95,170 matches
-
Iulia Matei: “Oamenii care trăiesc de unii singuri nu au pe cine să mintă. Realizarea unui documentar este un fel de trecere printr-un proces de autocunoaștere. Mă interesează poveștile oamenilor simpli.” Anca Păunescu: “Aici este ca și cum ai arunca o privire într-o lume care se duce. În locurile astea oamenii nu sunt contaminați încă de consumerism. Generațiile vechi încă au culoare, personalitate, nu sunt influențate de trend-uri.” Iulia Matei: “Așteptăm cu nerăbdare să găsim aici subiectele pe care nu
O zi din viaţa unui student la film documentar [Corola-blog/BlogPost/98015_a_99307]
-
Cultură, spectacole, evenimente Despre ce a însemnat Feeric Fashion Days pentru mine ca producător și felul în care se construiește, dincolo de privirile sau cunoștintele publicului, m-am gândit să vă redau aici în două episoade. Am trecut prin cea mai mare provocare de când produc acest festival dar a fost și cea mai mare realizare. Niciodată nu am spus despre Feeric că este
Un festival din culise [Corola-blog/BlogPost/98033_a_99325]
-
din 1970, Glastonbury Festival este favoritul iubitorilor de muzică de pretutindeni, și anual, muzicieni, modele, designeri și actrițe își petrec weekendul departe, tocmai în câmpul înverzit al peisajului rural britanic. Și cum Peninsula se apropie, ar trebui să aruncați o privire la ce au îmbrăcat celebritățile ce dictează moda pentru evenimentele de acest gen. Fețele obișnuite ale festivalului, Kate Moss, Poppy Delevigne, Sienna Miller și Alexa Chung au afișat lookuri foarte stylish, rochii înflorate, geci de piele și denim shorts. Iar
De la Glastonbury la Peninsula! [Corola-blog/BlogPost/98068_a_99360]
-
față, nu tabloul general. Pentru a vedea realitatea trebuie să privim și spre Raliul Sibiului, care după ce a făcut parte din calendarul Intercontinental Rally Challenge, acum a fost inclus în Campionatul European de Raliuri FIA 2013. Trebuie să aruncăm o privire și spre Turul Ciclist al Sibiu, una dintre cele mai mari competiții cicliste din Europa de Est, la care participă sportivi mai renumiți decât la Turul României! De Red Bull Romaniacs nu mai are rost să amintesc, mulțumită lui s-a auzit
Sportul sibian e mort. dar nu prea.. [Corola-blog/BlogPost/98118_a_99410]
-
suntem "open-minded" , de aceea stilul nostru vestimentar nu poate trece neobservat. Mulți dintre noi știu că în procesul de exprimare vestimentară nu neapărat brandurile etalate pe piept sunt un element cheie, ci combinațiile îndrăznețe care ne exprima creativitatea, întorc acele priviri, crează acel "je ne sais quoi". Boho Chic, adică un brand de Cluj cu aer british, propune clujenilor un stil care s-a născut direct pe "catwalkul" Londrei. Începând cu luna mai, mai exact de la mijlocul acesteia, toți clujenii pasionați
Din luna mai, Clujul e BOHO-CHIC ! [Corola-blog/BlogPost/98192_a_99484]
-
orice față, dar când maleficul Rothbart o zărește o transformă în lebădă. Trupa de patinaj The Imperial Ice Stars au reușit să spună povestea altfel. Baletul a fost combinat cu patinajul, iar rezultatul a fost unul mai mult decat spectaculos. Privirile spectatorilor au fost încântate de patinatorii talentați, iar urechile au fost gâdilate de muzică lui Ceaikovski. Decorul a fost bine ales pentru a completa frumoasă poveste. Cand prințul Siegfried este anunțat că a venit vremea însurătorii. Regina îi pregătește un
Lacul lebedelor pe gheaţă [Corola-blog/BlogPost/98286_a_99578]
-
monstruos, din gură le va țâșni ceva verde, iar din mâini le vor crește tentacule. Cu care ne vor apuca și ne vor înghiți. Decid că e timpul să mă salvez. Părăsesc brusc coada. În timp ce ies din farmacie, arunc o privire în spate. Oare ceilalți ce vor face? Vor rămâne, vor scoate în scurtă vreme șampaniile, ca să sărbătorească jumătatea de oră de așteptare, după care vor fi haliți de arătările monstruoase de sub halatele albe, sau vor apuca să se salveze?
Cum am fost la un pas să mă pape extratereştrii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20128_a_21453]
-
la țara în care încă mai există chelneri de o impertinență vecină cu nebunia, în care îți cade internetul de 3 ori pe săptămână și durează 2 zile până se repară, în care bodyguarzii din magazine te supraveghează ostentativ, cu priviri suspicioase, ca și cum le-ar fi evident că ai intrat acolo ca să furi, în care dai o căruță de bani pentru o consultație medicală privată, ca să fii uitat cu orele în sala de așteptare, și în care, până nu dai șpagă
SĂ SCOATEM BÂTELE! Îndemn explicit la violență simbolică! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20132_a_21457]
-
plouă, vă păstrați rezervarea. - Deci v-o păstrați? - Da. Buun. Vine și ziua cu pricina. Ne adunăm toți cei 15 invitați și începe coșmarul. Sărbătoritul e, pe tot parcursul serii, terorizat de chelneri. Vin și-l fixează insistent c-o privire care spune mereu același lucru: “Nu mai comandați nimic? Ce mai comandați?”. Când vine vorba să-și onoreze partea lor, plânge masa în hohote. Fiecare bere cerută ajunge după juma’ de oră, gheața nu mai ajunge niciodată, o Cola pare
Omul sfințește locul, omul îl distruge by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20148_a_21473]
-
un eveniment neprevăzut m-a scos din calmul meu englezesc. Eram la semafor și vine un băiat d-ăla care spală parbrize. Îi fac semne clare și repetate că nu vreau. Mă ignoră. Se apucă să spele tacticos, cu o privire sfidătoare de... nu știu... ceva scârbos cu bale și solzi. Spală jumătate de parbriz, înceeeeeet, ridică un ștergătooooor, spală și sub el și îl pune la loooc. Nervii mei rezistă, dar greu. Apoi spală înceeeeeeeet și cealaltă jumătate. Nervii mei
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
atunci controlul unui Dumnezeu pe care încercăm să-l cunoaștem cât mai bine, zi de zi, într-un permanent exercițiu al smereniei... Lupta se redeschide însă în următorul moment în care un alt copil, un pacient nou, ne atinge cu privirea. Atunci când bucuria sau tristețea lui se răsfrânge asupra ta este ca și cum ai semna un acord: “Da, sunt de acord să mergem împreună în lupta asta și mă simt mai puternic și conștient că niciodată!”. Oamenii rezistă mult timp la voi
“Da, sunt de acord să mergem împreună în lupta asta!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20198_a_21523]
-
tanti de la niște birouri nu ridică ochii la mine și nu-mi răspund. Nu mă las descurajată. - Am de declarat un contract, am nimerit bine?, întreb. - Da, așteptați! îmi răspunde una dintre funcționare, în continuare fără să-mi adreseze vreo privire. - Da’ n-ar trebui să-mi dați o hârtie s-o completez în timp ce aștept?, încerc eu să anticipez. - Ba da. Îmi întinde, fără să se uite la mine, o hârtie. - Mulțumesc. Și... mă puteți ajuta cu o copie a contractului
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
putea să mă duc să fac copii? - Nu știu, încercați la Apărătorii Patriei. Înștiințarea că trebuie să plec de nebună în căutarea unui copiator, combinată cu faptul că vorbeam de 2 minute cu cineva care nu-mi aruncase nici măcar o privire, a avut un efect imprevizibil: m-am enervat de-a binelea. - Doamnă, sunt într-o instituție care vehiculează miliarde de copii după miliarde de acte. Chiar nu se poate face o copie aici? Trebuie să iau la picior juma’ de
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
colț. Erau cumva aranjate în așa fel încât mi-am imaginat că unele trebuie ar trebui să rămână la ea. Dezorientată și nedumerită, întreb: - Ăăă... cu toate? - Da, doamnă, cu toate!, îmi răspunde iritată, tot fără să-mi adreseze vreo privire. Enervarea îmi crește iar. - Doamnă, îi zic, este chiar atât de greu să vă uitați în ochii omului, atunci când vorbiți cu el, și să nu mai aveți tonul ăsta scârbos? - Ați văzut ce a fost la ușă, doamnă? Știți ce
Coșmar birocratic românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20137_a_21462]
-
că, pe lângă ei, trec niște nebuni scandând “Ce vrem noi e și pentru voi”. Zâmbeau, aplaudau, își primeau înapoi aplauze de la protestatari, deschideau geamurile, claxonau sau măcar se uitau curioși. Restul de 90% se uitau în gol, ocolind cu consecvență privirile celor de afară. Nu li se clintea pe față absolut nici un mușchi, iar dacă erau mai mulți în mașină, nici măcar nu vorbeau între ei. Doar se uitau în gol, atât. Singura care făcea conversație cu colegii de habitaclu a fost
La protest, printre zombi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20214_a_21539]
-
5 minute să dai un telefon sau un mail prin care să ajuți pe cineva cu ceva concret. Poate chiar pe cineva pe care nu-l cunoști (daaa, se poate, sunt mulți care o fac!! )! Întoarce din când în când privirea către cei de lângă ține și către peisajul în care îți duci zilele. Nu vei fi veșnic tânăr, sănătos și fără griji. Fii așa cum ți-ai dori să fie alții cu tine, dacă te-ai afla la ananghie! Salut! L. Cum
Despre oamenii care nu fac niciodată NIMIC pentru ceilalți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20193_a_21518]
-
s-a retras din nou, împreună cu puștiul celălalt, în intervalul dintre vagoane. Am privit-o îndelung cum alăpta. Ținea copilul la un sân, până când începea să scâncească, după care îl muta la celălalt. În tot timpul ăsta, arunca în jur priviri de animal hăituit. Aș fi vrut să-i spun că e în siguranță, dar n-am știut cum s-o fac. Aș fi vrut să le spun și ei și bărbatului ei că nu e așa greu să înveți să
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
mai chinuitoare pentru căței decât euthanasierea. Cu alte cuvinte, decât să ajungă să se mănânce între ei în adăposturi, mai bine o injecție letală făcută de un veterinar Așa văd lucrurile. Dihotomia “iubitor”/”hater” e o tâmpenie și numai o privire răuvoitoare, cu ochii împăienjeniți de furie, poate ascunde multitudinea de nuanțe. Nu dețin “iubitorii de animale” monopolul iubirii și al umanismului, iar a fi de acord cu euthanasierea nu înseamnă ură sau dorință de carnagiu, ci o opțiune cât se
Iubitorii de animale versus urâtorii de animale. O convenție tâmpită. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20228_a_21553]
-
cu bagajele sau pentru că am ridicat jucăria aruncată de copilul șturlubatic pe care-l cară în brațe, zâmbetul lor îmi înseninează ziua, dar sunt deja pregătită să nu mi-o mai întunece varianta în care nu-mi aruncă nici măcar o privire. Îmi zâmbesc eu singură, pe dinăuntru, și îmi văd mai departe de viață. Mi-ar plăcea să ne zâmbim mai mult unii altora, să fim mai deschiși, mai cordiali, mai puțin ciufuți, dar poate că ziua în care ăia care
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
facem schimb de scaune, ca să putem sta amândoi pe cele două rămase libere, după ce se ridicase el. I-am mulțumit, ușor uimiți de gest, și ne-a fost tare drag de el. Cum ar fi fost să îi aruncăm o privire scârbită și gomoasă sau să ne purtăm ca și cum omul, zâmbetul lui bun, gestul n-ar fi existat? Nici nu pot să-mi imaginez o astfel de scenă. Pot însă să-mi imaginez că, într-o zi, când altcineva o să mai
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
Simona Tache Aseară, pe stradă, am văzut un tip care avea adidași cu aripioare. Cam așa ceva, dar nu chiar: Am făcut schimb de priviri semnificative cu Nic, că nu mai văzusem nici eu, nici el așa ceva. Apoi, a avut loc următorul dialog: El: Cine are aripi? Eu: Redbull? El: Hermes, deșteapto! Ce-nseamnă și publicitatea asta, cum o bate ea pe mitologie de o
Hermes îţi dă aripi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20399_a_21724]
-
se uită la tine până nu le implori: “Doamna, doamna, comunicați și cu mine, vă rog din suflet?”. Și care, atunci când binevoiesc să-ți adreseze mult așteptatul cuvânt, pun în el tot disprețul din lume. Și care nu-și întorc privirea olimpiană către tine decât ca să-ți arate că le faci greață. Ultima oară când mi-a fost un dor sfâșietor de ele a fost azi, când am intrat într-un Meli Melo. La Meli Melo, vânzătoarele sunt mereu amabile. Foarte
Trataţi-mă cu puţină scârbă, vă rog! Mulţumesc! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20438_a_21763]
-
lucruri drăguțe. Ba o rochiță, ba o eșarfă, lucruri muierești, firește. De două ori am și intrat. M-a întâmpinat un domn grăsuț, care nu vorbea bine românește. Cred că e turc, e mereu îmbrăcat în costum și are o privire disperată. E clar că nu merge deloc treaba și că e disperat să vândă ceva, doar că, din păcate, disperarea nu i se manifestă doar în priviri. Se poartă cu virtualul client ca o femeie isterică, în prag de a
Clientul nostru, prizonierul nostru. O poveste tristă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20461_a_21786]
-
românește. Cred că e turc, e mereu îmbrăcat în costum și are o privire disperată. E clar că nu merge deloc treaba și că e disperat să vândă ceva, doar că, din păcate, disperarea nu i se manifestă doar în priviri. Se poartă cu virtualul client ca o femeie isterică, în prag de a fi părăsită. Insistă din vorbe, imploră din ochi. Se ține după tine prin magazin, insistă și imploră, imploră și insistă. Puțin lipsește să ți se arunce la
Clientul nostru, prizonierul nostru. O poveste tristă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20461_a_21786]
-
te opereze? Refuză vehement, te vei vindeca singur prin flirt. Sunteți deja împreună de vreo săptămână, poate chiar două? E momentul să nu te mai uiți la ea. De acum încolo, până la sfârșitul vieții, nu-i mai arunca nici măcar o privire, altfel riști să strici tot. Te plimbi cu ea prin fața armatei, de 1 decembrie, și toți militarii stau drepți, cu piepturile-n față? Vor să ți-o sufle, așa că trimite-o frumos acasă, iar tu rămâi să te bați cu
Cum să fii mă-sa și ta-su flirtului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20503_a_21828]