3,662 matches
-
capete importanța cuvenită. Într-o seară a anului 610 d.Cr., Mahomed, un bărbat în vârstă de treizeci de ani din Mecca, a intrat în transă pe Muntele Hira. Legenda spune că arhanghelul Gabriel i-a spus: „Recită!“ Și Mahomed a recitat, iar revelațiile sale divine au stârnit un adevărat incendiu. La zece ani după moartea lui Mahomed, survenită în anul 632, adepții săi au ocupat Egiptul, Siria, Mesopotamia și Persia. Ierusalimul, orașul cel sfânt al iudeilor și al creștinilor, căzuse. Până în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
martori la o reacție considerată curioasă a lui Neculai Beldiceanu. Acesta se ridică din pat, îl întrerupe pe autor spunând că poezia aceasta i se pare extrem de... albastră. Litera I albăstrise, după părerea sa, versurile pe care poetul le-a recitat în seara aceea. Scena este descrisă atât de Arthur Gorovei, cât și de autorii ce scriseseră foarte cunoscutul Caleidoscop al lui A. Mirea. Ultimii relatează că după ce Beldiceanu avusese această reacție, acesta a avut un surâs șiret, nebăgat în seama
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ei. Este o operă destinată atât autorilor dramatici, cât și actorilor și spectatorilor, după cum indică el însuși în subtitlu, unde o prezintă ca pe "o lucrare foarte necesară celor care vor să se ocupe de compunerea Poemelor Dramatice, care le recită în public, sau care urmăresc cu plăcere reprezentarea lor". Sub pana sa apare pentru prima dată distincția dintre "teoria teatrului" și "practica teatrului" pe care el o explică astfel în Cartea I, în capitolul 3, intitulat: "Despre ceea ce trebuie să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de teatru". Tot ceea ce privește decorul, costumele, trebuie descris în dialog: " (...) toate gândurile Poetului, fie pentru decorarea Teatrului, fie pentru mișcările Personajelor sale, îmbrăcăminte și gesturi necesare înțelegerii subiectului, trebuie exprimate prin versurile pe care le compune pentru a fi recitate", adaugă el. Și mai departe: "Dacă un Templu sau un Palat trebuie să reprezinte decorarea Teatrului, trebuie ca cineva dintre Actori să ne-o spună. Dacă se reprezintă un naufragiu pe Scenă, trebuie câțiva Actori pentru a-l explica, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vorbirea obișnuită". D'Aubignac merge până acolo încât afirmă că "versurile mari de douăsprezece silabe trebuie luate în considerare în teatru ca fiind proză". Corneille este mai nuanțat în această privință, scriind, în Argument la Andromaca, că "versurile care sunt recitate la teatru sunt presupuse a fi în proză: noi nu vorbim în versuri în mod obișnuit, și fără această ficțiune, măsura și ritmul lor ar ieși din verosimil."33 Pe de altă parte este convins, contrar lui d'Aubignac, că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore, indică înlăturarea lui dacă singurul său scop este de a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că unii au obiceiul să-i pună pe actori să recite în solilocvii lucruri pe care trebuia ca spectatorii să le știe pentru înțelegerea fabulei, eu îl blamez și mai mult ca dumneavoastră, iar dacă ar trebui să distribui scenele unei piese de teatru, aș introduce totdeauna pe cineva în povestirile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
om să scoată câteva plânsete exprimate în cuvinte întretăiate, dar nu un discurs închegat și foarte argumentat), fie ar trebui ca Poetul să se folosească de o asemenea îndemânare în compunerea acestui monolog, încât Actorul să trebuiască să ridice vocea recitând numai unele cuvinte, și să o modereze pentru altele; iar aceasta pentru ca să fie verosimil faptul că celălalt Actor care ascultă de departe să le poată auzi pe acelea pronunțate tare și cu o patimă care ar izbucni în mai multe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune atât de minunate; nobili vinovați care au o mândrie atât de uimitoare, ale căror crime au ceva atât de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acestea pe care le risipești; îmi argumentezi cu succesele dumitale răsunătoare și cu cele pe care mi le-ai adus; susții împotriva mea părerea și sufragiile prietenilor dumitale; susții împotriva mea autoritatea D-lui de Voltaire, care și el își recită versurile cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale sale, Piatra filosofală și Nu mai există cer, ilustrează aceste două tendințe ale cruzimii care coexistă în teoria lui. O asemenea concepție despre teatru atrage după sine repunerea în discuție a jocului tradițional al actorului, care nu trebuie să recite un text învățat, ci să improvizeze. Dullin, maestrul lui Artaud, a instaurat în Franța metoda improvizației care "obligă actorul să-și gândească mișcările sufletului în loc să le reprezinte". "Datorită improvizației, adaugă Artaud, intonația este găsită din interior, împinsă în afară de impulsul arzător
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înțelege piesa confruntând unele secvențe. Acestei fragmentări a acțiunii îi corespunde cea a limbajului dramatic. Song-urile, pasaje versificate și cântate, dotate cu un refren și împărțite în strofe, creează o ruptură formală în raport cu scenele în proză destinate a fi recitate, în același timp cu o ruptură dramatică fiindcă, introducând o pauză lirică ce ține loc de discurs comentator, întrerup acțiunea. Mai mult, legătura dintre song și acțiune se bazează adesea pe un efect de contrast. În Mutter Courage, cinismul vesel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii se urcă-n pomi. Victor Hugo încearcă să se cațere dupe ei. Dar îl lovesc în cap cu ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spre București, cu scopul de a merge la funeralii. În lipsa banilor, achită contravaloarea biletului de tren printr-un portret desenat la comandă conductorului de tren, pornește spre Uniunea scriitorilor, este oprit de o patrulă de poliție și este eliberat după ce recită o poezie de Claude Aveline tradusă de Veronica Porumbacu. Ajuns în fața catafalcului, Murivale este profund marcat iar muzica sintetizatorului îl asurzește și îl transformă iremediabil într-o ființă lipsită de voință și de orizont. În cea de-a doua variantă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a doua variantă, Murivale este într-o permisie, se împrumută de bani de la sergentul Rădoi, află tot în tren de moartea poetului național, abandonează lădița cu documente și bagajul personal și dezertează pentru a pleca la înmormântare. Reținut de poliție, recită poezia Poetul ca și soldatul etc. Efectul muzicii mortuare este mai atenuat, inducând doar un vis în care se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
italiană, spunându-i toate lucrurile pe care ar fi dorit să i le facă, iar el nu înțelesese, însă sunau atât de grozav și de sexy și de minunate... După aceea îi mărturisise că, fiind destul de lipsită de experiență, îi recitase câteva sfaturi din Cosmo pe care nu le pusese niciodată în practică, dar care sunau și-așa de un milion de ori mai bine în italiană decât în engleză. În seara aceea fusese ispititoare, îl convinsese că a face dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu fileul, Hușenii-au câștigat trofeul! E..explicabil: Toată seara, Jucând la ei, în plus... Zghihara! VIAȚA ROLURI INVERSEAZĂ Dragă Moșule Crăciun! Am de toate și sunt bun! Daruri fac, cu bucurie! -Fă-mi un dar micuț și mie! Și-ți recit...o poezie! REVISTA: DAI UN BAN, DA’ FACE! Dacă toți ar fi jucat, Ca cei doi actori mai noi, Trebuia intitulat: Dai un ban, da’ face...doi!’’ UNUI SOȚ...RESTANȚIER Vii târziu, beat și clonțos, Tocmai când visam...frumos: Poate
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să mai vină, Umbra divină, Nu știa că-i vecină Dar bănuia, Și vecina venea! Doar că băiatul candid, Cuminte, instruit și...timid, Cât timp ea l-a iubit, L a mângăiat, El sfios, i-a citit Și i-a recitat Cele mai frumoase poeme de-amor, De dragoste poezii și de dor, Erotica, ce adesea îi scoate din minți, Și pe cei mai...cuminți! La el însă, ...degeaba! Teoretic, știa cum e treaba, Dar avea un principiu azi demodat De la
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și umplu testamentul cu regrete, Redefinind, celest, realitatea. Printr-un sărut vom
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Scriindu-te cu amăgiri și șoapte. Vom fi serviți de eroine nude, Din cupe pline vom gusta uimirea, Doar ploi de stele or să ne mai ude, Ca să cunoaștem, astfel, nemurirea. Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. 3 iulie 2011 Imaturitate unii oameni se copilăresc își iau jucăriile pleacă îmbufnați se retrag în cochilia lor ascunși de ceilalți în spatele neputinței acolo
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
unei vieți, cu tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu sunt alcătuit din mii de șoapte, Erou cu decorații iluzorii, Atât de trist când se arată zorii, Atât de vesel când se face noapte. Eu sunt acela ce-ți recită ție, Un melancolic cu priviri caline Ce cântă, impasibil, lunii pline Și pune infinitul pe hârtie. 7 iulie 2011 Împreună Să ne retragem, deci, spre-a da putere Acelora care trăiesc stupid, Acelora ce-și cern în căpistere Minciună, ură
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
care e aproape un cartier al capitalei mexicane, pe muntele Milpa Alpa, se vorbește încă, așa cel puțin pretind cei care l-au vizitat, nahuatl, limba folosită de tolteci și azteci; vechile poeme ale lui Nezahualcoyotl, prințul de Texcoco, se recită la câțiva pași de zgărie-norii din Ciudad de Mexico; se cântă din chirimia, un instrument cu sunete ascuțite pe care-l foloseau toltecii; mai sunt triburi care n-au renunțat să invoce, alături de sfinții din Panteonul creștin, luna. Prin arborii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam în câte o cameră fără acoperiș, cu ziduri zugrăvite naiv (oribili palmieri căcănii, crenguțe albastru-decolorate, toate pe o tencuială
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru ca smoala, pe un cer de flacără roșu-ntunecată. Era toată viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat în seamă, recitam mai departe, în gînd: Și plouă-n ora vag crepusculară/ Cînd toate drumurile către zori se-ndreaptă..." Mă simțeam exclus, ca întotdeauna, din lumea colegilor mei. Mă obișnuisem cu gândul că nu putea exista pentru mine decât un singur viitor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]