37,224 matches
-
pînă la urmă că existența noastră se transformă, pe zi ce trece, într-o proză searbădă. La cîțiva ani după stabilirea sa în Statele Unite ale Americii, poeta Carmen Firan își redirecționează cariera literară prin publicarea volumului său de debut în proză, Caloriferistul și nevasta hermeneutului. Este o carte introspectivă, a crizelor care tulbură viața cuplului, transformînd în infern vieți ce păreau destinate unui banal confort cotidian. În viața fiecărui personaj al lui Carmen Firan apare un moment al dezmeticirii, clipa unei
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
pașii la el în cameră și a închis ușor ușa după el" (p. 152). Căsnicia lui Roscov rămîne dincolo de această ușă închisă, nimic nu mai poate opri rostogolirea nefericitului scriitor spre zonele mizere ale existenței. La fel ca în celelalte proze ale sale, Carmen Firan surprinde momentul scurtcircuitului, clipa în care o relație banală se transformă într-un coșmar din care nu se mai poate ieși. Interesant în acest caz este faptul că "trăinicia" căsniciei dintre Ella și Roscov s-a
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
pe care au ignorat-o nepermis de multă vreme. Carmen Firan este o scriitoare foarte atentă la micile probleme ale cotidianului. Fină observatoare a universului casnic, dotată cu spirit de analiză, autoarea problematizează în permanență. Fără a rupe gura tîrgului, proza sa - care poartă o evidentă tentă feminină și, pe alocuri, amprenta poetei Carmen Firan - se citește cu interes tocmai prin această potențialitate a ei de a atrage atenția asupra bolilor care macină relațiile interumane la începutul mileniului III. Caloriferistul și
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
de un autor cu un foarte puternic pedigree postmodern care vrea să demonstreze (și reușește) că miezul diegetic, chiar dilatat pe sute de pagini, are un efect de seducție mult mai sigur decât orice formă de avangardă tehnicistă (și "impertinențele" prozei americane post-șaizeciste sunt binecunoscute). "Corecțiile" (cumva un satelit simbolic în jurul cărora gravitează personajele, situațiile, atmosfera însăși a romanului) sunt și cele ale trecutului. Toată lumea încearcă, permanent și obsesiv, să corecteze câte ceva: copiii vor să scape din chingile dureroase ale familiei
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
2001, distins în același an cu National Book Award) se va bucura de succes printre cititorii români. Și succesul ar fi explicabil. Tematică contemporană, situații clasice dar iluminate interesant, modificări de tonalitate și chiar de tehnică narativă (în penultima parte proza e vitalizată ingenios prin transcrierea unor mailuri dintre Denise și Chip) și, de ce nu, se citește nesperat de ușor, traducerea Corneliei Bucur fiind fără cusur. În lumea poveștilor fantasy care au luat cu asalt scena literaturii, un roman realist e
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar să mă opresc din seria de întrebări cu un răspuns dinainte știut, ce riscă să devină ridicole prin nota lor patetică. Dar alte întrebări
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
cine știe ce cultiva, era extrem de mobil, setos de a ști... Lucru pe care, dacă stau și mă gândesc bine, cred că de la ea l-am moștenit, - lăsând în acest caz modestia de-o parte. în altă ordine de idei, pun în proză romanța, întrucât așa mi se și părea: o istorioară dramatică pentru adulți, poate, dar care pe mine nu mă izbea decât printr-o lipsă de logică, evidentă. Căci, într-adevăr, cum adică... toată lumea să înțeleagă, numai invidia, nu? De ce?... O
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
deopotrivă, în apărarea poetului. Iar, la drept vorbind, cărțile sar primele."; "Mie unuia mi-e milă de ce-l așteaptă pe Emilian Galaicu-Păun."), te îmbie-împinge să citești cartea/cărțile. După ce ai parcurs întregul "top", plus addenda despre anul 2003, în poezie, proză și critică, te convingi, oricîtă mefiență ai pune în a-i "deconstrui" optimismul, că tocmai încrederea în suflul "organismului" pe care-l analizează îl "consacră" pe Al. Cistelecan drept critic.
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
ficțiune, aparținînd unor autori din generații diferite, al căror liant este tocmai această intersectare a autobiograficului cu imaginarul. Scriitorii avuți în vedere sînt Gellu Naum (romanul Zenobia), Iolanda Malamen (Eu, meseria de călău și melancolica regină), Alexandru Vona (volumul de proză scurtă Misterioasa dispariție a orașului de cîmpie), Ana Blandiana ( Sertarul cu aplauze), Ion Băieșu (romanul Balanța), Constantin Popescu (Mesteci și respiri mai ușor...), Ștefan Agopian (Fric), Gabriel Chifu (mai multe dintre romanele sale). Fără a folosi o metodă specială (dar
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Marius Chivu Intâmplarea face ca în decurs de numai două săptămâni să scriu despre încă un roman scris de un poet. Ca și Dora Pavel, care până la Agata murind mai scrisese o carte de proză, Nichita Danilov iese pe piață cu prima parte a unui roman după ce în 1996 debutase și în proză cu volumul Nevasta lui Hans (Editura Moldova). Privind și mai în perspectivă, Andrei Bodiu a publicat la finele anului trecut romanul Bulevardul
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
scriu despre încă un roman scris de un poet. Ca și Dora Pavel, care până la Agata murind mai scrisese o carte de proză, Nichita Danilov iese pe piață cu prima parte a unui roman după ce în 1996 debutase și în proză cu volumul Nevasta lui Hans (Editura Moldova). Privind și mai în perspectivă, Andrei Bodiu a publicat la finele anului trecut romanul Bulevardul eroilor (Editura Paralela 45), iar Florin Iaru anunță și el un roman, Negru, în colecția Polirom-ului a cărei
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
conține Sexagenara și tânărul, micul roman al Norei Iuga, Exuviile Simonei Popescu, Visul copilului... de Gabriel Chifu sau Caloriferistul și nevasta hermeneutului de Carmen Firan, ultimii doi scriitori, ce-i drept, publicând constant în ultimii ani atât poezie cât și proză. Nu știu dacă e vorba de o părăsire a poeziei în contextul audienței mai scăzute de după �89, despre o simplă modă sau chiar o fascinație a prozei resimțită din plin în cultura momentului, cred însă că e absolut normal ca
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
scriitori, ce-i drept, publicând constant în ultimii ani atât poezie cât și proză. Nu știu dacă e vorba de o părăsire a poeziei în contextul audienței mai scăzute de după �89, despre o simplă modă sau chiar o fascinație a prozei resimțită din plin în cultura momentului, cred însă că e absolut normal ca scriitorii (buni) să facă literatură în toate formele ei. Cum am spus deja, Tălpi. Șotronul este doar prima parte a romanului lui Nichita Danilov. Nu suntem anunțați
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
câteva secvențe sunt aproape memorabile, dar cam atât. Tipologia personajelor, chiar onomastica, situațiile și dialogurile care frizează grotescul și absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat de sintaxa poetică, aș zice. Dialogurile, reveriile, halucinațiile lui Bikinski, pe alocuri de efect, ingenioase, absurde sau pline de haz sunt, de fapt, metafore
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
nu de foarte multă subtilitate va fi nevoie pentru a descoperi că este greu (aproape imposibil) să ne dăm seama ce gândesc, ce cred sau ce simt personaje ca Ioana, Adela, Vera, Ela sau Otilia. Excepțiile - Mini sau Nory, din proza Hortensiei Papadat -Bengescu, să spunem - vin să confirme ipoteza că nu de puține ori perspectiva Autorului este schematică și deformatoare. În acest context cartea Elenei Zaharia Filipaș, Studii de literatură feminină, apărută de curând la Editura Paideia, este binevenită, cu
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
critic al Elenei Zaharia Filipaș reușește să depășească imperativul didactic, situându-se - prin finețea și sobrietatea nuanțărilor - sub semnul unei reevaluări lucide a "literaturii feminine". Sunt multe paginile care ar mai putea fi citate ca argument în sensul acesta (analiza prozei Hortensiei Papadat-Bengescu, de pildă, sau aceea a romanului Între noapte și zi de Henriette Yvonne Stahl). În concluzie, ne aflăm în fața unei cărți care invită (și incită ) la reluarea și adâncirea lecturii "doamnelor" literaturii noastre, mai ales prin numeroasele interogații
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
adevărată, nu profesionalizată de rolul de intervievatoare. Se spun tot soiul de bazaconii docte despre tehnicile interviului și despre formularea întrebărilor. În ceea ce mă privește, cred că și pentru interviu ai nevoie mai întîi de talent, apoi, ca și în proză, trebuie să-ți cunoști personajul, ca să nu-i pui întrebări prostești, iar în cele din urmă, să vrei să te duci tu către el, nu să-l chemi la tine. Cu intuiția ei de poetă, Marta Petreu are ceva în
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
l în același număr de revistă, Letiția Ilea se întreabă la ce folosesc topurile precum cel din numărul nostru de Anul Nou, "atunci cînd e vorba de poezie, care este suferință, ardere, autenticitate..." Ne întrebăm și noi dacă topurile de proză ar fi, eventual, mai potrivite, "atunci cînd proza este...". O lasăm pe Letiția Ilea să ne spună ce este. Topurile sînt, desigur, un joc, dar nu unul fără rost. Și, dacă sînt bine făcute, ne dau o idee despre canonul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
se întreabă la ce folosesc topurile precum cel din numărul nostru de Anul Nou, "atunci cînd e vorba de poezie, care este suferință, ardere, autenticitate..." Ne întrebăm și noi dacă topurile de proză ar fi, eventual, mai potrivite, "atunci cînd proza este...". O lasăm pe Letiția Ilea să ne spună ce este. Topurile sînt, desigur, un joc, dar nu unul fără rost. Și, dacă sînt bine făcute, ne dau o idee despre canonul literar al momentului. E mult? E puțin? E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
și restituite de SRI în 1996. Partea mediană a volumului cuprinde creația de început (p. 353-558): debutul cu Nocturnă la München în "Revista Fundațiilor Regale" din iunie 1943, șapte poeme din aceeași revistă, publicate în mai 1946, volumul Euridice. 8 proze din 1947, în întregime, și piesa de teatru Preludiu la Electra; aici ar fi trebuit inclusă, conform intenției scriitorului, o altă piesă de teatru, Greșala, care ar fi trebuit recuperată de la Geo Șerban, dar care nu a cedat-o (după cum
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
probabil să facă legătura dintre Cronică de la câmpie și Cronică de familie. Volumul I se încheie cu pagini numeroase de note și comentarii ale editoarei (p. 1151-1309), plus câteva fotografii de familie. Volumul al doilea, cu 1758 de pagini de proză și încă 20 de pagini cu note, cuprinde integral Cronică de familie. Într-o scurtă prefață din 1997, autorul denunță "presiunea tiraniei" care l-a "silit să renunțe la orice rază de lumină asupra Ťlumii buneť românești dintre 1860 și
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
familie, întocmai cum opera lui Marin Preda tinde să fie reprezentată numai de Moromeții. Oricât de previzibil și uneori chiar îndreptățit pentru cititorul comun ar fi acest reducționism sever, el trebuie contracarat. Volumul al treilea are 1786 de pagini de proză, peste o sută de pagini cu note și comentarii (p. 1789-1898), iar în anexe (p. 1901-1941) două seci și inutile dicționare, unul de personaje, altul de denumiri geografice (inutile, pentru că sunt simple repertoare alfabetice, fără nici un comentariu); o selecție de
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului, un roman peste medie al unei scriitoare discrete, reprofilate pe proză, care pare să aibă multe de spus. Premiul USR (care, de data aceasta, a mizat pe un outsider, nu pe valori sigure și incontestabile) poate fi surprinzător (a câștigat în fața mai titraților Ștefan Agopian sau Norman Manea), nu însă și
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
aniversări, de sărbători, am stat umăr la umăr cu oameni deosebit de interesanți. Atmosfera era occidentală, cosmopolită. A apărut revista "Lettre internationale", un proiect cultural de mare anvergură spirituală. Colecționarii acestei reviste au în casă o bibliotecă esențială de eseuri, traduceri, proze scurte mereu de ultimă oră. }inuta și eleganța ei m-au apropiat și mai mult de fundație. "Dilema", însă, părea să mă lege pe vecie. Am fost la lansare, am fost onorată ori de cîte ori am colaborat acolo, nu
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
înfruntă obstacole și privațiuni de tot felul: vitregiile naturii de pe înălțimile muntoase înghețate, foamea, frigul, lipsa de adăpost, hărțuirea nemiloasă și neîncetată din partea gardienilor, desprinderea de familie, de colectivitate și de civilizație, lipsa de libertate și de opțiune. Într-o proză concentrată, în care se îmbină sobrietatea, lirismul, forța plastică și de sugestie, simbolismul imaginilor și al ritmului (un ritm sacadat care sugerează gîfîitul fugarului), autorul urmărește destinul protagoniștilor constrînși la soluții de urgență și în cele din urmă la un
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]