3,831 matches
-
și colectiv. În aer liber, mese rotunde de câte 10 persoane, acoperite cu fețe de masă bleumarin cu tacâmuri impecabile, câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi și bun și rău, dar mai mult bun, pentru că noaptea, toată lumea se va perinda prin sala de expoziție. După ora nouă au început să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod special acelui idiot care pierzând o avere Într-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care mi-am păstrat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
invadată de „lumea a treia” (lumea noastră, îi spun Doinei) un prestidigitator negru este somat de câțiva polițiști (printre aceștia și unul de culoare - „ca să nu se interpreteze”) să-și înceteze demonstrațiile. Scena se petrece în mijlocul unui cerc gros de privitori. Lumea îl aplaudă frenetic pe artist și îi huiduie energic pe polițiști. Nimic dramatic nu se petrece, și totuși mie îmi dau lacrimile, lacrimi de solidaritate față de cel ce a comis cine știe ce măruntă infracțiune și față de susținătorii lui. Față de lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se frățește și bufnind de podea spre desfătarea noastră, a privitorilor înveseliți, de fapt, fericiți, fericiți... cu toții! Eram atât de fericiți în acele clipe...”. „Și ei sunt aici”. „Cel mai bine te țin minte, dragă Țiți, cum stăteai la picioarele mele, pe plapumă, cuminte, când eram mic și răceam (răceam mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
când îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atat de smerit și parcă transmite lumină în inimile celor care privesc. Se produce o transformare în inimile privitorilor. Și arde o candela tot timpul. Curtea este pavata cu pietre. Se află acolo și locul unde a stat Pilat. Ne gândim la curtea cu lume de tot felul și la răzvrătirea ei. Acolo s-a dat sentința: „Ia-L
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nebuloasă din care treptat apar figuri distincte, chiar motive care se pot contura, dezvolta. Alegerea mea depinde de factori necunoscuți, de starea mea de spirit și altceva indicibil. Apoi se pune viață în desen sau în cuvinte, în mod inconștient. Privitorul unui desen sau cititorul unui text însă nu vor vedea decât sfârșitul „filmului”, pentru că tot procesul a fost o succesiune de mișcări care au dus, după alegeri nenumărate, la forma actuală care reprezintă ceva nou, necunoscut chiar pentru mine care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luna și stelele, precum și formațiunile de nori. Scria texte remarcabile: Noi forme ale artei, Hazardul în creația artistică, treizeci de ani înaintea Manifestului suprarealist. Celestografiile sale prezintă o lume surprinsă de hazard: forme de cristale, flori de gheață, dând chiar privitorului de azi noi idei de a privi natura și spațiul în care trăiește. Prin portretele sale „psihologice”, Strindberg vroia să surprindă și să fixeze sufletul care anima propriul său chip și al celor familiari lui. Aceste portrete și autoportrete au
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar recunoașterea independenței și a numelui de România a fost legată de modificarea articolului 7 din Constituție (cerere făcută de Waddington cu o vehemență care nu putu fi refuzată de Europa cea umanistă din 1878). Nu atât modificarea art. 7 privitor la acordarea de drepturi civile și politice fără deosebire de religie a deranjat România, cât amestecul puterilor străine În treburile interne ale statului român. După semnarea Tratatului de la Berlin, Carp s-a menținut Într-o anumită rezervă, rostind o serie
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Petre P.Carp. Într-o convorbire pe care a avut-o Carp, În calitate de ministru al României la Viena, cu contele Kalnoky, cel din urmă i-a repetat interlocutorului său cele scrise În presă și transmise deja la București, privitor la pretențiile Austro Ungariei, cerând „nu numai dezaprobarea În gazeta oficială a șovinismului boierilor români ci și asigurarea clară și precisă făcută de guvernul român că incidente de acest gen nu se vor repeta În viitor”. Pe fondul acestor discuții
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
un singur loc de unde provine portretul acestor ținuturi și unde se termină el, mărturisind același adevăr pe un mal și pe celălalt. Acest adevăr, ca o aripă de înger nevăzută, pare a fi purtat pe umărul artistului, pare reamintit, semnalat privitorului șesurilor, dealurilor, cerului de "acasă". Nu-mi pot închipui o înfățișare mai autentică a acestei Moldove: un stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
țărmul României până în Țara de Foc. Cele 12 episoade au confirmat nu numai impactul poveștii apărute în 1954, dar au oferit un loc în care puterea imaginii a rupt granițele închise ale unui spațiu unde ideologia era unică și atotputernică. Privitorii au putut călători, alături de personajele întruchipate memorabil într-o distribuție de excepție, pe traseul Speranței, de-a lungul Mediteranei și Atlanticului, prin toate aventurile descrise în roman. Într-un eon profund antioccidental, cu o cenzură artistică acerbă, cu toate posibilitățile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zile înainte, - a fost o năvalnică izbucnire de avânt a zecilor de mii de legionari veniți din toate unghiurile țării îmbucătățite de politica dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
programului nostru divin: Quaerite primum!“». Anamneza maladiei Putem subdivide suferințele și maladiile lui don Calabria în trei faze ale vieții sale. Ne vom baza pe documentele scrise și pe mărturiile persoanelor care i-au trăit alături și i-au fost privitori neputincioși în fața unei dureri pe care nu reușeau să o înțeleagă complet. Prima fază: de la apariția la culmea maladiei (decembrie 1949) În viața tânărului Calabria întâlnim aluzii vagi la unele maladii și la anumite manifestări patologice. La 11 ani s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ambasadei germane, cocoțată în vîrful Capitoliului, aceiași cuirasieri aliniați la intrarea de la Sala tronului aveau o altă ținută impusă de împărat ținută de seară roșie, cu false platoșe brodate cu aur. În toate aceste manifestări exterioare, care îi făceau pe privitori să deschidă ochii mari, lui Wilhelm al II-lea îi plăcea în mod vizibil să joace rolul de șef al Sfîntului imperiu romano-germanic față de regele Italiei, simplu delegat al puterii imperiale în peninsulă. La recepția feerică dată de Sindicul Don
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aur sau al Ordinului Jartierei. 254 Absolvent al "Ecole des Chartes", echivalentul francez al Școlii de Paleografie și sigilografie de la București. 255 Anexarea Austriei la Germania, 15 martie 1938. 256 Este vorba de acordul semnat la 23 august 1939. 257 Privitor la regiunea Sudeților. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- DIMITRIE GHYKA Memorii (1894 1940) 6 1
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ideile "în serviciul iminentei crize a conștiinței, în serviciul Revoluției"; el concepea "metoda paranoico-critică" drept un mijloc de a destabiliza lumea în sens oarecum nihilist - "să fim idealiști fără să participăm la vreun ideal" (2005a: 155) -, sugerând că ceea ce percepe privitorul este, potențial, altceva. Metoda îi permite artistului să experimenteze liber cu asemănări și asociații de idei, cu imagini etc., într-un "joc" vital, esențial. Rezultat al proiecției inconștiente, "obiectul dalian" capătă astfel un minimum de sens mecanic: Mecanismul paranoic prin
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
spre necunoscutul lumii subconștientului, un filtru activ, eliberat însă de pericolul instabilității psihice. "Metoda paranoico-critică" este, așadar, un proces prin care artistul descoperă noi și unice modalități de a vedea lumea din jurul său; ea se materializează în abilitatea artistului sau privitorului de a percepe imagini multiple, în cadrul aceleiași configurații. Noile imagini ale "iraționalității concrete", tinzând spre "posibilitatea" lor fizică și actuală, depășesc domeniul fantasmelor sau al reprezentărilor psihanalizabile. Scopul declarat al artistului este ca, folosind metodele psihologului ori filosofului, ca și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din Spania (1938) sunt modelate după Leonardo da Vinci. Combinația lor monocromatică cu fundalul maroniu, abia schițat, și călăreții ciudați, plasați ambiguu, într-un decor natural, în spatele Fecioarei cu Iisus, amintesc de lucrarea neterminată a acestuia, Adorația magilor. Imaginile invită privitorul la o lectură dublă, el putând vedea fie o fată cu buze roșii și ochi uriași, melancolici, fie figura unei persoane stând în picioare, și un om pe cal. Cea mai reușită ilustrare a "imaginii duble" este Piața de sclavi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
arenă. Rochiile lungi ale zeițelor închipuie eșarfa lui roșie și albă. Cravata verde a toreadorului face pereche cromatică cu umbrele de pe veșmintele lui Venus. În colțul din stânga-jos a tabloului, o structură de cercuri multicolore, de formă rectangulară, atrage atenția privitorului spre capul unui taur muribund, căruia îi curge salivă și sânge din gură. O băltoacă formată din saliva și sângele taurului se transformă într-o lagună, cu o figură ce stă la soare pe o saltea pneumatică; gunoaiele din secțiunea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pune, cu adevărat, în lumină. Numai ea îi permite să surprindă cele mai ascunse impulsiuni ale ființei sale, cărora încearcă să le dea o expresie artistică cât mai convingătoare și mai emoționantă. Odată intrat în această lume nouă și necunoscută, privitorul se vede constrâns să se lase pradă propriilor gânduri subconștiente și este invitat să își modifice propriul mod de a percepe realitatea. Suntem, cu siguranță, în prezenta uneia din cele mai bizare, mai puternice și mai frumoase opere picturale create
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Organization (2000) Treatment Protocol Project. Management of Mental Disorders, 3rd ed. Darlinghurst, New South Wales: World Health Organization. În seria BIOGRAFII. MEMORII. MONOGRAFII au mai apărut (selectiv) • Am purtat steaua galbenă, Inge Deutschkron • Am vrut unitatea Germaniei, Helmult Kohl • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga • Charlotte Sibi. Demoiselle de français. Domnișoara de franceză, Olivier Dumas • Cinci degete-n ochi. Jurnal (1990-2006), Val Gheorghiu • Din trecut, Sergiu Dimitriu • Istoriografia română la vîrsta sintezei. A.D. Xenopol, Al. Zub • Jurnal politic, Ioan Hudiță • Memoria amfiteatrelor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în proximitatea figurii sacre − în același câmp plastic sau în același spațiu religios (biserica ortodoxă) − se extinde în occidentul catolic la nevoia individuală de a obține putere socială, de a avea vizibilitate în spațiile religioase și a fi comemorat de privitori. "Persoana" va căpăta astfel dreptul, începând cu renașterea italiană, să facă parte din cortegiu sau să fie însoțită ea însăși de personaje garante, precum niște imagines, unele sacre, ce îi deplâng soarta și îi garantează mântuirea. Funus imaginarium este reluat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca obiect al revelației "originalele", pe când ființa mimetică poate fi cunoscută doar prin opinii, prin dóxa, așadar într-un mod incomplet și inferior. În Sofistul însă, problema ontologică se schimbă radical: imaginea copiază o realitate în funcție de ceea ce trebuie să perceapă privitorul; este chiar asemănarea cu realitatea, în timp ce aparența asemănării cu realitatea este în sine iluzorie, magică (precum sofistica) și înșelătoare. Apariția terțului exclus, opinia (sau non-existentul - în raționamentul sofistic), primejdioasă, ajunge să fie teoretizată și acceptată în Sofistul de către Platon însuși
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a te face să gândești. Este, după umila mea părere, monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat până astăzi lui Eminescu." Biografia scandalizează însă pe "eminescologi". În România literară (nr. 8, 1932), G. Călinescu declară lui Camil Baltazar, privitor la Viața lui Mihai Eminescu: "Aș fi putut strânge în volume articole de critică risipite de câțiva ani prin reviste, mult mai atrăgătoare într-un fel, dar mi-am zis că nu se cade unui critic român să pășească în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]