KorAP: Find »[drukola/base=prost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...163 >

4,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Ce! Acestea sunt condiții? Vă aduc la cunoștință următoarele... Două puncte. GARDIANUL:...următoarele două... ARTUR: Unu! GARDIANUL: Unu sau două? ARTUR: Două puncte! GADIANUL: Ați zis unu... ARTUR: Două puncte și după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
întrebări, să le selecteze și să le ordoneze în funcție de anumite criterii de prioritate. Mintea lor clachează în fața comunicării. De aceea trebuie puși la muncă. (Către cei trei.) Spuneți, mă, ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valoare. E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie povestită. Nu ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva mai din scurt... GRUBI: Și ce facem? Stăm aici ca proștii? BRUNO: Ș’ ce vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai în sală! (Iluminat.) Adică alții să stea și noi să ne batem capu’! BRUNO (Admonestiv.): Mă, Grubi, mă... GRUBI: Hai, mă, cu mine-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Să mergem! Domnilor, veți primi ilustrate din provincie! GRUBI (Scoțând un urlet.): Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce, ne crezi proștii? Ia stai jos! (Îl bruschează.) FETIȘCANA (Țipând.): Să nu dai în Bibi! GRUBI (Prinzând-o de mână și silind-o să se așeze.): Ia stai și tu! Ia vedeți-vă de treabă! Întâi ascultați ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm în culise, ca proștii... MAMA: Lasă că vă arătăm noi piesă! ORBUL: Adică noi suntem incapabili? Vreți să ne reduceți la tăcere. MAJORDOMUL: Rebeliune! Lipsă de disciplină! ORBUL: Care disciplină? Adică eu să am un rol de nimic și tu să stai aici să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Mi-e foame. Se învârte prin încăpere; e ușor agitat.) Ar cam trebui s-o ștergem de aici.. PARASCHIV: Unde? MACABEUS: Vedem noi. (Pauză.) Undeva. (Pauză.) La dracu’. PARASCHIV: Am cam căzut de fazani. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Arm rămas ca proștii, aici. Le cădem în labă. MACABEUS: E-e! (Pauză.) Eu mă duc. Își răscolește printre lucruri și-și scoate un revolver; îl armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
râs de ei și le-am spus că nu voi da niciodată și ei sunt morți de curiozitate și tot timpul vor să vadă dacă și eu dau șase-șase. Zău, nu trebuie să fii supărat pe ei. Sunt atât de proști. Și atât de singuri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tu nu vrei să pleci de aici? IOANA: Nuuu... Nu e bine să pleci de aici. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? Nu vrei să vezi cum arată o pădure, cum arată marea? Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
E cretin. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Arătând spre sticlă.): Dă-mi și mie... HAMALUL. (Înviorat.): N-am spus eu? E bun... (Îi întinde sticla.) Mai e un strop. CĂIĂTORUL PRIN PLOAIE (Bea.): N-am știut că mă pândiți. Am fost un prost. Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

cât negru sub unghie, aiurea, nici asta nu-i chiar așa, atunci cum e? Trebuie să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții cu filosofia, să încheie armistiții, să-mi zâmbească disprețuitor, prostule, bucură-te, frate, de ce poți cunoaște, nu mai umbla după ce nu poți, zi-i numen și bună ziua, nu se poate ști ce e, aia e, ce te frămânți atâta? Și totodată să se ocupe alții de trocul avantajos cu lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
a prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
mine curând, sau s-a plictisit deja. Rivalul trebuia deposedat de jucăria pe care o iubea atât. Mai mult, jucăria trebuia umilită, ca să i se dovedească celuilalt că nici nu merita iubită, că era oricum o curvă, iar el un prost. Da, cred că asta e, pentru ca după aceea să i se poată spune, vezi? De fapt numai eu te-am iubit, numai eu cu adevărat, frate. De aceea ți-am smuls tot ce ai avut mai de preț, de-aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

lămurit-o. Am trecut pe aici ca să-mi iau rămas-bun. — Care front? se interesă ea. — Cel rusesc, i-am spus. — O să mori, mă avertiză ea. — Așa am auzit, i-am zis. Dar poate că nu. — Toți cei care nu sunt proști o să moară foarte curând, spuse ea, fără a părea că se sinchisește prea mult. Nu toți, am ripostat eu. — Eu, da, mi-a spus ea. Sper că nu, am încurajat-o eu. Sunt sigur că totul va fi bine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
de Război a dat de urma versurilor acestui cântec. Cuvintele sunt: Of, baby, baby, baby, De ce-mi zdrobești inima? Spui că ții la viața mea, Dar îți bați doar joc de ea. Sunt încurcat, Sunt întristat. Mă faci un prost în fața ta, înger de aur. Zâmbești și minți, Să plâng mă-mpingi. Mai bine-nvață vechea regulă de aur... — Ce joc jucați? i-am întrebat pe cei care jucau cărți. — „Fata bătrână“, a zis părintele Keeley. Lua jocul în serios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

vorbă dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: -Emilian, dragă, nu fă crize. E p’aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma’ pă tine? Vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: -Emilian, dragă, nu fă crize. E p’aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma’ pă tine? Vii atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de ditamai afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și mă uitam toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]