3,728 matches
-
se sfârșise. Când Iorgu întră în cameră, Vasilica, într-o lenjerie de o curățenie imaculată, îi zâmbi cu ochii strălucind de bucurie. Il aștepta, inima îi spunea că vine. Era singură în cameră... liniștea de acolo îți dădea senzația de pustiu și frig. Ea continuă să-i zâmbească, dar imediat se posomorî și deveni tristă. ”- Fata, Fata mea... am venit la tine!” îi spuse el pe nerăsuflate și o îmbrătișă cu tot cu pat. Ea mișcă buzele să spuie ceva... dar nu putu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dar acum nu mai eram atât de naivă Încât să las ușița să se Închidă la loc. Acum topirea căpĂtase semnificația unui inuksuk - acel conglomerat de pietre anume adunate de vânători ca să indice direcția spre locurile de bun augur În pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o ieșire În zid. oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs În față dacă i-aș fi spus că lumea Îmi devenise deodată neîncăpĂtoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, Îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fărĂ habar de ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Dar acum nu mai eram atât de naivă încât să las ușița să se închidă la loc. Acum topirea căpătase semnificația unui inuksuk - acel conglomerat de pietre anume adunate de vânători ca să indice direcția spre locurile de bun augur în pustiul arctic. Trebuia să-mi sap singură o ieșire în zid. Oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs în față dacă i-aș fi spus că lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătăcite și semănau cu niște case părăsite cărora li se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe, îi abandonase, descumpăniți și neștiutori, fără habar de ce înfăptuiseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa trăim cu toții, oriunde În lume, nu ne dăm seama, ne-au distrus mintea alții, Berg; mai mult acționăm Ă!) decît gîndim, aproape că sîntem programați; cît mai depind de propriile mele raționamente? Doar dacă aș fi trăit singur, În pustiu, aș fi avut judecata mea, mai mult intuiție, de n-aș fi știut cum arată o carte; Într-o astfel de stare l-a vestit Ioan pe Isus, Va veni un Izbăvitor! tot a strigat, a strigat; eu, Berg, pricep
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum să scape, pentru că Antonia, În ultima vreme, nu mai avea Încredere În nimeni. Thomas era Îngăduitor, Rusoaica Își ridica glasul În pustiu, parcă mai nebună - de la o zi la alta -, sau mai sfîntă, cine să mai deosebească? Cerul era departe. Thomas și Jesper s-au revăzut În Christiania, unde altundeva? Acolo, odinioară, fuseseră ceea ce fuseseră. Thomas mai mult a tăcut; aștepta de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În azot lichid, congelat, auzise, văzuse bunicuța la televizor; unii chiar cereau, plătind bani mulți, să fie puși la frigider pentru a Învia cîndva. Focul purificator! Ce să mai purifice? Distrugător, așa Îl vroia Antonia, atunci cînd o apuca! Nimic! Pustiu! Vid! Și nici atunci nu avea Rusoaica siguranța deplină că din acel nimic nu se va ridica iarăși om, o neliniștea mult asta, obsedant. Zicea un savant că universul din nimic se ivise, avea el o teorie. Prostul! Nu se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn ce nu trebuie subevaluat. Este ca și cum parabola vieții consacrate, ale cărei origini îndepărtate sunt tocmai fecioarele consacrate ale primelor secole și anahoreții și eremiții din diferitele pustiuri ale creștinătății, ar fi pe punctul de a-și închide cercul ei. Dacă de la Sf. Pahomie încoace - excepție făcând neîntreruptele întoarceri la lavra eremitică și fenomenul beghinelor din nordul Europei - s-a insistat pe viața comunitară, astăzi se simte tot
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iubirii lui Dumnezeu. De fapt, el recunoaște trei căi, trei feluri de a-l imita pe Maestru: «Domnul nostru ne-a dat ca exemplu trei căi, pe care el însuși le-a practicat, toate trei divine: calea de la Nazaret, calea pustiului și calea lucrării evanghelice». În aceste trei împrejurări ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ne-a dat ca exemplu trei căi, pe care el însuși le-a practicat, toate trei divine: calea de la Nazaret, calea pustiului și calea lucrării evanghelice». În aceste trei împrejurări ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui Dumnezeu față de orice om prin intermediul tuturor lucrărilor de evanghelizare specifice preoților și consacraților; viața de la Nazaret, apropiată de viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine a pustiului, considerată ca o renunțare la orice fel de protecție pentru a se expune în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască puțin faza monahală care a pregătit experiența specific „defoucauldiană” de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu, nu avea, decât foarte rar, pe cineva. În acest sens, a cerut o dispensă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te mai bine! Norodul te așteaptă, de ce nu vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei putea medita absolut singur. Nu vin acolo decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i supere nici pe ei. O trimise și pe Marina pe la cunoștințele sale. Stănică spusese tocmai că în acea zi pleacă la Ploiești, pentru un proces. Stănică G. Călinescu însă mințise din plăcere, și veni pe la vremea prânzului. Găsi totul pustiu, și perdelele de pânză și de șipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil de casă, încercă ușor de tot clanțele ușilor din față și din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De încîntare își supse și își perie și mustața). - Eu izbuteam să le fac să fumege așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca nimeni. Era numai un stufăriș și un pustiu de mărăcini, deși, buboși vara și înalți. Noaptea, sub malurile scobite, ardeau focuri roșii. Nu-i vedeai. Aveau potecile lor ascunse spre marginea sălbatică a gropii. Lui Oprică îi plăcea să se laude, să bage frica în ăilalți. Cum îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu bănuiește din ce tragedie pleacă el, din câte eleganțe de venin, din cât rafinament de dezolare, din câte reflexe vicioase și înșelătoare ale pustiului lăuntric? Absurditatea este insomnia unei erori, eșuarea dramatică a unui paradox. Febra spiritului nu poate fi măsurată decât prin abundența acestor funeralii logice care sânt formulele absurde. Muritorii de totdeauna s-au ferit cu teamă de ele, au priceput ei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o "coastă", pentru ca, născută din noi, să ne sorbim în femeie propria singurătate. Castitatea este un refuz al cunoașterii. Asceții își puteau satisface dorința de pustiu mai ușor în preajma femeii, dacă spaima de "ispită" nu i-ar fi deposedat de adâncimea misterioasă a sexualității. Panica într-o lume de obiecte trezește un dor mortal de femeie, ea însăși obiect, însuflețit de patimile plictiselii noastre. O ființă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu El, dar și cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - și noi venit-am târziu, chiar prea târziu, la un concurs fatal. Când se vor retrage din arenă, rămîne-vom singuri în Singurătate, și pustiurile vor fi neîncăpătoare pentru un salt mortal. Vulgaritatea este o cale de purificare egală extazului - cu condiția să fie suferință. Chinul în gunoi, în murdărie, teroarea-n mahala devin surse mistice - și ești mai aproape de cer când te îneci cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult aș poposi în brațele ei. Dar Dumnezeu a împrumutat prea puțin vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te poartă înspre o insulă de îngeri priveghind agonia Paradisului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în afara gândirii, alături de ea, nu deasupra ei. Filozofii trăiesc paralel ideilor; le urmăresc răbdători și cuminți și, dacă se întîlnesc uneori cu ele, nu sânt totuși niciodată în ele. Cum poți vorbi de suferință, de nemurire, de cer și de pustiu, fără să fii suferință, nemurire, cer și pustiu? Un gânditor trebuie să fie tot ce spune. Aceasta se învață de la poeți și de la voluptățile și durerile ce le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăiesc paralel ideilor; le urmăresc răbdători și cuminți și, dacă se întîlnesc uneori cu ele, nu sânt totuși niciodată în ele. Cum poți vorbi de suferință, de nemurire, de cer și de pustiu, fără să fii suferință, nemurire, cer și pustiu? Un gânditor trebuie să fie tot ce spune. Aceasta se învață de la poeți și de la voluptățile și durerile ce le încerci trăind. Vidul lăuntric e ca o muzică fără sunete, un cântec fără glas. Nesonora lui tălăzuire se interpune tainic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]