3,042 matches
-
versuri; pentru formele frumosului estetic, În pictură și sculptură; pentru arhitectură, În locuințe, clădiri publice și uzine; pentru artele aplicate, În mobilier și obiecte uzuale; pentru moda Îmbrăcămintei, la femei și la bărbați - au fost violentate, Într-o succesiune fără răgaz, prin dominațiile efemere ale stiluri lor epocii, stilurile vieții noastre colec tive, adevărate religii laice de care ne-am lepădat curând și treptat, Îndreptându-ne, se pare, spre un echilibru, spre o sobrietate de expresie, linii și cu lori vecină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nostru vor ajunge să mă convingă tot mai mult de inutilitatea Întregii generații căreia [Îi] aparținem. Bătrânii acestor vremi resimt măcar durerea pentru mândria lor de altădată, umilită azi pe urma Împrejurărilor. Noi, tinerii, nici atât, de vreme ce mai găsim timp și răgaz sufletesc ca să facem astăzi - cum ar spune unul din numeroșii părinți sufletești ai volubilului nostru amic Zaborowski - analiza chimică a valurilor peste care sărmana barcă românească plutește... Mă ridic deci hotărât Împotriva contagiunii intelectualiste, care lo vește de impotență toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe chestii de averi mari de Împărțit [...]. Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile răgazuri ce le așteptăm În schimbul ostenelilor și compromisurilor noastre de dimineața până seara? Nici atât!... Casa lor din str. Grigore Alexandrescu nr. 17, cumpărată cu ceva bani și cu alții mai mulți Împrumutați pe la bănci („Îmi vine să mă sinucid, Beldie, când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chinuită de tentații și de refulări, de castități imposibile și de aprehensiuni absurde pentru mândrețea trupului ei de odaliscă, numai lapte și miere, numai bun de jertfit lui Eros; care mă iubea mai mult decât Îmi Închipuiam și decât aveam răgaz să mă consacru ei, Într-o epocă a mea, cum i se spunea, activistă și pe alte tărâmuri, și căreia Îi spuneam, trimițând-o, spre regene rarea sângelui ei milenar, trist și obosit, În prospecțiuni etnografice și folclorice, ca să-și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prin Măinescu, așa că se găsesc și aici covrigi pe stradă, cum vezi... Scumpul meu Beldișor, Tot scriu la scrisoarea asta care parcă nu trebue să se mai sfârșească. Mi-a scăpat din mână firul povestirii, căci n am mai avut răgaz să-ți Însemn nimic. În sfârșit, o scrisoare a ta! Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de s-o putea, să ating măcar o cifră rotundă, de 150. Cu varianta scurtă, am ajuns la 310 pagini, astfel că m-aș putea Încadra și În cifra specificată În contract, care e de 350. Totul e să am răgazul nu numai să completez celelalte profiluri, ci și să le revizuiesc pe celelalte peste o sută, care au cunoscut Între timp noi modificări. La 16, pe o căldură sufocantă, de 36 de grade la umbră, am participat la vernisarea Saloanelor
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ploiești“, și al cenaclurilor locale. Admir faptul că revista „13 plus“ este puternic axată pe literatură, lucru foarte rar În zilele noastre. Vă mulțumesc și vă urez Succes! Dorin Boroianu Câmpina - 06.03.2002 Spre ghinionul lui, n-am avut răgazul să „cronichez“ volumul, dar poate o va face unul dintre cititorii bibliotecii moineștene, căreia Îi va fi donat. Spre aducere aminte, iată și dedicația: D-lui Cornel Galben, acest volum de Întâmplări trăite la maximum, Într-o vârstă a durerilor
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu a doua și a treia metanie, s-a oprit și a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare! A continuat apoi, după un scurt răgaz, slujba, fără a mai reveni Însă la metanii. Scurta lui rătăcire a dat peste cap Vecernia, care, cel puțin În ce mă privește, a fost catastrofală. Bâlbe peste bâlbe, blocaje la pasaje pe care le-am spus de sute de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
jertfit. Și câte scenarii nu s-au făcut, câte râuri de cerneală tipografică au curs... 22 decembrie 2012 Dacă ieri am reluat, pentru prima oară de când sunt În mănăstire, lucrul la dicționarele mele, azi n-am avut nicio clipă de răgaz, Întrucât a trebuit să facem curățenie generală În interiorul bisericii. Și cum meșterii au venit să monteze ușa care dă În trapeză chiar În timpul slujbei, a trebuit ca după Utrenie să ne mutăm În celălalt paraclis, construcția de piatră, dârdâind zdravăn
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
elev la un liceu militar și în săptămâna de dinaintea balului, în trupul meu, fortifiat de tot felul de frustrări și ignoranțe, se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la opt - două lecții de limbă rusă. Apoi - vizită la Mihai, prelungită până a doua zi dimineața. 17 iunie 1953 Astăzi - o singură lecție de limbă rusă. Această prea multă muncă începe să mă apese... În sfârșit - un pic de răgaz pentru a mă ocupa după dorință de lucrurile care îmi sunt dragi. Ieri-seară am asistat la confesiunea lui Giglio față de Mihai. L-am ascultat cu interes, dar, până la urmă, a început să mă obosească. Mi se făcuse somn. Pentru că era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
identific pe loc, mulțumindu-mă să sper că timpul îmi va aduce lămurirea dorită asupra ființei D-tale. De altfel, nu-ți ascund, eram prea absorbit de bucuria de a-l avea pe Mihai lângă mine spre a mai avea răgaz să mă angajez într-un joc nou. Îți mulțumesc deci pentru felul cum ai știut să răsplătești dintr-odată interesul meu. Rândurile D-tale m-au interesat de la început, formal, prin fraze de respirație largă în care știi să-ți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am străduit să punem cât de cât puțină ordine în afacerile atât de neglijate ale Spaniei? De aceea, ne grăbim să Vă informăm în scris cu privire la tot ceea ce am decis mutual și, credeți-ne, Seniore, că nu vom avea nici răgaz și nici liniște atâta timp cât nu Veți ratifica dorințele noastre prin înțeleptul Vostru consimțământ. Despre afacerile spaniole ce să Vă spunem? Acestea sunt precare! Așa că ne vor trebui multă răbdare, un curaj enorm și întreaga înțelepciune a Minervei pentru a le
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu le cunoșteam, iar puținele pe care le mai cunoșteam nu reușeam să mi le amintesc la timp. Azi însă știu că acest rând-pe-rând, această zăbavă șovăitoare ce mă silea să cobor sub nivelul gândirii mele, totodată îmi și oferea răgazul să mă minunez de transformarea obiectelor prin limba română. Pot spune că am avut noroc că s-a întâmplat așa, știu. Ce privire cu totul deosebită asupra rândunicii în limba română! Cu cât e mai bogat cuvântul românesc decât germanul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii“ erau munciți fără răgaz de spaimele aduse cu ei din normalitate. Aceste spaime se exprimau corporalprin continue tremurături, plânsete și contorsionări. Suferința cea mai cumplită și absența deplină mergeau mână-n mână. După câtva timp, vizitatorul ajungea să știe cine fusese zdrobit de supărări
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cine de teroarea de stat. Dar ceea ce m-a surprins pe-atunci și mai tare a fost cărecunoscusem la nebuni unele stări pe care, înrăstimpuri, le încercam eu însămi. Atât numai că pe ei îi munceau fără oprire, nedându-le răgaz nici cât să-și tragă răsuflarea. De atunci, am privitstările mele, cu care, de altfel, mă obișnuisem, cape o treaptă premergătoare demenței. Ca de exemplu: Faptul că uneori, uitându-mă la ceas, nu reușesc timp de câteva minute să realizez
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual: „Cerul aleargă, sau gonește“ț. Că doar zi de zi cerul era într-alt fel tot același. Iar eu îmi ziceam că el îi mână împrejur pe cei morți, că-i fugărește fără răgaz, așa cum face în armată vreun plutonier cu recruții. Nici morții nu trebuie să-și piardă frica de Cer, credeam eu, fiindcă nu trebuie să uite că au murit ca pedeapsă pentru toate greșelile ce le-au săvârșit în timpul vieții. De
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gălăgia pe care o făceam depășea anumiți decibeli. Ca unul dintre cei șapte înțelepți ai Atenei, stând pe scăunelul de vânătoare de sub vișinul umbros și primitor, rememora propria-i copilărie apusă pentru totdeauna, starea deplorabilă în care se afla, precum și răgazul care-i mai rămăsese până la momentul ultimei călătorii. Cât de repede a trecut viața asta! Fără copii. Fără nepoți, fără rude... Cine va fi în urma sicriului? Iar mai apoi? Cine-și va mai aduce vreodată aminte de el? "Și de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
puțină răbdare. Și frățiorul meu, care bătea la porțile vieții părând să fi înțeles că mama e singură și n-are cine s-o ajute într-o chestiune atât de importantă și-a contenit zvâcniturile și loviturile, acordându-i mamei răgazul solicitat cu atâta insistență. Nu știu. Să fi fost doar o iluzie? Să fi comunicat într-adevăr cele două entități, iar fătul să fi receptat mesajul mamei? Nu știu. Era primăvară, într-o frumoasă zi de duminică. Vă amintiți desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apăreau un sendviș și un pahar cu lapte. R.P. Vă rog să-mi faceți radiografia unei zile obișnuite din viața studentei Stein Antoinette, alias Antoaneta Ralian. Și apoi radiografia unei sesiuni de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era? A.R. Locuiam pe strada Izvor, cu încă trei studente, într-o casă unde li se închiriau camere studenților și unde proprietăreasa ne fura regulat din pachetele cu mân care pe care ni le trimiteau părinții de-acasă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că nu toate zilele și anii noștri sunt sărbătoare, asta se datorează și acestui vajnic bărbat care știe să spună și nu când trebuie, care stă neabătut la cârma țării, dând în fiecare ceas titanicul său exemplu de muncă, fără răgaz și fără cruțare. [...] El nu poate fi comparat decât cu marii bărbați ai antichității, cu acei șefi de cetate despre care Plutarh spunea că sunt ai cetății și deasupra cetății. Nicolae Ceaușescu este o figură proeminentă a istoriei, care-l
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
decembrie 1971) „Istoria v-a descoperit din plămada din care s-au plămădit atâtea genii românești, și-i aparțineți. Binecuvântată deci fie istoria. Și dacă mâine, în tumultul treburilor de stat și de partid, veți găsi o singură clipă de răgaz, stați numai o clipă, după vorba poetului, ca o sabie cu vârful în sus, ca o cumpănă între trecut și prezent, ca o cumpănă între prezent și viitor, și cereți timpului s-aștepte. Aruncați-vă privirea înapoi spre ziua de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să știm cu câtă grijă suntem înconjurați de președintele țării. Câți șefi de state își găsesc timp pentru a discuta cu artiștii? Îți spun eu: nu mulți. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a avut însă cu noi numeroase discuții și a găsit răgazul să ne asculte și să ne îndrume.“ (Flacăra, 22 iunie 1978) MALIȚA Mircea „Imensa popularitate a președintelui României socialiste în toate țările globului, respectul și încrederea pe care le inspiră șefilor de state ca și cetățenilor simpli, larga audiență a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
credincioșilor celor patru religii recepte. Pentru a relua formula lui Șerban Papacostea, românii care fuseseră scoși pe cale confesională din viața politică a Transilvaniei ar fi fost reintroduși, pe aceeași cale confesională, de unde fuseseră excluși. Mihai însă, nu va mai avea răgazul pentru înfăptuirea acestei politici. Împoptriva domnului muntean se ridica un formidabil val de ostilitate: Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, iar Movileștii, conducătorii grupării polonofile a boierimii moldovene, râvneau nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice mișcare și tremura de fiecare dată aproape imperceptibil, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]