5,132 matches
-
nici unul dintre ei nu era acolo. Cât despre răniții dușmani, ei primeau, unul după altul, lovitura finală de la puținii soldați ce supraviețuiseră: nimeni nu cerea să fie cruțat - și nimeni nu ar fi fost. Nechezatul răgușit al cailor în agonie răsună ca un protest zadarnic, disperat, împotriva umanității crude, care îi implicase în acel masacru, de care, în schimb, părea să-și bată joc croncănitul lugubru al corbilor. Punctuali la întâlnire, se roteau deasupra câmpului de bătaie și începeau deja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împresura, implacabile, ca un coșmar, înaintau printr-un lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-l iubea! Unii nervoși și prea plini de sine, Aruncau priviri și aruncau cuvinte C-afacerile nu mergeau prea bine Neștiind cât rău fac unui părinte! Dar la final când toate-au fost bune, Gol adevărul a început să răsune, Nici gând de furt sau de ascuns ceva, Atât doar că rușinea doare undeva! Când alții n-au încredere în tine Și cred că tu ești răul cel pervers Ce păcălește - întregul univers, Fiind corect să mori ades îți vine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
am să aud cântând, Atunci când codrul moare? Apele ce curg din munți Și izvoare care cântă Șoptesc celor răi și mulți De menirea sa cea sfântă! Ce vor apele să spună Și ce strigă orice ram: Glasu-mi din trecut răsună Pentru voi și pentru neam! Și-ar mai vrea codrul a-ți spune Transformând crengile-n strune: Dacă astăzi mă tăiați La nepoți ce mai lăsați? MAI ALTFEL Cei ce se cred deștepți mereu în vârf îi vezi Iar tu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
lui Dumnezeu. 5. Cînd a intrat chivotul legămîntului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie, de s-a cutremurat pămîntul. 6. Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de Filisteni, și au zis: "Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra Evreilor?" Și au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. 7. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. "Vai de noi!" au zis ei, "căci n-a fost așa ceva pînă acum. 8. Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
era inconfundabil: puternic, impunător și plăcut, cu severitatea siguranței de sine. Când vorbea, vocea lui avea puterea și rezonanța care contribuiseră atât de mult la marele său succes. Rosti, cu un ușor zâmbet sardonic: - Ce credeți despre amazoanele mele? Râsul răsună homeric în încăpere. Evident că nu așteptase nici un răspuns, căci amuzamentul său încetă brusc și continuă fără pauză: - Un fenomen foarte curios, aceste femei. Și, am impresia, un fenomen tipic american. O dată luat, medicamentul nu mai poate fi contracarat; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
urmărise căderea stângace, deveni pentru prima oară conștient de existența patului. Încă îl mai examina, pe jumătate așezat, pentru a-l putea privi mai bine, când zgomotul de pași îi atrase atenția. Sunetul se apropia, dar nu asta îl preocupa, răsuna acolo, în urechile lui, la fel de normal ca orice altceva. Diferența era că el se împărțise brusc, din punct de vedere mental, în două părți. Una rămăsese în pat. Cealaltă privea lumea prin ochii unui om care se apropia de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea fără drept de replică a lui Filip: "Spre Orient", gândea Carol. Filip nu indicase un loc, o adresă, ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 9. Artiștii, când se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
negri avea în figură ceva de copil și de floare. Iar corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vântului. Și vocea înceată, nesigură, cu graseieri ca niște sfiiciuni ale inimii, al cărei ton răsună încă și astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul negru, cu o tablă de marmură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei sale, mai puțin o fractură de țeastă, printr-un râs găunos, cu o rezonanță subnormală. Mașina a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
radios încât să exprime o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar prezentată. — Muiere însetată de sânge! a răsunat o voce bărbătească glumeață, chicotitoare. Și doamna Silsburn și eu ne-am răsucit din nou. Vorbise soțul doamnei de onoare. Era așezat chiar în spatele meu, la stânga soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească, pe care, probabil, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
onoare printr-un nou zâmbet. Ați văzut la nuntă pe cineva din familia lui? a întrebat cu un glas moale, punând o urmă de accent - nu mai mult decât era perfect manierat - pe genitivul pronumelui. Răspunsul doamnei de onoare a răsunat cu o încărcătură toxică: — Nu. Sunt cu toții pe Coasta de Vest, undeva pe acolo. Aș vrea să-i fi văzut! Din nou chicotitul soțului: — Și ce-ai fi făcut dacă-i vedeai, puicuțo? a întrebat-o făcându-mi cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Interesant e numai faptul că în acel moment, pentru prima oară, m-a traversat o ușoară undă de indignare împotriva mirelui lipsă, un abia perceptibil val de revoltă față de absenteismul său neexplicat. — Ia să vedem dacă putem face ceva, a răsunat vocea soțului doamnei de onoare. Era vocea unui om care rămâne calm sub bătaia tunurilor. L-am simțit mișcându-se în spatele meu, apoi, brusc, capul lui a țâșnit în spațiul limitat dintre doamna Silsburn și mine. — Șofer! a grăit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pe marginea de sus a spetezei și mi-am lăsat greutatea pe ea, în parte pentru a-mi asigura un sprijin, în parte pentru a-mi lua poza unui bătrân portar de stadion care deapănă amintiri. Tonul vocii mele îmi răsuna extrem de plăcut. —Jucam „mingea la perete“. Cunoaște vreunul dintre dumneavoastră jocul? — Da, mi-a confirmat doamna Silsburn. — Într-o după-masă, după școală, Seymour și cu mine jucam mingea la perete pe zidul lateral al clădirii, când cineva, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care, dacă vrei, Îl pot vizualiza... Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe șofer În afara biroului. Se Întoarse relativ repede fluturând În mână unele hârtii pe care le așeză Într’un anume fel În văzul tinerilor milițieni, rostind cu o voce violentă, deosebit de gravă. “Domnule inginer, În numele Poporului ești arestat...!” Ultimul cuvânt răsună strident În Încăpere, multiplicat la scară fantomatică Înțelegând greu despre ce-i vorba. În momentul imediat următor se apropie temnicerul cu cătușele gata pregătite iar comisia formată din tinerii ofițeri, bulbucară ochii trezindu-i din amorțeala În care hibernau! Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
seama că sângerează pînă nu se dezbrăcaseră și văzuse sângele pe haine. Când ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
deja culoarea sângelui. Mike nu mai rostise nici un cuvânt, sub formă de protest probabil, și asta încă din clipa când Jina i-a anunțat că totuși merg la petrecere. Ceea ce făcea ca acum, în lift, vorbele lui, abia șoptite să răsune ca și când ar fi fost urlate. Eu am crezut că nimeni nu s-a mai îndrăgostit cum ne-am îndrăgostit noi doi. Așa, pe loc. Și cu atâta hotărâre. Pentru că acum să aflu că același lucru s-a mai petrecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pas înapoi. Singurul care n-o să te dezamăgească e Allah, i-a spus taică-su și așa a și fost. După asta, Ahmad s-a căptușit cu dureri de cap. Vocea a început să i se voaleze, iar muzica îi răsuna în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în grădină. Jina s-a dus la telefon. Cabana Red Salmon, a spus ea. Jina ? Jina, tu ești ? Femeia aproape c-a răspuns nu. A auzit râul și mugetul copacilor. Tânjise să audă vocea lui Mike, dar acum vocea asta răsuna ca un țipăt prin întuneric, era ceva ca venit dintr-un alt timp. Bună, Mike, a zis ea. Slavă Domnului ! Am tot sunat. Cred că n-a mers telefonul. Ascultă, e vorba de Ahmad. Ar fi trebuit să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
totul. Jina a izbucnit în râs. Situația era așa de previzibilă. Se comporta ca o adolescentă, așa că de ce să nu alunece și-ntr-unul din filmele dedicate vârstei ? Totuși femeia a refuzat să se gândească la repercursiuni. În cap îi răsunau melodii rock. Era adevărat: râul era blestemat; îi făcea pe toți să se simtă de parc-ar fi avut optsprezece ani. În ținutul ăsta, până și mamele jucau Adevăra sau Provocare. Te provoc să mergi înainte, a spus Jina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]