5,449 matches
-
aceeași linie au mers și Camil, și Anton Holban. La Camil se simte Încă o anume ezitare Între implicare și discurs, pe când Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă pânză În care Încap toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ea o săptămână. Pândeam momentul când ea se ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea că, prin tăcere și nemișcare, cele două imagini se vor suprapune una peste alta și că voi dispărea În oglindă, că voi trece pragul dincolo, În acea lume misterioasă din care venea spre mine dublul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nemișcare, cele două imagini se vor suprapune una peste alta și că voi dispărea În oglindă, că voi trece pragul dincolo, În acea lume misterioasă din care venea spre mine dublul meu. Nu Încape Îndoială, Îmi spuneam fără cuvinte, că rama oglinzii nu este decât un prag, o limită prin care se intră În alt spațiu. Simțeam că sunt necesare probe grele pentru a răzbi dincolo, dar, cu răbdare, eram sigur că voi reuși. Pe această stare de reflecție, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ț, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.)“. ș...ț Cele două jurnale intime, ce reprezintă mai mult de nouăzeci la sută din text, se află prinse În rama unor considerații atribuite „naratorului“ sau „lectorului“. Aceste voci intervin de câteva ori și În interiorul textului. Ele ne furnizează majoritatea (și, În orice caz, cele mai importante) opiniilor despre roman ale autorului Însuși. Acest aspect este esențial, căci Intermezzo mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame, substanța epică a celor două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame, substanța epică a celor două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării. Decodarea jurnalelor este facilitată de prezența unui motto Împrumutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ar trebui să ne așteptăm la o nouă lovitură la 16:00 probabil. Adică în mai puțin de trei ore. - Nu avem noroc nici cu oglinda, spuse Cooper. Nu apare numele fabricantului sau comerciantului. E posibil să fi fost pe ramă o etichetă, dar a avut grijă să o înlăture. Sunt și câteva amprente reale, dar dedesubtul celor false. Bănuiesc că este vorba de cele ale vânzătorului. Le voi trece prin A.F.I.S. oricum. - Avem o pereche de pantofi, interveni Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acel cargou ruginit era plin de băiețași. Barca de salvare se lăsa mult În jos sub greutatea spinării late a marinarului. Acesta trase lîngă vas și Jim văzu Între ghetele lui o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni. Cu toată siguranța pe care o oferea acest tînăr american, Jim nu era nerăbdător să părăsească vasul. Îi aștept pe mama și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
or să vină mai tîrziu. Se pare că ai nevoie de ajutor. Întinse mîna ca să se urce la bord, dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cu Îndemînare, Împinse barca În spatele carenei albe a unui iaht fără catarg, legat de un șlep eșuat la mal. Ascunși sub pupa În formă de lebădă a iahtului, legară barca de un ponton de lemn. Americanul Își atîrnă pe braț ramele de hublou, Își adună uneltele și Îi făcu semn lui Jim să iasă din barcă. Traversară docul, trecînd pe lîngă plăci de oțel, colaci de lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o platformă de bambus, Întinsă de-a lungul chilei. Se urcară pe o scară pe puntea următoare, trecură prin timonerie și intrară printr-o mică deschizătură Într-o cabină de metal sub pod. Leșinat de foame, Jim se sprijini de rama ușii. Un miros familiar plutea În aer, amintindu-i de dormitorul mamei lui din Amherst Avenue, parfumul pudrei de față, al apei de colonie și al țigărilor Craven A, iar pentru o clipă fu Încredințat că ea va apărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
va spune că războiul s-a terminat. 11 Frank și Basie O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era fotoliu de punte, pe a cărui pînză decolorată era brodat „Liniile Aeriene Imperiale“, și un pat de campanie, acoperit cu o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nantao e plin de vase carbonifere - de-asta am venit aici. Practic, tu ai pus o firmă. Nu cumva vrei să ne caute? Așa-i, Basie? Frank Înmuie o cîrpă În lichidul de curățat. Începu să frece cu putere o ramă murdară de hublou. Dacă vrei să muncești din greu, Încearcă să ieși acolo - cu copilul ăsta care să te urmărească tot timpul. — Frank, ține seama de plămînii mei, ai fost de acord cu asta, zise Basie. Trase un fum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oameni neglijează dinții copiilor lor. Basie Îl bătu pe Jim pe umăr, pipăind lîna albastră a hainei lui. Curăță noroiul de pe insigna școlii. — Se pare că e o școală bună, Jim. Școala Catedralei? Frank se uită urît la grămada de rame de hublou. Se purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest băiețel ar fi putut să i-l ia pe Basie. — Catedrală? O fi vreun fel de preot? — Frank, e vorba de Școala Catedralei. Basie Îl privi pe Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui chelner de la Hotel Palace. În timp ce Jim Înghițea ca un lup peștele fierbinte, Basie Îl urmărea cu aceeași aprobare crispată pe care i-o arătase soldatul japonez. Basie vîrÎ lingura În fiertură. Noi mîncăm mai tîrziu, Frank. Frank lustruia o ramă de hublou, cu ochii la tigaie. — Basie, eu mănînc Întotdeauna după tine. — Trebuie să gîndesc pentru noi amîndoi, Frank. În plus, trebuie să avem grijă de tînărul nostru prieten. Șterse un bob de orez de pe bărbia lui Jim. — Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uriaș al lui Frank era aplecat deasupra lui, cu brațele grele pe coapsele lui, cu mîinile pipăindu-i buzunarele hainei. Jim Îl Împinse la o parte, iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În cabină. Jim Îl auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus. Ușa camionului se trînti, iar motorul bătrîn Începu să zvîcnească, apoi se opri brusc. Se auzi un sunet Îndepărtat al sirenei de pe Idzumo. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șampan ca să putem naviga pe rîu În sus, spre Chungking. Dar Basie se tot răzgîndește. Acum, de vreme ce japonezii sînt aici vrea să rămînă În Shanghai. Crede că o să putem face o grămadă de bani, odată ce ajungem În lagăr. — Vinzi multe rame hublou, Frank? Frank se uită la Jim printre gene, Încă neștiind ce să creadă despre acest băiețaș. — Copile, n-am vîndut nici una măcar. E jocul lui Basie, ca un fel de drog; simte nevoia să pună oamenii să muncească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe străzile flămînde ale Shanghai-ului de către proprietarii lor aliați. De cîteva ori se opriră pentru ca Basie să se dea jos și să se ducă la standul vreunui negustorla tarabă chinez, vorbind În cantoneza lui fluentă din docuri, dar nici o ramă de hublou sau dinte de aur nu trecu dintr-o mînă În alta. — Frank, ce Încearcă să cumpere Basie? — Se pare că e mai interesat să vîndă. — De ce nu mă poate vinde, pe mine? — Nimeni nu te vrea. Frank aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lame și pastile, șampon, reviste Paris Match și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații (burghezia compradoare), tot felul de lucruri bune la te miri ce. Pendule, covoare, ceasuri de masă, samovare, piulițe de bronz, rame, tablouri, tacâmuri de alpaca descompletate, porțelanuri știrbe, lame de ras, Pall Mall, Lucky Strike, foarfeci de tablă (foarfeci de grădinărit, foarfeci de tăiat părul din nas, șmirghel, spirtiere, chit, motoare, șaltere de porțelan, naftalină, brice, oglinzi, mileuri, mașini de tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
jucându-se. Stella voia lookul Martha Stewart 1, acela al unei case mâncate de ani: dușumele din lemn, paravane pictate, canapele moi-moi din pânză În carouri, cu ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga Într-o dezbatere adevărată de unde să sară scântei. În această chestiune, Ruby găsi că-i era extrem de greu să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcut din porțelan. Ceștile, farfuriuțele și laitiera erau din același set și aranjate perfect pe o farfurie pe care, deasupra unui șervețel, tronau biscuiți. Din spatele biroului ei, pe care se aflau un blocnotes, un stilou și poze de familie cu rame argintii fine și aliniate perfect, Jill Îi explică lui Ruby felul În care credea că ea va putea ajuta viitoarele mămici de la St. Luke. Povesti că mamele care aveau primul copil le spuneau moașelor mereu că, În ceea ce privește cumpăratul hainelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să ne vadă. Eu eram puțin amețit, băusem unul după altul cel puțin trei pahare pline cu vin. În localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă face să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]