2,886 matches
-
forma umbrei lucrurilor stăm la adăpost/ De arșița luminii, noi și gândul nostru neascuns./ Căci nu ne ascundem, ci numai stăm/ În umbre după umbre crescând și scăzând, într-o așezare firească,/ Alcătuindu-se în întunericul umbrei și în puțina răcoare/ Mijlocită, între lumină și noi, de lucrurile lumii/ Și de adevărul lor" (Umbrele, în Pasărea Phœnix, ed. cit., p. 60). 6 Vol. Poezia, ed. cit, p. 136. 7 Trecerea e chiar forma în care se manifestă urma fără formă, extensia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tot piatra le-a supt consecvent puterea odată ce le-a devenit proteză. Între viață și piatră apare o relație misterioasă, spectrală - un fel de insuflare de duh în ambele sensuri. Viața pătrunde piatra ca o igrasie și așteaptă letargic în răcoarea ei minerală o eventuală chemare primăvăratică afară. Piatra îi păstrează vieții forma specifică la fel de fidel cum ar face-o o sămânță improvizată. În latină, o fosilă vie poartă denumirea poetică de Lazarus taxon; numele lui Lazăr cel tras afară din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
perceptibili, venind de departe și depășind cuprinsul. Ghețuri ale unui miraj născut de nisipul fierbinte pe care Rică naufragiase, dinții ei albi sclipitori apăreau și dispăreau discret îndărătul buzelor. Îi era sete nu numai de ea, ci mai ales de răcoarea adâncă pe care-o emana, și-n care rigoarea ardentă a forjei sociale înverșunate asupra lui de timpuriu s-ar fi putut, eventual, decăli. Un instinct conducător al metalelor afară din ansamblurile funcționale în care se găseau prinse îl traversă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în Deșertul Nubian, virtuțile locuirii sedentare aveau încă de trecut proba acestui caz extrem de necredință în ea. Cu fiecare casă pe lângă care treceau nepăsători, nomazii răneau fără voie orgoliul edililor ce-o concepuseră: o grație umilită se lamenta reținut în răcoarea adâncă a zidăriei. În pauza de prânz de după ședință, Ian își împărtăși nedumerirea lui Bart, care-l însoțea în restaurantul de la parterul clădirii: − Bizară povestea cu dispariția materialelor. Nu înțeleg cum naiba ar fi putut fi sustrase fără ca nomazii să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poate fi un indiciu. Serviciul tehnic de criminalistică trimite un om mâine. (De ce or trebui să se întâmple toate drăciile vinerea?) 5 august Stau în barcă și scriu. N-am să pot dormi noaptea asta. Suflă vântul și e destul de răcoare după valul de căldură din iulie. Transpir totuși. Oare sufăr de hipertiroidism? Margareta e la Uppsala, trebuie să "aranjeze" un nou produs. (În legătură cu asta a primit o ofertă mai bună de la firma Johnson Läkemedel!) Iau două tab. ca să dorm mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
pe care o aveam la mine bucata de mămăligă și boțul de brânză pus de mama ca să-mi astâmpere foamea atunci când va fi necesar. Mănânc pentru că îmi era foame dar și de plăcerea pe care mi-o dă peisajul și răcoarea momentului, după care mă scol și plec prin pădure. Mă uit în jur și nu văd nici toporașii căutați, nici bureții după care venisem. Sunt îngândurat, ce mă fac, fără bureți ? Mai merg o bucată de munte, drum nu prea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
unison cu publicul. Vânzarea, bună. Au fost 50 de lucrări, proprietatea mea, ce le-am vândut în timp de doi ani după expoziție. * La 17 aprilie 1968, plecăm prin Piatra Neamț la mănăstirea Văratic. Început de primăvară frumos, cu lumină și răcoare. Sate pitorești pe drumul P. Neamț-Văratic. Ne așezăm la maica Magnisia Călugăru destul de mulțumitor. Vremea bună. Sărbătorim aici Sf. Paști, lucrez două, trei tablouașe cu flori de primăvară. La 8 mai, ne întoarcem la București. În București, nici o bucurie, încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Toate acestea, bineînțeles, sub alt dictator, Carlos Andreas Perez pe care au încercat să-l răstoarne vreo două puciuri militare, unul condus, interesant, chiar de viitorul președinte, Hugo Chavez (1992); drept pentru care acesta a stat vreo doi ani la răcoare. El devine președinte în 1998, în mod democratic prin alegeri pe baza unei platforme populiste de stânga. De atunci, evoluția Venezuelei devine atipică față de cea a țărilor sud-americane. Cu o figură tipică de amerindian atrăgătoare pentru cei 67% de metiși
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă adormi pe șoapte/ S-ajung În goană căilor de-un vis/ La basmele de crin cu mere coapte,/ Pădure-i tot ce am și te mai rog/ Când setea se răstoarnă În răcoare/ Haidul arc al dorului nomad/ Să mă arunce-n piscurile goale./ Îngenuncheat pe cer În miez de noapte/ Când vântu-și face cruce și adoarme,/ Când apa sună-n pietre că un corn/ Să rupă luna vârfurile-n coarne”... Tot din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ortăcii săi „de bună credință”, ce au ieșit din suturile Văii Jiului, pentru a lua În șuturi tinerii care sperau să răstoarne mașină politică și socială a marxism-leninismului protestând În Piață Universității. Naivitate mult prea scump plătită! Eliberarea lui Cozma Răcoare a fost posibilă tot datorită stimatului sau complice, fostul președinte al României, care, Înainte de a părăsi Cotroceniul, și-a amintit de fostul tovarăș de complicități politico-securistominerești și și-a Încheiat cel de-al treilea mandat În mod jalnic, așa cum jalnică
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
CEC-ul, i-a lăsat cu buzele umflate pe toți deponenții doritori de „Dacii”, justiția postdecembrista care, alături de distinsul președinte de trei mandate, a tolerat (președintele invocat chiar a provocat!) mineriada după mineriada până să-l pună pe Cozma la răcoare, justiția postdecembrista, care Împarte atât de echitabil dreptatea și respectă cu atâta strictețe drepturile omului, Încât românii de azi se văd nevoiți să ia cu asalt Strassbourg-ul, așa cum Înaintașii lor au luat cu asalt Plevna, justiția postdecembrista dă semne că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că aceia e școala.” În continuarea celor spuse într-o manieră ironică, pedagogul arădean făcea trimitere la starea jalnică a școlii din Cernăteaz de lângă Timișoara: ,,poate fi că pentru aceia - școala rămăsese doar în trei pereți - ca să fie pruncilor mai răcoare în shoală, mai vârtos iarna.” Pentru educarea tineretului se impunea ridicarea de școli, nu doar de școli elementare, ci și de școli de grad mediu și superior. Țichindeal avea în vedere chiar înființarea unei academii pentru populația românească. Pentru întreținerea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
lipsiți de cunoștințe elementare! Nu-i învață nimic nici părinții, nici la școală!" Trupul, trupul, trupul! Îi împuia urechile cu trupul, ar fi fost poate vremea s-o preocupe propriul ei trup! Îndrăzni să-i înconjure umerii cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cunoștințe elementare! Nu-i învață nimic nici părinții, nici la școală!" Trupul, trupul, trupul! Îi împuia urechile cu trupul, ar fi fost poate vremea s-o preocupe propriul ei trup! Îndrăzni să-i înconjure umerii cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nu-i învață nimic nici părinții, nici la școală!" Trupul, trupul, trupul! Îi împuia urechile cu trupul, ar fi fost poate vremea s-o preocupe propriul ei trup! Îndrăzni să-i înconjure umerii cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i pe pielea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nici părinții, nici la școală!" Trupul, trupul, trupul! Îi împuia urechile cu trupul, ar fi fost poate vremea s-o preocupe propriul ei trup! Îndrăzni să-i înconjure umerii cu brațul, invocând răcoarea serii. "Răcoare, ce răcoare? Nu simt nicio răcoare. Dar poate că asta îți face plăcere, ceea ce e altceva." Dumitale nu?... O strânse lângă el, cuprinzând-o cu brațele și sărutând-o pe gură. Era goală sub rochie. Simți, amețit, țesătura alunecându-i pe pielea netedă. Ea se desprinse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia să se aventureze prea departe. Și dacă nu era ea?... Zilele continuau să fie frumoase, dar, după apusul soarelui, se lăsa răcoarea. Îndrăgostiții de seară au fost obligați să se refugieze lângă o mică dună, sub o pătură pe care, pentru mai multă comoditate, o lăsau acolo. Ideea fusese a Nastiei. Și tot ea descoperise pentru pătură o ascunzătoare, disimulată de bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-ți spun eu la ce convingeri făcea aluzie? Vreau să-ți relatez povestea lui, o poveste simplă și atroce." Ajunseseră la bârna nedată la rindea unde, în prima seară, învățătorul cântase Balada lui Ciprian Porumbescu. Nu s-au așezat, o răcoare de toamnă cobora din cerul înstelat, își continuară drumul dincolo de Bugaz. Dacă crezi că asta ar putea să-mi diminueze antipatia, spune-mi povestea lui, zise locotenentul. Ura pe care o simt urcând în mine începe să mă apese. Este
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se juca cu tine când erai mic?" "Nu-mi amintesc: a murit când aveam patru ani." "Oh!... Și nu-ți amintești nimic despre ea?" "Ba da. Îmi aduc aminte respirația ei. Ne întorceam într-o seară cu trăsura. Era cam răcoare. Stăteam pe genunchii ei și îi simțeam respirația călduță pe ceafă și pe gât..." "Dar fața?" "Vag, fotografiile mi-au alterat probabil amintirea. Dar îmi rămâne ceva din căldura ei." Locotenentul își strecură un deget pe sub gulerul cămășii și scoase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sacro-cosmică din care Luna iese umbrită sau luminoasă, eclipsată sau clară, ca un diamant rece sau cu razele trimise spre a mângâia și încuraja îndrăgostiții. Are puterea să zâmbească când e veselă, aninată deasupra muntelui, codrului și râului limpede. În răcoarea cerului de primăvară scriitorul simte doar freamătul slab al nopții cu Lună. Lumina palidă cade peste tot ce-i în jur și conferă poezie până și celor mai banale lucruri. Parafrazându-l pe Claudel, am spune că nu cuvintele descriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
liniște o țigară sau două, asortate unei cești de cafea sau a unui păhărel de coniac bun. Mai relaxant și ajutător gândirii libere e să stai răstignit într-un fotoliu fie în camera ta, fie în aer liber seara pe răcoare, să fumezi o țigară în liniște numai tu și gândurile tale! Sublimul acestui gest constă în limpezirea ideilor. Să aprinzi o țigară și să lași gândurile să se cațere pe ceața albăstruie să ajungă undeva în univers - acolo unde numai
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la Dionis", (din) Carnetele lui Leonardo da Vinci, texte de Heraclit și materialiștii greci primi, texte de J. Richard Bloch (în franceză) și multe reviste literare sau ne-, franțuzești, vechi și mai noi. Și altele. Scriu. Mă simt bine-n răcoarea munților. Îmi ești dator cu o scrisoare, eu sînt cel care ți-a scris ultima oară! De fapt, rostul acestei epistole e altul: vreau să-ți spun c-am fost încîntat de reportajul tău despre Ipotești și toți cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a tânărului Mihai. Joi, 1 aprilie. Ora 1030. Mihai pleacă la vânătoare de sitari cu regele, undeva în apropiere de București. Vânătoarea s-a desfășurat între orele 11-16. Au mai participat: Radu Rusescu și Basil Chefneux, maestru de vânătoare. Era răcoare și vânt puternic. Regele a împușcat 10 sitari, iar Mihai - 8. ,,Mihăiță a fost mai atent și a tras bine”, nota Carol al II-lea. La ora 17 s-au înapoiat în București. Sâmbătă, 3 aprilie. Mihai ia masa de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de băutură. Procura o damigeană de vin și câțiva litri de țuică. Când mama avea mai mult timp disponibil făcea bere. O punea în sticle, le astupa bine cu dopuri de plută și le așeza pe ciment în beci, la răcoare). Mi-amintesc că pentru căratul gunoiului de grajd pe ogoarele noastre s-au prezentat peste douăzeci de gospodari cu carele pregătite. După ce încărcau bine gunoiul, părinții le indicau locul unde trebuie să-l descarce. Dar, de obicei, cei veniți ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
zice tata în gând. Când ajunge lângă ei, l-a umplut nu numai mirarea, dar și râsul. Eu dormeam ghemuită în iarbă și mielușeii mă păzeau toți în jurul meu. M-a luat pe brațe, m-a dus în cameră la răcoare și mi-a zis: Spală-te pe față, repede, că ți-o fi foame! M am răcorit cu apă rece din fântână și-am stat apoi la masă. Tata nu se sătura să mă privească... Înfulecam la sarmale, cu varză
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]