3,256 matches
-
-i fac față, fusesem fericit în această săptămână cât lipsise, îmi aminteam că totuși gândul la caietele mele, chiar dacă nu resuscitase în conștiința mea stinsele elanuri de altădată, o mișcare a inerției tot produsese, o vagă curiozitate de a le răsfoi, deși presimțeam că în clipa când ași face-o o greutate ca de plumb îmi va apăsa mâinile. Ceva îmi spunea însă că a doua oară s-ar putea ca această greutate să fie mai mică. Vroiam să-mi protejez
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce există... Mama însă credea în moartea ei, și abia acum îmi mărturisi spaima prin care trecuse. "Bine că ai scăpat, zise. Moartea e dată și nu iartă pe nimeni". Și ce-mi pasă mie de chestia asta, murmură tata răsfoind Scânteia. M-a întrebat cineva pe mine dacă vreau să vin pe lume? De ce m-ași întreba eu atunci când o să plec. Că, aoleo, mor, că, aoleo, ce-o să fac... Ce să faci?! Întoarce spatele la lume și mori dacă e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu caietele pe care tot nu mă hotărâsem să le distrug, nu atât ceea ce era scris în ele mă atrăgea, ci propriul meu scris, care exercita asupra gândirii mele o influență magică: întreaga mea fervoare de odinioară renăștea îndată ce le răsfoiam și în spatele fiecărui rând citeam cu o claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu aduce decât chin. Avui, în acest sens, o bizară confirmare. Nu mă gândisem niciodată că, în afară de Vaintrub și celălalt referent al Securității, nimeni nu citise de fapt caietele mele, Matilda care căutase altceva în sertarul biroului spărgîndu-l, desigur, le răsfoise în acea seară rău inspirată. Aflate apoi în posesia ei, nu le citise, oricum, nu-mi spusese niciodată nimic bun despre conținutul lor! Într-o zi, caietele mele dispărură. Iată, gândii, luîndu-mi în mâini capul, copleșit de un sentiment catastrofic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în minele de plumb. Avem însă dreptate să nu credem mereu în rău, cu toate că uneori vine mereu răul. "Unde sânt caietele mele", spusei intrând în vasta cameră a proprietarului meu, inginerul, care stătea în pat în șort și maieu și răsfoia nu știu ce revistă. "Domnule Petrini, zise, le-a luat fiica mea, poimâine le aduce, vă roagă s-o scuzați, a fost curioasă, mai mult, are o impresie pe care vrea să v-o comunice personal, când ei vin la noi; vă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putea să-ți confiște totul, îți oferea generos un preț... derizoriu... Înainte să-și desvăluie prețiosul garaj, tata, sfătuit de mine, îl primea pe cumpărător nu acolo, ci acasă, în modestul nostru apartament, unde eu, figură ștearsă, asistam la discuție, răsfoind absentă un album... Când eram foarte atentă, tata înțelegea că individul trebuia expediat. Astfel am primit un mare compozitor care timp de doi ani a fost cumpărătorul foarte tăcut, nu prea bogat, dar perseverent al acestor obiecte de valoare pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Se schimbase la față, frumoasa ei gură se subțiase și căpătase o vagă culoare vineție. Părea foarte mulțumită că mă învîrteam cu grijă în jurul ei și îi respectam tăcerea. Într-o zi mă așezai la birou și începui să-mi răsfoiesc hârtiile. Era mare liniște în odaie în timp ce afară plopii mei adolescenți, lipsiți acum de frunze, se aplecau uneori foarte tare, chinuiți de rafalele vântului. Îmi simțeam sufletul plin de această liniște și de prezența ei în patul meu. Din când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
costul convorbirii. Normal! Revenii în odaie și o găsii pe Suzy la biroul meu. Îmi umbla prin sertare. Cu un instinct sigur dăduse peste cele două lucrări ale mele, dactilografiate, și le pusese alături, ținea cotul pe ele. Acum îmi răsfoia caietele. "Ce faci tu aici?", o întrebai. Îmi răspunse cu degetele: fac ce-mi place. "Sînt lucrări de specialitate, continuai vârând telefonul în priză. Ai de felicitat pe cineva?" Respinse cu palma întrebarea. Apoi se ridică, mai cercetă o dată sertarele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aprinse veioza, întîrzie învîrtind butoanele radioului, le opri pe o emisiune străină cu văitături îndepărtate din cine știe ce țară arabă sau bananieră, apoi deschise una din lucrări și se înfundă în lectură. Mă uitai la ea cu atenție: chiar citea, nu răsfoia. După o vreme observai cum mâna ei dreaptă începe să întîrzie în creștetul capului, să smulgă rar, în neștire, cîte-un fir... Cerui Bucureștiul. Nu știam numărul lui Micu, dar îi știam adresa, primisem odată de la el trei rânduri pe o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce accident istoric mă făcuse coleg de existență cu Urecheatu, Țugui, Mătreață sau Mucileanu. Nume crâncene, ieșite din negura timpurilor ca dintr-un cazan cu păcură, mă însoțeau în drumul luminos spre comunism: Mâzdran, Dârdâiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arăta ca o catacombă. Hruba te îmbia mai degrabă la comemorări, decât la învățătură. Cărțile se lipeau de pereți, reci și îmbălsămate. Majoritatea putrezeau prin cotloane și adâncituri întunecoase, unde doar bibliotecarele cu vechime reușeau să se mai descurce; când răsfoiai paginile, n-ar fi mirat pe nimeni să cadă oase din ele. Nu întâlneai nici un calculator prin zonă. Titlurile se fereau de tine, le găseai de mână la fișier, dacă nu șterpelise cineva fișierul cu totul. Sertarele mici de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Facultate. Nu mai aveam ce pierde, bineînțeles nici ce câștiga: ajunsesem la punctul limită al incompetenței mele virtuale. De-aici, nu se mai putea merge nicăieri, nici măcar înapoi, darămite în străinătate. Când mai puneam totuși mâna pe vreo carte, o răsfoiam din întâmplare sau din obligație (îmi trebuiau fragmente la seminar); cât despre plăcere, o păstram doar pentru mine. Și-oricum, nu citeam niciodată cărți noi, aproape îmi făceau rău. Le alegeam doar pe-cele vechi, știam cum se termină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drog fără amfetamină. În clipele de răgaz, îmi imaginasem zeci de feluri în care Bucureștiul putea fi retușat. Degeaba: din supraimprimarea turnată peste noi de Nicolae Ceaușescu, nu mai țâșnea decât schița unui dement. Stăteam serile în pat lângă Maria, răsfoind ziarele sau citind împreună enigmele lui Ludo dintr-un vechi Pif, dar gândul îmi zbura la oraș, cum să-l reproiectez. Uneori, îl stropeam cu acizi, pe care îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scrisorile și nu-mi aminteam să fi produs vreodată una, cu-atât mai puțin să vreau s-o public. Și totuși, individul insista, pe un ton care nu lăsa loc de comentarii: „A se vedea Anexa 1, pag. 10-15“. Am răsfoit paginile sub becul lanternei, ca într-un roman pasionant. Nu mică mi-a fost mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mai departe, treaba a curs de la sine, nici nu merită pomenită. L-am sunat pe tip, am negociat, l-am convins să ne vedem. N-a mers ușor. I-am zis că nu vreau să cumpăr numărul, doar să-l răsfoiesc (nici el, nici eu n-am fost convinși de asta; nimeni nu bate 1145 de kilometri, numai ca să pipăie o revistă). Așa am ajuns pe trenul de Viena, pregătit pentru întâlnire, cu Maria și Mihnea instalați deasupra mea și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a fugit în baie, trântind ușa după ea. Dacă ar fi avut CD-player-ul la ea, s-ar fi închis două ore acolo, cu căștile pe urechi. Asculta când Vivaldi, când 3 Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inginerul Grosesecu. Nu mi-l dăduse. Sau poate mi-l lăsase și nu fusesem eu atent? Mi-am scos mănușile, ținându-le sub braț și mi-am descheiat hanoracul. Am scos Pif-ul din buzunarul interior și-am început să-l răsfoiesc în grabă. Dintre pagini, pe undeva pe la mijloc, a căzut o bucată de hârtie. Era un colț de ziar. M-am aplecat și l-am ridicat de pe mochetă. Arăta șifonat, cu porii gălbejiți ca o dantură stricată. Nu făcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
altfel, cei mai mulți nu râdeau. Ippolit roși teribil. — Ippolit, spuse prințul, pune manuscrisul la loc în plic, dă-mi-l mie și culcă-te aici, în camera mea. Vorbim înainte de a adormi și mâine, dar numai cu condiția să nu mai răsfoiești niciodată aceste pagini. Vrei? — Credeți că e posibil? spuse Ippolit și îl privi peste măsură de mirat. Domnilor! strigă el, înviorându-se iarăși febril. A fost un episod prostesc, de-a lungul căruia n-am știut cum să mă comport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Universității, căruia conferențiarul [î]i adresează o meritată laudă în finele discursului. Ei bine, nici meritele, nici etatea, nici activitatea onor. d. Zalomyt n-au fost suficiente spre a inspira d-lui Crăciunescu o idee originală. Nu! A trebuit să răsfoiască elogiul răposatului Claude Bernard și Lettre a un ami d'Allemagne ale lui Ernest Renan pentru ca să poată zice despre cei 30 de ani de activitate ai veneratului profesor grande mortalis aevi sfatium. Totuși d. Crăciunescu continua a fi maiestru de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bogat în asigurări monarhice, precum și declarațiunile reiterate ale partidului liberal că și-a schimbat cu totul vederile în privirea idealului politic de constituire a statului român, renunțarea acestui partid la ideile republicane și la veleitățile antidinastice ne-a făcut să răsfoim puțin amintirile unui trecut recent încă și să reproducem articolul de mai la vale, îndreptat în contra unei scrieri a d-lui baron Erdmann de Hahn, publicată în ziarul "Politik" din Praga. Azi d. baron, ocupând fotoliul de întîi ministru de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului / Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „șOmulț nu simte viziunea călcând cu el alături / În zilele cu soare, în bucla arăturei / În nopțile-n beteală, în argintul porților răsfoind zilele apelor / În cuibu-n care aduce mei și ovăz în câmp, / În ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri” (Ibid., XIX). Sau de conjuncție („legarea diverșilor membri prin aceeași conjuncție repetată”): „Să se-odihnească berze în fânul din cuvinte, / Cărarea să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
redă totuși în oarecare măsură limba moldovenească vorbită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, și acesta constituie caracterul cel mai de preț al cărții. [...] Varlaam scrie limba vorbită, influențată de limba scrierilor bisericești din secolul al XVI-lea. Răsfoind Cazania, ne convingem de faptul că Varlaam a fost un scriitor însemnat, care a dat un nou avânt limbii literare românești. AL. ROSETTI Cazania lui Varlaam a fost încă din perioada scrierii ei o carte de vocație nu numai națională
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
altceva. h) Vorbesc cu colegii în oră. ( ) i) Îmi plac curiozitățile geografice. ( ) j) Nu-mi place să scriu mult în caiet. ( ) Acasă : k) Îmi fac tema în ziua în care mi s-a dat. l) Învăț numai din caiet. m) Răsfoiesc manualul de geografie din curiozitate. n) Nu mă uit pe caietul de clasă. o) Am acasă Harta geografică a României. p) Folosesc harta în pregătirea temelor. q) Culeg informații prin observarea elementelor din mediul geografic conform temei studiate. r) Mă
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
diferite reprezenta o aventură menită să se lovească, adeseori, de dureroase adversități. Folclorul atestă asemenea cazuri și surprinde dificultățile pe care le Întâmpinau protagoniștii: Io română, badiu sas, Nu-i dragoste făr’ năcaz! se spune Într-o strigătură de la 1838. Răsfoind corespondența intimă a vremii, descoperim atari ostilități și În mediile intelectuale. În 1869, liderul politic ardelean Ilie Măcelariu Îi scria lui George Bariț XE "Bariț" că Iza, fata distinsului om de cultură și militant național Pavel Vasici, va să se
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o literatură (cu toate ale ei: cultură, ideologie, mentalitate, cotidian) face posibilă apropierea de valorile estetice care au Însuflețit-o. În plus, această apropiere cognitivă trebuie complinită cu una comprehensivă, empatică, afectivă, față de personajele unui alt timp. Celui care le răsfoiește cu răceală, fără dragoste și Înțelegere, bătrânele foliante nu-i vor destăinui nimic din frumusețea lor. Desigur, o asemenea perspectivă general-culturală asupra istoriei literare (sentimentalizată pe deasupra) riscă să fie Învinuită de confuzie În materie de criterii axiologice. În numele principiului autonomiei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]