9,450 matches
-
Și ... ,,vae victis!” - justificându-mă cu un vers de la mine citire: Ne scoatem țara la mezat prin târguri, // netârguindu-ne, lăsăm din prețuri, // în oase nu avem decât disprețuri, // din crug ne vindem sincopate pârguri. Ne-am ars și sufletul, rănind amurguri, // și semnele heraldice din burguri”. (Mercantilizare) Și ... ne mai amintim de Divina Comedie a lui Dante, Cântul III - ,,Lasciate ogni sperenza, voi ch'entrate!”, să ne resemnăm docili că nu e prea înaltă Golgota, iar ,,mea crucis” nu e
NOI APARIŢII EDITORIALE. ANTOLOGIA DE POEZIE ARTĂ SFÂŞIATĂ! ( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI).COORD. VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351049_a_352378]
-
Autorului Deschid ochii mari și deodată Ninge ca-ntr-o mie de povești Imagini pure, îngerești Au venit la ușa mea să bată Și coboară cerul pe pământ Diafan covor de puritate Pașii noștri plini de răutate Peste toate câte răni mai sunt Ninge, ninge ca-ntr-o feerie Și mă văd copil, copil de tot Cum luptam printre nămeți înot Cu-atâta îngerească bucurie! Ninge, ninge ca o remușcare Binefăcătoare și tardivă Peste soarta lumii în derivă Ca un preț
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351065_a_352394]
-
acordat societății pentru a se putea elibera de servituțile dedublării. Puritatea, curăția, sinceritatea, spontaneitatea și curajul tinerilor în analizarea, cu multă obiectivitate și imparțialitate, a problemelor lumii post - moderne pot veni în sprijinul maturilor și al vârstnicilor - care sunt generații rănite de atâtea experiențe negative și dureroase. Aceștia, la rândul lor, i-ar putea apăra pe tineri de a mai trece din nou prin astfel de experiențe!... Prin urmare, tinerii trebuie să fie chemați să facă parte din viața de zi
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
scria următoarele cutremurătoare versuri: „Să știți, atunci, c-aveam și eu un chip asemenea cu al vostru, o gură ca a voastră, ce implora la fel, că ochiul meu se inflama, plângând și el un stop de sare când îl rănea un fir de praf, sau când îl vizita visarea, că răsărea pe pielea mea, străpunsă de un spin obraznic, o dâră proaspătă de sânge, la fel de roșu ca al vostru.” Întreaga poezie a lui B. Fundoianu capătă pecetea unei personalități puternice
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
mai mult, nu mai depinde de împrejurările vieții. Însă, pacea aceasta include și iertarea față de semeni și în special a dușmanilor de care nu ducem lipsă niciunul dintre noi. Am întâlnit oameni care duc povara neiertării în ei și se rănesc pe zi ce trece, nelăsând din orgoliul lor și nevrând să accepte imperfecțiunile altora. Conflictele acestea unele sunt justificate, însă nu sunt benefice pentru pacea și odihna noastră sufletească. Cât depinde de noi, trebuie să invățăm să trăim în armonie
IERTAREA CARE NE DĂ PACEA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345600_a_346929]
-
au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând, lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! REGINA DE ALB Privesc la viața mea ca la
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
de făcut? Fără îndoială că soluția salvatoare vine din credință, fiind, de fapt, Lumina pe care cu toții o căutăm de multe ori bâjbâind printre resturi de suflete amorțite de dureri lumești: “Orbecăind, am rătăcit neștiutor/ pe cărările pline de neprevăzut, / rănindu-mi picioarele prin rugi / și prin bolovănișuri, / plângând în arșiță / ori pe colțuri de stânci pustiite. Ajuns undeva, / fără să știu unde sunt, / cu trup vlăguit, / cu suflet adânc sfârtecat, / mi-am ridicat privirea spre ceruri. [...]Am privit îndelung, / de
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Insă femeile trebuie să se gândească și să decopere acele domenii în care șarpele le amăgește subtil chiar și astăzi. Și vă rog să rețineți un alt aspect: Atunci când vă judecați soțul cu dispreț, nu faceți altceva decât sa-l răniți pe însuși Dumnezeu. Ionel Cadar ( va urma cap. IV. ) Referință Bibliografică: NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 788, Anul III, 26 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ionel Cadar : Toate Drepturile
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS de IONEL CADAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352060_a_353389]
-
Îl iubesc pe Dumnezeu, dacă nu faci nimic să-ți demonstrezi iubirea. Iubirea, biblic vorbind, nu este o stare, ci o acțiune. Când știi că există un păcat de care trebuie să te eliberezi și știi că acel păcat Îl rănește pe Dumnezeul pe care tu îl iubești, ce faci? Ce iubești tu de fapt? Pe cine iubești? Păcatul sau pe Dumnezeu?” Prin astfel de cuvinte, autorul ne conduce către un punct de decizie în care să abandonăm aceste șapte păcate
NORME SOCIALE ŞI VALORI MORALE ÎN SOCIETATEA CREŞTINĂ CONTEMPORANĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352150_a_353479]
-
Doamne tăcerea s-ascult Când viața-i ocean ce vuiește... Să caut pacea Ta în al lumii tumult Tăcerea din șoapte să știu să ascult Când Duhul de Tine-mi vorbește... Învață-mă Doamne să pot să iubesc Când vorbe rănesc și mă doare... Când mare-i furtuna și valuri lovesc Să fiu o lumină...prin Haru-Ți să cresc, Pe-a lumii cărări să fiu sare... Învață-ță Doamne să merg prin credință De-ar fi peste spini să pășesc uneori... Îndură
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
carnea cu sângele ei, în care e viața, să nu mâncați“ (Geneză, IX, 3-4). „Sângele fiind la semiți principiul vieții, era sacru“ (C. Daniel, Civilizația asiro-babiloniană, B., 1981, p. 295). După noi lat. sanguis se compară cu ch. sang „a răni“ (L. Wald, Progresul..., p. 90), căci din rană curge sânge. Să se mai observe că dacă în turcă kan înseamnă „sânge“, în lat. [kano] are sensul „eu cânt“. Tot așa comparăm lat. sanguis și cu germ. sang „cântec, eu cânt
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
cicatrizând rănile zilei”... Lirismul vibrant, emoționant seduce și captivează prin profunzimea trăirilor, caracterul pictural și incandescența ideilor. Versurile care urmează scot în evidență senzația de abandonare, de scufundare în liniștea... marea liniște a lucrurilor. „clipele se scurg prin fereastra timpului // rănind zorile // însângerând apusurile // furând aroma florilor // izbind marea de maluri // fărâmițându-le// modelând chipuri ce se visau eterne // vocea surdă tânguindu-se-n deșert // risipire //... deșertăciune //... și atâta noapte” ( clipele). Tristețea existențială este ca o mantie din frunze uscate - mantie
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Mărturisitorul observă epigramatic: „prin adevăr este virtutea, și nu prin virtute adevărul” . Și în continuare lămurește consecințele priorității adevărului sau ale priorității virtuții. „Virtutea este pentru adevăr și nu adevărul pentru virtute. Cel ce săvârșește virtutea pentru adevăr nu e rănit de săgețile trufiei. Cel ce săvârșește adevărul din cauza virtuții are ca locuitor împreună cu sine egoismul vanității”. Axioma părinților: „Pentru adevăr se trăiește virtutea și nu adevărul pentru virtute” trebuie să constituie piatra de încercare a autencității autoconștiinței noastre creștine. Trăirea
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NICI OAMENII, NICI COPACII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului De-atâtea toamne mă îndoiesc, ca un animal rănit de propria existență. Da, azi sunt mult mai indispus, mai temător și mai incert, vara a plecat din nou furată. Poate împreună am strivit, razele lunii sub tălpi prin iarbă și mulți le caută ca nebunii atrași noaptea de biserici
NICI OAMENII, NICI COPACII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356374_a_357703]
-
-nvață disperați să-și câștige sfânta pâine, Alții urăsc tot ce mișcă, chiar și ziua cea de mâine. Nici oglinda nu mai poate să ne-nghită, să ne spună Că iubirea nu e ură, adevărul nu-i minciună. Aparițiile-nșeală rănind zilnic, tot și toate, Ne-așternem covorul roșu, lovindu-ne pe la spate, Ne pitim printre cuvinte, după măști, chiar și prin paie, Ne schimbăm felul de-a spune sau de-a fi, munții se-ndoaie Sub greutatea minciunii, rostită fără de
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
privind durerea, când dăm aur la gunoi, Când lovim în tot ce zboară, tot ce mișcă și suspină. Lovim lacrima cu setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger, Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase. Ne pictăm zâmbet pe
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
tot ce mișcă și suspină. Lovim lacrima cu setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger, Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase. Ne pictăm zâmbet pe fețe cu hașiș și cocaină, Ne topim ca lumânarea, ce dă fum și
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger, Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase. Ne pictăm zâmbet pe fețe cu hașiș și cocaină, Ne topim ca lumânarea, ce dă fum și nu lumină. Oameni buni, suflete sfinte, îngeri blânzi
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC TRIST Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec trist Iubito, a venit toamna cu gust de frunze rănite pe ramuri și cu ochi galbeni și goi. Simt durerea lor ce se topește în mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
bucuriei. Chiar dacă avea și unele păreri pe care nu i le puteam împărtăși, l-am apreciat mereu pentru felul în care știa să-și argumenteze opiniile și să și le spună simplu și învăluindu-le în bunătate, spre a nu răni. Și, totodată sfinția sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviință stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc își păzește buna cuviință în relațiile sale când: - nu își neglijează îndatoririle sfinte și apostolia
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
gestul meu. Dar, nici eu nu am gândit că-l pot face. A fost instantaneu. A plecat așa, din mine, din adâncul ființei mele. Ei, nu-mi pare rău, dar să nu-și facă el iluzii. Nu vreau să-l rănesc ori să-i provoc vreo suferință. Sub nicio formă... Oare nu depășesc eu niște limite? O, nu!... Nu cred că sunt îndrăgostită. Îmi face plăcere să-l văd, să lucrez cu el. Mă simt bine și când trăncănim la o
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
a-mi spune, P ina cînd durerea nu îmi piere... MOARĂ CARE MACINĂ SECUNDE Moară care macin a secunde, Zilele ce m a ucid în șoaptă. Apă r ătăcită-n alte unde, Diminea Ta că o pară coapta. Toate astea îmi rănesc vederea. Ochii mei s înt pietre înghețate. Trupul meu este amar că fierea, Doar un vis în tîmpla mea se zbate. Visul meu c a mai există viață. Dorul meu de ploaie roditoare . Un buchet ardent de flori de gheață
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
Am doar o vorbă să le spun, Deschis și răspicat: Nu orice coajă de săpun Ajută la spălat! Nu orice rană se închide Cu-n simplu tratament, Așa cum n-ai să poți divide Nici visul inocent. Când ochiul vostru mă rănește Și sufletu-mi îngheață, Nu orice zgomot mă trezește Din versul meu de-o viață. Când v-aud șoaptele în spate, Simt priviri sfidătoare, De parcă v-am furat din noapte Sau v-am rămas datoare, Din ochi vă ies săgeți
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
Nici haina mea cernită, Nu vă cer să mă lăudați, Nu sunt vreo afrodită. Sunt doar un om, și tare-aș vrea Să știu ce câștigați, Când mă loviți cu vorba rea Și-n lacrimi mă scăldați. Cu transparența mea rănesc, Cu-a mea sinceritate, Cu adevărul vă jignesc, Deși îmi dați dreptate. Voi, cei ce-n spate mă loviți, Cu șoapte purpurii, Sunteți puțini și osteniți, Și nici n-aveți copii. Mă topesc ca o lumânare Când văd cum ascuțiți
LA BINE ŞI LA GREU de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355807_a_357136]
-
văd cu mutrele astea răvășite... Pot presupune multe și ne scot vorbe. Cred că am fost prea dură și îmi pare rău acum. Este un băiat atât sensibil, atât de bun...!". - Doctore, îmi pare rău... nu am vrut să te rănesc, dar să nu uiți că eu sunt căsătorită... - Știu, Anca... Te rog să... - Nu mi-o lua în nume de rău. Dacă te ajută cu ceva, să știi că mi-a plăcut. Nu zâmbi! Dar să nu o mai faci
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]