanii săi ce înseamnă umilința: să te consideri aproape tot timpul vinovat, să privești în jos apăsat de remușcări, să eviți lumea fără a o urî. Din neliniștile sale, mai ales din cele legate de moarte, se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei depind de o mie și unu de factori. Aproape totul o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea, un autor crește și descrește de nenumărate ori în proporții diferite. Uneori imaginea sa devine pregnantă, atractivă, alteori se șterge, trece indiferentă. Cine își închipuie că receptarea e un proces bazat exclusiv pe criterii specifice și comprehensiune în progresie constantă, se înșeală rău. Dacă e o regulă, valabilă pe termen mediu, aceea e a fluxului și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a scris decît una. Culmea: „Unui alcoolic”! Mai mult, n-a răspuns nici la epigramele (e drept omagiale) ce i s-au dedicat. însă - cum am spus și-n altă parte - absența din anumite locuri și reticențele îl caracterizează la fel de pregnant ca și prezențele și afirmările în altele. Cu excepția recenzenților primului volum, critica l-a cruțat pe Bacovia de observații stilistice și lingvistice severe de felul celor pe care René Doumic (Hommes et idées du XIX-e siècle, Paris, Librairie académique Didier
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ciuda „colivelor” care i se fac de unii liberali și de fundația care îi poartă numele fără să i-l ridice printr-o monografie, iar cea a poetului (a omului cu opera, fără bogății) a supraviețuit și a devenit din ce în ce mai pregnantă. Jurnalele lui Liviu Rebreanu vorbesc despre un om a cărui minte era ocupată cu numeroase probleme: scrisul (uneori cu termene stabilite prin contracte), „chestiunea cloștelor”, a transvazării stupilor, a mutării vinului, a montei, a reparării motoarelor, a repetițiilor la teatru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pustii”, zile cu ceață, ceruri gri. Nimic să nu mai amintească de singurătate, melancolie, plictiseală. Eu nu întrevăd încă posibilitatea realizării acestora. în fine, ar trebui să apară mulțime de poeți care să ne dea un sentiment al valorii mai pregnant decît cel pe care ni-l dă opera sa. Alții, legiuni, pot fi contraziși, uitați. Bacovia - repet - nu; dimpotrivă, el e poetul pe care-l aprobi tot mai des cu cît înaintezi în vîrstă. Mie, așa mi se întîmplă.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acord nici cu ideea că rezistența împotriva subordonării, resemnării, este agresiune întrucât acestea reprezintă, dimpotrivă, prin sine, o rezistență la agresiune. Schematismul lui Anderson este unul din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm și noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările stenice (cele mai expresive
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Julien Ospitalierul). În punctul lui cel mai înalt, textul brumarian trăiește astfel într-un regim imaginar pe deplin superior calitativ, dobândind acea profunzime pe care o face posibilă doar asocierea descripției voluptuos-senzoriale ori a extazului contemplativ cu o conștiință melancolică pregnantă. Lunga și delicioasa desfacere a mirării în Ether... provine tocmai din înțelegerea precarității de fond a lumii, pe care în acest caz numai discursul poetic o poate reangaja în lupta pentru atemporalitate. Aceasta e, de altfel, una între certitudinile transmise
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
organică ori alteritate a ființei: "poezia e spaima/ care-ti izbește violent/ sângele în artere/ când/ brusc trezit în miez/ de noapte ai impresia/ că te privește cineva/ prin ferestre" poezia, din Schiță de autoportret. În plan tematic, mult mai pregnantă pare și este și firesc să fie așa, din moment ce acest volum este primul apărut după '89 problematica libertății (requiem pentru o duminică pierdută), a culpei individuale sau colective pentru asumarea unei existențe canonice, înseriate ori trădătoare (cântecel de speriat umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Centurii de castitate pare a fi rodul unei transcrieri apocrife a diegezei biblice, în care hieroglifele originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană: "Tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
constată într-un univers aproape dezaxat. Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la răsăritul pragului/ dintre sufletele noastre" (Acolo, din Omul cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încep să semene/ cu o scriere despre înfrângere/ hai hai/ puneți odată mâna/ pe pana de scris/ și scrieți-vă numele/ la răscruce/ pentru recunoaștere/ în grădinile din piatră/ ale neuitării" (Favorul unui răsărit...). Ea va căpăta un contur mai pregnant în Mărul mușcat, unde va fi asociată dramei cunoașterii ("frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde sunt asociate erosului și, în genere, comunicării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
actantului liric spre anonimat, nici de topirea vocii individuale în glasul colectivității și implicit de o conștiință tragică racordată la aceea a mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
făcut el a fost greșit și că rosturile țărănești trebuie schimbate. Niciodată în proza postbelică nu s-a pus în discuție cu un mai mare curaj estetic destinul civilizației țărănești și nu a căpătat, până acum, o motivare literară mai pregnantă. Ce se impune înainte de orice e iluzia lui Ilie Moromete. Prezentând-o sub toate formele, P. se menține aproape peste tot în linia fină și înaltă a vocației sale epice. Sunt, în acest sens, câteva scene antologice. Cea care vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
injonctiv și partea inferioară, care ar fi trebuit să reprezinte cazuri de eterogenitate între descriptiv și narativ. Or, se pare că nu pot fi găsite exemple de acest gen. Aceasta ține de faptul că structura secvențială narativă este atît de pregnantă încît nu poate fi pusă în poziție de dominată. Din momentul în care avem secvență narativă sîntem în POVESTIRE... Un ultim element de subliniat este apariția temporalității odată cu DA cu secvență ordonată. Din momentul în care o secvență de acte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe cunoașterea vieții sociale este clar exprimată de unul din promotorii pedagogiei sociale, PAUL NATORP (1854-1924) "Pedagogia socială" scria el "însemnează, în cel mai larg înțeles, că chestiunile de educație trebuie tratate științific în legătură cu chestiunile sociale sau, în înțeles mai pregnant, însemnează că știința despre educație trebuie să se întemeieze pe știința despre viața socială" (s.n.) (7, p. 18). Termenul de pedagogie socială apare pentru prima dată la Paul Natorp, ca titlu al principalei sale lucrări: Sozialpädagogik (1899). Tot aici este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]