3,125 matches
-
pământești cică vine la cei aflați în pragul morții în ultimele ore de viață, o formă de zile mari, ca un fel de răgaz pentru a lăsa în deplină cunoștință ultimele indicații. Dacă asta era, Aleks n-avea nevoie de răgaz. De mai multă vreme (era greu de despărțit succesiunea de întuneric-lumină din spatele ferestrei în dreptul căreia îl mută fata dimineața și de unde îl strămută în pat seara la cinci băbătia din tura de după-amiază), nici fetele lui nu mai scriau. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că singurul lui interes era să-mi sucească mințile și reușise. Iar timpul trecea În continuare. Nu aveam niciun răgaz, vedeam ziua apropiindu-se de un sfârșit Îngrozitor. Nu mai puteam să-mi repar greșelile. Ticăitul ceasului devenea asurzitor, ucigător. Apoi am clipit ușor. Avusesem impresia unei bătăi În ușă. M-am ridicat În picioare, doar ca să mă asigur că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
curând sau mai târziu o să vină cineva. Am primit o mulțime de scrisori de la Amy. Atunci înseamnă că știți foarte bine ce trebuie să vă spun. Nu le-am citit. Mi-am aprins o țigară ca să-mi acord un mic răgaz. Nu prea știam cum să-mi abordez misiunea. Frazele pline de elocință pe care le pregătisem, patetice sau indignate, păreau cu totul deplasate aici, pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a dumitale, nu? — Mde, nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era el omul cu care să merite să irosești politețuri. Nu, i-am zis, n-am fost plecat. — De ce n-ai mai venit pe aici? Sunt mai multe cafenele la Paris în care pot să-mi petrec un ceas de răgaz. Atunci Blanche îmi întinse mâna și-mi spuse bună seara. Nu știu de ce mă așteptasem s-o găsesc oarecum schimbată. Purta aceeași rochie gri în care o văzusem atât de des, curată și decentă, și fruntea ei era la fel de candidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în serviciu. Are și ea o mică proprietate pe la Taravao, puțin înainte de a ajunge la peninsulă, și cu prețul la care s-a ridicat acum copra ați putea trăi destul de confortabil. E și o casă acolo și ai găsi tot răgazul care-ți trebuie pentru pictura ta. Ei, ce zici? Și Tiaré se opri ca să-și tragă răsuflarea: — Atunci mi-a vorbit el despre nevastă-sa din Anglia. „Bietul meu Strickland, i-am zis. Toți au câte o nevastă pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cât se poate de logice. " Eu îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clipa când îl rupse dădu cu ochii de mine. I-am făcut semn să nu strige. Ea nu strigă, ramase locului înlemnită de spaimă, privindu-mă țintă și trudindu-se să înțeleagă. (Sînt unele lucruri neprevăzute, care ne cer un răgaz până să le pricepem.) Momentul critic trecuse cu bine: groaza, încleștîndu-i gura, îi paralizase țipătul. ― Nu-ți fac nici un rău. Trebuie să-ți spun că... Ea nu mă lăsă să isprăvesc: ― Aici, nu! Aici, nu! ― Dar unde? Spune-mi, unde
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu ne vadă cineva. ― Asta-i prima sărutare pe Marea Neagră! ― Aș vrea să mă săruți pe toate mările pămîntului! ― Făgăduiesc! i-am spus pe un ton cam teatral. ― Ah, dacă ai putea să te ții de vorbă... A urmat un răgaz de tăcere, pe care tot ea l-a rupt: ― Încă nu-mi vine să cred în realitate. E adevărat, Dor, că navigăm? Mai spune o dată... ― Așteaptă mai întîi să ajungem la Istanbul. Până mâine dimineață ai destul timp să te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în aceste condițiuni părea iluzoriu. De aceea i-am spus: ― Te rog nu-mi răspunde acum! (Ge caraghioslîc: o rugam să-mi răspundă și, când îmi răspundea, îi ceream să amâne răspunsul.) Acum ești prea pornită împotriva mea. Îți dau răgaz să te gândești, să reflectezi, să cântărești pe îndelete. Mai aștept o săp-tămînă, două, o lună, cât vrei. Nu trebuie să ne pripim când e vorba de o hotărâre ca asta. ― Hotărârea mea e luată de mult și va fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a mirat lucrul acesta ― cum, mai avea răgaz să-și prepare examenele?) Intrând în odaie m-am simțit întrucîtva stingher, ca și când prezența ei nu-mi venea tocmai la îndemînă, cu toate că pentru ea venisem. Ca s-o ignorez am făcut câțiva pași călcând ca pe vată pentru a nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
început, să activez cel puțin câțiva ani. Câțiva ani? Cerule, cine avea atâta răbdare? Eu, nu, în nici un caz. Voiam imediat, la repezeală, o demnitate cât mai înaltă. Parcă mii de brațe mă împingeau din spate fără a-mi da răgaz să răsuflu.. După o scurtă chibzuire m-am înscris la democrați. Acolo aveam câțiva prieteni și într-acolo mă îndreptau dealtfel și convingerile mele. La una din ședințele comitetului executiv, unul din frații profesorului Tîrnoveanu mă prezentă fostului ministru Chintescu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și eu ceva: ― Pe el nu-l anunți de ceea ce s-a întîmplat? ― Cred că n-aș face bine. E cu un picior în groapă, săracul! O veste ca asta, atât i-ar trebui ca să-l dea gata. După un răgaz, adăugase: De ce îmi pomenești de el? Tot pe tine te-a iubit... A spus-o bine Alexa, de asta eram sigur de mult, adică de totdeauna. Dar abia acum aveam certitudinea deplină, când altcineva, mi-o confirma. Ea văzând că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ai dat peste mine. Aș putea să fiu la fel de bine și în altă parte, iar atunci ar fi trebuit să te descurci după capul tău. Dacă stai de vorbă cu mine, nici să-ți mai tragi sufletul n-o să ai răgaz. În orice caz, n-a fost în stare să se împotrivească nici celei mai mici speranțe de ajutor, iar asta pentru tine e rău. Crezi, bineînțeles, că nu am apărut întâmplător. N-ai decât să crezi ce vrei. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
i-a reproșat crăiasa, după care a rupt-o de fugă în spatele colibei. Până să se dezmeticească acesta, crăiasa a revenit îmbrăcată în hainele ei obișnuite, care străluceau de i-a zăpăcit vederea bătrânului. Și fără a-i mai acorda răgaz a continuat: -Știu că ești Craiul bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta Craiul bărbaților a ascultat fără clipire vorbele crăiesei și i-a aruncat totuși
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întâmplat și mie, căci, bătând la pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu sare, ca să poți să spui despre un om, fără să te îndoiești deloc, că ai ajuns să îl cunoști pe deplin. Și totuși, dacă Victoria, în optsprezece ani de zile (adică actuala vârstă a lui Șerban), avusese un bun răgaz să consume cu mult mai mult decât un singur sac cu sare, ea nici nu intuia (era departe chiar și de a bănui) cam ce lucruri îi trec fiului ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să aud cu urechile mele cum sună în turcește cuvântul "siktir", dar mă jenez să mărturisesc aceste dorințe. Mă tem să nu fiu socotit snob. Mă supun, deci, majorității și "programului" care ne rezervă câteva ceasuri de turism superficial, fără răgaz de meditație și lene visătoare. Până la urmă, toată lumea cade de acord că, înainte de orice, trebuie să vizităm "ce s-a prevăzut". După aceea, dacă ne rămâne timp, vom descinde și în bazar. Spiritele se liniștesc. Cumpărarea lănțișoarelor de aur și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o provincie a istoriei, dintr-un colț de lume pe care Dumnezeu l-a neglijat. Apusul înălța catedrale, universități. Renașterea italiană îi dădea pe Michelangelo, pe Leonardo. Anglia, pe Shakespeare. Magellan făcea prima călătorie în jurul globului. Noi n-am avut răgazul unei Renașteri. A trebuit să trăim între biserici cu ziduri afumate și presiunile înaltei Porți. Ce-am făcut o mie de ani? se întreba, iritat, Cioran. Între altele, am făcut și asta. Am fost nevoiți să ne uităm mereu în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
religios. Mitingul are loc pe un stadion, plin până la refuz. Pentru amplificare se folosește aceeași aparatură ca la concertele rock! Așadar, "catedrala de cristal" nu e o întîmplare. 21 august "Romfest"-ul începe joi. Azi e duminecă. Profităm de acest răgaz pentru a merge la San Francisco. Ne vom întoarce marți seara. Plecăm direct de la biserică, împreună cu Mona și Dan Păun, cu mașina lor, un Volvo de culoare crem. Am luat cu noi o pungă mare de sandvișuri. Ca să câștigăm timp
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare, americanii atât de vulnerabili când au o clipă de răgaz? Nicăieri n-am întîlnit o asemenea contradicție. Pe de o parte, "materialismul îmbibînd totul", cum zicea Whitman ("Ura! Trăiască știința pozitivă! demonstrația exactă!"). Pe de altă parte, mitinguri mistice uriașe. Poate că isteria pragmatismului american nu e decât o soluție
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu va fi prea târziu. Omul nu știa cine era Gosseyn și nici de ce ar fi prea târziu - însă procedeul era foarte clar. - Și acum spune-mi care este ora accidentului? - 9 și 28 dimineața, ora zonei zece. Urmă un răgaz, în care Discipolul părea să cugete. - Trebuie să te avertizez, zise în sfârșit, că Gosstyn este un individ deosebit. Dacă acest fapt afectează evenimentele sau nu, nu pot ști. S-ar părea că nu-s motive serioase de îngrijorare dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale. Dar nu era nimic acolo. După scurtul răgaz obișnuit, necesar fotografierii unui obiectiv, tot nimic. Nici o imagine. Nici o imagine normală, adică. Creierul secund înregistra prezența aerului. Dar nici umbra însăși nu dădea nimic. Își aminti vorbele lui Leej. cum că Discipolul era un individ defazat. După cele spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
celorlalți ofițeri, toți opriți acum, amintirile lui Ashargin din ultima săptămână, începură să apară. Săptămână? Dându-și seama că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
vrând să vorbească, dar Leej făcu un semn de tăgăduire. - Nu discuta cu mine, zise ea cu glas stins. Pot afirma acum că există o întrerupere de mai mult de șase ore înainte de următorul bruiaj și că vom folosi acest răgaz pentru un repaos absolut necesar. - Vrei să spui că rămânem aici, în spațiu? - Culcați! îl corectă ea. Și nu te mai frământa atâta pentru acești venusieni. Oricine i-ar ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o mulțime de chestiuni fără rezoluție, să fie parcă încîntați la capătul fiecărui an trecut că nu s-a stricat mașinăria. Și oamenii încurajează: "Cu vremea se aranjează totul". Adică, apărând pericolul bătrâneții și al morții, totul se simplifică, nemaiavând răgazul pentru a reîncepe. Toate aces-tea sunt exacte pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]