4,549 matches
-
tratată ca un excomunicat. Când au părăsit încăperea, l-am văzut pe Luke mângâind-o protector pe Brigit pe spate. Deși, spatele lui Brigit nu era deloc ceea ce s-ar fi putut chema un spate delicat, mă gândeam eu cu răutate încercând să țin la distanță suferința. Când cei doi au dispărut din raza vederii, m-am simțit cuprinsă de o tristețe îngrozitoare. Unde se dusese Luke? Unde puteam să-l găsesc? Voiam să mă ia în brațe și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o persoană care toată viața a căutat, hămesită, să se bucure de apreciere, faptul că șeful mi-a spus, în esență, că sunt de rahat, era o lovitură serioasă. Nimeni nu mai urlase la mine - cel puțin, nu cu atâta răutate și ură. Luna de miere se încheiase în mod oficial. Iubito, nu se poate să fi fost chiar așa de rău, a ciripit Randall, învârtindu-și gheața în paharul cu whisky. De vreme ce Bea plecase deja către Long Island, apelasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
împreună cu șefa mea și cu un seducător decrepit? Era ca un vis oribil, absolut oribil. Mi-am dres glasul. — Îmm, Carl, vrei să-ți trimit contractele, până mâine, direct ție sau agentului tău? — Ne-a stricat cheful, a rânjit, cu răutate, Vivian. — Trimite-mi-le mie, drăguțo, mi-a răspuns Carl cu o voce scăzută, care m-a făcut să-mi vină să vomit. și-ai auzit ce-a zis Vivian. Sunt cel mai bun din branșă. Ar trebui să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
anunț logodna la birou: chiar și în cele mai bune momente, nimic nu o irita mai tare pe Vivian, decât evidenta stare de fericire a subalternilor ei. După o despărțire urâtă, vestea mea ar fi putut să-i dezlănțuie toată răutatea. În timp ce David îmi citea articolul, mi-am scos inelul de pe deget și l-am pus, pe furiș, în sertarul de sus al biroului. — Vivian este citată ca declarând că ea s-a despărțit de Prizbecki atunci când l-a prins îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara Truman, considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe spate coama blond-roșiatică și a râs cu răutate. Preț de-o secundă, am simțit o dorință nebună să urlu și eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam! Voiam să-i zic că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de monumentala sa lucrare din 1602, o istorie a bisericii, Annales Ecclesiastici? Ți-aduci aminte cum debuta descrierea secolului zece? Ți-aduci aminte, bineînțeles. „Priviți, începe un veac nou, veacul numit de fier datorită asprimii sale nefaste, de plumb, datorită răutății ce abundă și întunecat, din lipsă de autori...“ Tolea o privea fix pe domnișoara Gina, așteptând confirmarea, bucuros că poate angaja o discuție amicală cu o atât de instruită ascultătoare... Zâmbetul ei parșiv era un bun stimulent pentru sfidătoarele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la camera de reanimare. Rar, trebuie să recunoașteți, foarte rar. O dată într-un secol. La finele secolului. Acum, în anul o mie, finele secolului și al lumii. Sfârșitul lumii, adică începutul, lumea de fier, datorită asprimii nefaste, de plumb, datorită răutății. Lumea neagră, lipsită de autori, dulcissime frater, asta e. Se scotocește în buzunarul pantalonilor de catifea. Scoate un mototol de hârtie subțire, lucioasă. I-l întinde lui Marga. Marga nu observă sau nu vrea să observe, tocmai își șterge ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
liceu și de obicicletă. Așa că: nici o iritare, deloc. Domnul recepționer poliglot are chef să răspundă, politicos, la întrebări oricât de nepoliticoase. Dacă îți face plăcere, Tirbușon, pot să repet. Veacul de fier, prin nefasta sa asprime. Veacul de plumb, al răutății generalizate. Al întunericului, din lipsă de înțelepți. Deci, anul 1000. Apocalipsa. Hitler. Crepusculul lumii, sfârșitul? Pentru prostime. Omul n-are putința să dateze sfârșitul lumii. Asta și Biserica recunoaște, dacă susține taina divinității. Iar politica... păi, să recapitulăm. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista că Marga este o șansă reală, dacă nu drept cumpărător, măcar pentru a găsi unul. Bătrânul își amintise, însă, dintr-odată, de pastilele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
probabil de ultimele zvonuridespre evacuarea câinilor din blocuri. Oamenii muncii să se poată odihni în liniște, să nu fie tulburați. Ce să mai vorbim de poluare, stres, decăderea generală a moravurilor? Toate îi afectează și pe prietenii noștri canini. Și răutatea oamenilor, bineînțeles. Șisuspiciunea generalizată și lașitatea și perfidia și teroarea, toate, toate. Dar Tavi e robust, nu-i așa? — Da, da, repetă, ca un automat, Venera. — La noi, la TRANZIT, avem o colegă, Vasilica, o femeie admirabilă. Inimoasă, altruistă, religioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunat-o și i-am spus să vină în Michigan, împreună cu Lucy, să stea cu mine. E un om bun la suflet, Nathan. Știi foarte bine. Toată lumea care a avut de-a face cu ea știe. N-are strop de răutate în ea. Poate e un pic nestăpânită, un pic căpoasă, dar complet inocentă și încrezătoare, omul cel mai puțin cinic din lume. Bravo ei că nu i-a fost rușine să lucreze în industria porno, presupun. S-a gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
toate părțile. Eschivele abile, încrâncenate ale lui Lucy; teama tot mai mare pentru maică-sa; atacul barbar împotriva mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale sanctuarului imaginar cunoscut sub numele de hotelul Existența. Caut un contraargument, o idee care să echilibreze balanța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în loc să și le urmeze. Zice că e mult mai ușor să stai în apartamentul cuiva, fumând iarbă, și să te plângi de nedreptatea lumii spectacolului decât să te duci să-ți pui pielea la bătaie. Îmi povestește despre bârfele și răutățile care au loc în culise la DreamBoat și cum nu știi niciodată dacă mai-marii studioului or să renunțe la serial, lăsând majoritatea actorilor acolo de unde au început. La zero. Îl întreb pe Adam dacă se simte presat să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Hermann Hesse, mai bine Îi ziceam lui Gimmi că l-am pierdut pe ultimul John Le Carré, Spionul vine din frig, când mi l-a cerut, nu ajunsesem decât până la jumătate și motivul, aiurea! L-a cerut de sanchi, pură răutate! Cin-să creadă că vrea ta-su să se uite prin John le Carré! Vrea toarășu’ colonel să se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori chiar îndestulătoare, atunci când generalul îi întindea tava aproape plină și îi poruncea s-o curețe. Om foarte aspru, Înălțimea Sa, într-adevăr! Da’ fără răutate. Și nici zgârcit nu era. Mai avea, când și când, bâzdâcuri, toane, pofte. Ei și! Să fie sănătos și să le tot aibă! Ivan este aci, gata să-i facă pe voie. Numai că, uite, nu mă cheamă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer nedumerită în legătură cu ce sau la cine se referise Bill. —Jenny. Nu e în intenția ei să fie așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a implorat ea, făcând un pas înspre el cu o expresie care voia să-i exprime dorința de conciliere. E limpede că am făcut o greșeală uriașă, dar tot ce pot să spun e că n-a fost făcută din răutate... cum aș fi putut? Te iubesc, David. Bărbatul s-a uitat la ea, dar privirea rece și indiferentă din ochi i-a tăiat răsuflarea Fionei. Dacă asta înseamnă pentru tine să iubești, atunci poți să-ți ții iubirea pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o clipă în alta și că ea era singura care-l putea salva. Și așa se făcu dimineață. Iar ea continuă încă o zi, și încă una, pentru că, în milostivirea Lui, Alah îi dăruise binecuvântarea nebuniei, ca astfel, nemaiînțelegând câtă răutate zace în oameni, să sufere mai puțin. Și nu s-a mai știut niciodată nimic de acea nefericită femeie, și se zice că noaptea sufletul ei rătăcește printre dune, nu departe de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, și-și continuă căutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i prăda pe morți de avuțiile lor. Potrivit legilor nescrise ale deșertului, toate câte se aflau acolo aparțineau celui ce le găsea, căci sufletele care intraseră în rai aflaseră acolo toate bogățiile dorite, iar spiritele blestemate ale celor care, din cauza răutății lor, rămaseră afară nu prea aveau dreptul să hălăduiască pe vecie cu sacii plini. După aceea, împărți apa ce rămăsese între Abdul, care nici măcar nu deschise ochii ca să-i mulțumească, și cămila cea mai tânără, singura care se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cioburi, și iar se ridică și ai fi zis că vrea s-o ia din nou pe Mirela la dans și s-o strângă de buci. Velicu habar n-avea de el. Cu Mirela avea ce avea. Ea era capul răutăților. Cățeaua, vezi, până nu saltă coada, câinele nu se urcă pe ea, și fir-ai a dracului de cățea nenorocită care mi-ai mâncat viața și mi-ai mâncat banii, de curvă ordinară care nu se mai satură, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pereți, da’ n-o omori, băi, doar nu suntem sadici d-ăia stricați la cap... Cât de tare se-ngroșase gluma, pentru ăia tot de râs era văzând câtă înverșunare și cât de înrăiți sunt unul împotriva altuia. Înverșunarea și răutatea aia trebuie că-i lega atât de tare de nu s-ar mai fi putut rupe unul de altul, Mirelo, păi, zdreanța aia de om și cățeaua aia care mi-a mâncat viața și mi-a mâncat banii... Totuși, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
picioare... Arăta mai tânăr decât ea cu vreo doi-trei ani. Îi spuse că nu știe adresa lui Velicu și că, din partea ei, poate să-i facă orice. Ea, una, a rupt-o definitiv cu idiotu’ ăla. Oricum, el e capul răutăților pentru tot că s-a întâmplat în noaptea aia la vila lui Cremenaru, așa încât i-ar plăcea ca Vandam să-l umple de sânge, cum i-a făcut Velicu ei... — Cum îți zice de fapt? — Păi, tot Vandam, rânji el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
impresia că o să atragă fetele În felul ăsta. Scuze, femeile. Asta Îmi confirma doar niște bănuieli mai vechi În legătură cu Jeff, dar era plăcut să le aud rostite de altcineva. — Și nu-i iese, crede-mă pe mine, adăugă Pegg cu răutate. Agățatul, vrea să zic. E doar unul din puștii ăia burghezi cu facultate, care-și trag accente de oameni needucați și se dau că au crescut În sudul Londrei. — Ei bine, probabil că a trebuit să imite accentul ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-am fost servită atât de repede, la ora prânzului. — Unii dintre noi vin pe aici destul de des, a recunoscut el. Nu e departe de secție. — Presupun că Daphne nu e și ea o obișnuită a locului, am spus cu răutate. Altfel, nu m-ai fi adus Încoace. Din fericire, În acea clipă, băuturile au fost așezate pe masă, salvându-mă de la a-mi mai răcori furia pe Hawkins. Felul În care se petrecuseră lucrurile nu era vina lui. După cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a fi cucerit atât de ușor cele mai cunoscute cetăți din Transoxiana, el suferă În amorul său propriu pentru că s-a lăsat folosit. Merge până la a refuza să organizeze pentru trupă tradiționalul ospăț al victoriei. „Asta e cărpănoșenie!”, murmură cu răutate Nizam la urechea cui vrea să-l asculte. Cât despre Hasan Sabbah, el trage din Înfrângerea sa o prețioasă Învățătură. În loc să caute să-i convertească pe prinți, Își va făuri o redutabilă mașină de război, care nu se aseamănă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]