KorAP: Find »[drukola/base=principe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...372 >

9,297 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

Sigismund, perechea polonă întindea mreji voievozilor Principatelor dunărene și-i poftea prin anume soli ca sau să se închine, sau să se alieze cel puțin cu Polonia. Deci având gând rău mai cu seamă asupra Ungariei, regele polon le oferi principilor dunăreni ocrotirea sa atât despre vrăjmași în genere cât și daca le-ar veni vreo împresurare anume despre Ungaria. Petru, voievodul moldovenesc, se-nchinase vasal Poloniei în anul 1387 și acuma se silea cu stăruință să apropie și pe voievodul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
viața lui se va considera ca un vasal al acestuia și-l va recunoaște de suveran. Înzestrat de Suleiman cu oarecari mijloace pentru îndeplinirea scopului său, dar avizat de altmintrelea la ajutor străin, el își căută căpătâi mai întîi la principele Umur din Aidin precum și la Isfendiar, stăpânitorul peste Kastemuni, apoi la stăpânitorul din Sinope, care câteșitrei erau și acuma nepriitori lui Suleiman și fusese aliați cu prințul Isa, dar de la nici unul din ei nu primi vrun ajutor să fi fost

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pîn-a nu se începe bătălia, împăratul Emanoil începu în taină înțelegere cu craiul Serbiei, Ștefan, fiul lui Vulc, înduplecîndu-l a crede că i-ar fi și datoria și folosul de-a trece cum se va-ncepe lupta în partea unui principe cu mult mai bun și mai binevoitor decum e Musa; știindu-se prea bine ce neîmpăcăcios, supărător și iute la mânie e Musa cu aliații săi, craiul Serbiei făgădui că va trece, se smulse îndată din ordinea de bătaie și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acum silit, cu toate că prin lepădarea de mai înainte a celor de mai sus și prin cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea dreaptă Ewrenos beg cu fiii săi. De la începutul bătăliei Hassan, aga ienicerilor, nu numai că trecu cu toți oamenii săi la Mohamed, dar avu chiar cutezarea de-a veni călare spre șirurile de bătaie ale lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
oameni și blând, dar puternic și întreprinzător totodată sau, cum zice un istoric turcesc "un Noe care mântui mult primejduitul chivot al împărăției din potopul tătarilor și din stâncile dezmembrării". Nu era greu de prevăzut că, față c-un asemenea principe cu mult superior și după cea din urmă complicare, neatârnarea Valachiei va sta la grea cumpănă. Și-ntr-adevăr în anul 1413 Mahomed și dete poruncă unui corp cercetaș osman, care intră pustiind și prădând în Valachia spre a o pedepsi pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe care și-l aroga acesta. De partizan și de aliat jurat el își câștigă mai întîi pe domnul de Sinope și Kastemuni, isfendiarul dușman lui Mohamed, apoi prin mijlocirea acestuia se puse în relații mai de aproape cu neliniștitul principe Mircea, care primi cu părere de bine pe solii ce i se trimiseră și-i făcu prin ei pretendentului făgăduința că-l va sprijini puternic și va conlucra la ridicarea lui pe tron. Acuma Mustafa părăsi pământul Asiei, nepriitor pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ai uniunii, prin a căror asistență și înrîurire biserica grecească din Principatele dunărene era subminată cu hărnicie, încît ajunsese să se clatine. Ocupat cu războaiele cu turcii, armîndu-se mai ales pentru acea campanie care-l conduse la bătălia de la Nicopole, principele Mircea avea tot atâta nevoie de Apus ca și împăratul Manoil Paleologul (1392 - 1425), care se adresă cătră papa Bonifaciu IX cu rugămintea de a-l ajuta împrotiva lui Baiazid (1398) și izbuti de se porni o cruciată, fiindcă papa

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
1398) și izbuti de se porni o cruciată, fiindcă papa nutrea speranța că cei de lege grecească tot se vor întoarce cu vremea la biserica romană. Atragerea sau cel puțin îngăduirea unor episcopi cu opinii unioniste se recomanda de sine principilor dunăreni. În vremea aceasta episcopi necompetenți căutau în interesul papismului să capete în puterea lor Valachia și s-o înstrăineze de patriarhatul ecumenic, precum o încercase aceasta în Moldova cu oarecare succes. Spre a lupta cu dânșii și a-i

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atâta vreme patriarhul l-a însărcinat pe acest protopop Petru cu gestiunea mitropoliei din Valachia și i-au poruncit mai cu samă ca să caute a destitui pe episcopii mincinoși cari petreceau acolo, pentru a se putea ridica deasupra poporului și principelui țării escomunicarea ce se rostise asupra lor. Între acestea opoziția contra patriarhatului ajunsese în Moldova la culmea ei și țara amuțată tare de boieri se zbătea contra primirii mitropolitului Ieremia ce i se orânduise. Deci în contra neascultătorilor se rosti escomunicarea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
părinții și străbunii lui. Mănăstirea Tismana cu hramul Maicei Domnului, începută de tatăl său Radul, apoi sfârșită pe deplin și dăruită c-o moșie cu același nume de cătră premergătorul său. Dan II, înzestrată altfel cu mare avere și de principele sârbesc Lazar, Mircea o patronă asemenea c-un zel deosebit, căci o dărui pe mănăstirea aceasta în anul 1387 cu mai multe sate și cu venituri însemnătoare, iar la anul 1392 dispensă moșia Tismana de orice dări, prestațiuni și sarcini

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Mircea iar se dovedi darnic, căci descărcă toate moșiile ce i se cădeau mănăstirii Tismana de orice dare, prestație sau sarcină cătră visterie și Curtea domnească, descărcare ce se cuvenea esclusiv numai acestei mănăstiri ca proprietară adevărată a acelor bunuri. Principele sârbilor, Ștefan, reînnoi în anul 1407 dania făcută deja de tată-său, Lazăr, a bunurilor aflătoare în Serbia și, fiindcă aceste erau pustiite și fără locuitori din cauza evenimentelor războinice, el îngădui nu numai {EminescuOpXIV 187} foștilor locuitori, pribegi de atunci

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Vodița se bucura de-o tratare prietenoasă; căci în anul 1418 regele și împăratul Sigismund dădu călugărilor voie de-a căuta pe teritoriu unguresc atât pășune pentru vite cât și orice le-ar mai fi trebuit din ale traiului. Și principele Serbiei, Ștefan, manifestă o deosebită bunăvoință pentru această mănăstire, căci în anul 1407 îi recunoscu moșiile situate pe teritoriu sârbesc și dăruite ei de cătră tată-său Lazăr, iar pentru a se înmulți populația de pe acele moșii el purtă de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
le dădea acestora dreptul de-a-și paște vitele în munții Valachiei și pe lângă acestea le dădea asigurarea că-i va apăra efectiv pe ei și orășelul lor contra oricărui atac dușmănesc. CAPITOLUL VI ÎNCEPUTUL EXISTENȚEI DE SINE A MOLDOVEI SUB PRINCIPI PROPRII În întinsa regiune care, începînd de la marginea Ardealului ajunge spre miazănoapte [miazăzi] până în Dunăre, spre răsărit până în Marea Neagră și care multă vreme s-a chemat Cumania, au locuit două veacuri aproape poporul cumanilor, numit și uți și polovți, de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
comunitate politică se formase în cursul veacului al doisprezecelea în partea de sud a Moldovei, cu scaunul la Bârlad, ridicată sub suzeranitatea regelui Galiției și ca principat feud își manifestă existența în comunicația sa în afară. Astfel procedă Iwanko Rostisawowicz, principele Bârladului, când în anul 1134 scuti pe negustorii greci din Mesembria de-a plăti vama imediat la intrarea mărfurilor prin granițe și le permise a o răspunde înlăuntrul țării și anume la Tecuci și la Bârlad; apoi le mai învoi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
luminat mai bine prin predicele și povățuirile minoriților și că s-au hotărât de-a se lepăda de schisma de pîn-acuma, de-a se-ntoarce la biserica romano-catolică și de-a da ascultare Scaunului apostolic tot așa precum ascultă ceilalți principi și celelalte popoare creștine; tot odată Vodă se rugă ca, pentru a înlătura pe episcopul greco-oriental din Halicz, căruia {EminescuOpXIV 191} Moldova îi fusese subordonată până acuma, să se erige o episcopie latină cu scaunul în Siretiu, ridicând el această

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca să și înzestreze scaunul cu numirea corespunzătoare și cu prerogativele cuvenite. Papa, primind cu bunăvoință această cerere a voievodului, dete ordin arhiepiscopului din Praga, precum și episcopilor din Breslau și din Cracovia ca, procedând în comun acord, să primească atât pe principele cât și pe poporul Moldovei în sânul bisericei catolice, să desfacă aceasta țară de atârnarea ierarhică de episcopia de Halicz, să întemeieze o episcopie proprie în Moldova cu scaunul în localitatea mai mare, Siretiul, ce se va ridica la rangul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de atârnarea ierarhică de episcopia de Halicz, să întemeieze o episcopie proprie în Moldova cu scaunul în localitatea mai mare, Siretiul, ce se va ridica la rangul de oraș, și să poarte de grijă ca să se și doteze episcopia din partea principelui și poporului moldovenesc. Totodată le porunci ca la ocuparea scaunului episcopesc să ia în considerație înainte de toate pe minoritul Andrei din Cracovia, pe care Lațco însuși îl recomandase și se rugase să-l aibă și, de va fi destoinic și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
socotea că biserica cea catolică-i va intra mai iute în voie decât cea grecească, dar se văzu curând amăgit în așteptarea lui. Atât Urban al V-lea cât și succesorul său, Grigorie al XI-lea, refuzară despărțenia solicitată de principe. Acesta invocă tenacitatea cu care ține soția lui la legea grecească și socoti că nu poate trăi mai mult c-o nevastă supusă schismei fără primejduirea sufletului său propriu. Grigorie al XI-lea în răspunsul său laudă zelul evlavios și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un zel egal pe sub mână aderenți eminenți și oameni ai războiului în Moldova, pentru ca prin ei să întreție relații cu această țară și să-și sporească cu efect influența lor proprie în țară. În acest spirit se întîmplă că Vladislav, principele de Opeln, în calitatea sa de regent vremelnic al Poloniei, dete în anul 1378 comandantului de arcași, românului Alexandru, moșia Hodlo lângă pârâul Tîrnova, permițîndu-i totodată ca administrația și justiția pe această moșie să se poarte după dreptul românesc. Regina

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la câmp limpede și, nemaiputând pune temei pe puterea sa, se pune pe rugăminți, pentru a îmblînzi mânia regelui. Cu boierii săi cei mai de frunte vine înaintea regelui, i s-aruncă la picioare și vorbește rugîndu-se următoarele cuvinte: "Glorioase Principe! Grația ta regală să ne îngăduie iertarea pe care o cerem și să șteargă cu bunătatea ce cu mulțămită vom recunoaște-o ceea ce am greșit cu sumeție într-un acces de netrebnicie împrotiva legii fidelității ce o datorim, căci strălucirea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la mâna celor doi voievozi pomeniți mai sus. Roman Vodă. Roman, fratele mai mic al lui Ștefan I, câștigă scaunul domnesc al Moldovei prin răscoală, dar nu se putu ținea pe el decât trei ani (1392-1395). Însurat cu fiica de principe Anastasia, el avu șase fii, dintre cari doi, anume Alexandru și Bogdan, jucară mai târziu un rol însemnat. În șesul frumos și roditor curmat de râurile Siretiul, Bistrița și Moldova, și anume acolo unde Moldova se varsă în Siretiu, Roman

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer, Max Piccolomini, Don Carlos și între Principele stator[n]ic și marchizul de Posa; însă până la o diferință adevărată dintre personalități nu putem ajunge. E prea natural. Căci ceea ce e comun tuturor acestora e abandonul plin de entuziasm la un fond foarte înalt care împle tot sufletul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al adevărul[ui], prin care are a amesteca o mișcare adânc dureroasă asupra tragicei vieței sale sufletești. Lucrul de căpetenie e aicea ca să ne [convingă] atât pe noi cât și pe june că Lady, deși în relațiuni foarte echivoce cu principele, totuși n-a pierdut internul ei curat uman. Auditorul să fie convins despre adevărul și sinceritatea narațiunii, ca astfel să nu găsească neesplica[bilă] mișcarea adâncă a lui Ferdinand, ci s-o simtă el însuși. Trebuie să mai pomenim două

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Alba, în Don Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol. Aicea actorul are să ne arate în genere o nobilă fizionomie umană, din care să ne vorbească o direcțiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
închiși într-un cadru prea îngust. Numai trebuie să domnească în piesă unul și-acelaș ton fundamental și să nu vedem fraternizând o veche uniformă italiană cât se poate fără gust la Odoardo fraternizând c-un pardesus scurt și modern la principele. În a doua linie, costumul are de-a releva diferința generală din pozițiunea esterioară a fiecăruia din individe. Contrastul dintre stăpân și servitor, dintre dama mare si camerieră, dintre membrul clasei de domni și a clasei de jos, chiar contrastul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]