3,057 matches
-
lui Caragiale „viziunea carnavelească este fundamentală”<footnote I. Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, Editura Minerva, 1974, p. 263. footnote> cu deosebirea că „la Alecsandri, în Iașii în carnaval există un moment al demascării: Lunătescu, Tarsița și ceilalți redevin ceea ce fuseseră înainte. În realitate la Caragiale masca nu cade niciodată, el îl ascunde mereu pe adevăratul Chiriac, pe Tipătescu sau pe Nae Girimea. În capul altor personaje, masca se confundă cu omul, chiar îl anihilează: Ipingescu, Leonida, Cațavencu ...”<footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lor și acest lucru era acum în avantajul ei. Mâine se va comporta asemeni unei văduve negre care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine poate că avea să redevină persoana de care nu se putea despărți... mâine va fi iar în iad, dar se va distra și va uita de griji, de gelozii inutile, va scăpa de încordare gemându-și plăcerea în auzul Creței și-l va pune la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine acum, zise el aproape râzând. ― Da, am spus tresărind. Doamne, scuze! Adică mersi. Mersi mult. Acum râdea de-a binelea. Bravo, Alisia. ― Am avut o zi tare proastă, am zis Încet, ca pe o scuză. ― Se vede, zise el redevenind serios. Am oftat. Ar fi trebuit să plec. Nu numai că aveam de ajuns acasă, dar mă și făcusem complet de rușine. ― De fapt, pun pariu că te gândești chiar acum că asta e cea mai oribilă zi din viața
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Vă doresc, dragi copii, să vă bucurați de vacanțe frumoase, ca atunci când veți ajunge la maturitate să vă puteți întoarce cu drag la acești ani ai copilăriei, așa cum fac eu în multe din zilele în care mi-aș dori să redevin copil... VACANȚA DE CRĂCIUN Sunt convins că și voi sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină arsă. Ca să redevii, cât de cât, "barbar" trebuie să fugi, să te îndepărtezi. O femeie grasă o întreabă pe alta la fel de corpolentă: "Nu mergi la nudiști?" "Nu". "Eu mă duc". Și o pornește spre celălalt capăt al plajei. Nu mă pot stăpâni să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la pietrele de pe marginea golfului, aproape negre din pricina durității soarelui, simt că vara se duce. Când va începe, la toamnă, sezonul ploilor, voi redeveni o "persoană civilizată". Acum, însă, mă uit cu o strângere de inimă că marea începe să piardă din lumina pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne comportăm, mai departe, ca "milionarii" plecați în croazieră. Așteptăm să vină stewarzii să ridice o fîrămitură de pâine căzută, pe covor, de pe tavă. Dar, nici o grijă, ne vom dezvăța de aceste deprinderi păcătoase după ce vom debarca la Pireu. Vom redeveni niște pârliți de scriitori. După masă, ne retragem, mai mulți români, în partea mai înaltă din "marele salon" și facem tot felul de "scenarii" pentru a recupera șansa de a merge la Delfi. Ne hotărâm să întreprindem niște diligente pe lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-a convins, cândva, că, privit din apropiere și privit de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei. Se pricepea, la fel de bine, să plăsmuiască și monștri. Trec pe lângă șerpi uriași, fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Morții a căpătat ceva de "expediție colonială". Afară, constat că aerul s-a răcorit. Soarele apare dincolo de crestele pietroase și vinete ale munților. N-am văzut un răsărit de soare mai violent. Discul orbitor parcă fierbe. Probabil, temperatura aerului va redeveni, repede, insuportabilă. După micul dejun, plecăm. Nu înainte, însă, de a aproviziona de la general store cu cantități apreciabile sucuri. Vom avea nevoie, cu siguranță, de ele. Fiecare prire în deșert îți stimulează setea. Bei, dintr-un reflex apărare. Locurile au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Secoh, zise, sarcastic. Seniorul Templului clipi la acest contact, dar îl suportă un moment cu o expresie de dezgust. Colosul hohoti: - Ce este? Secoh se eliberă, ușor, dar ferm. - Aveți să-mi dați instrucțiuni? Dictatorul râse din nou, apoi, deodată, redeveni îngândurat. - Nu are importanță ce se poate întâmpla cu acest sistem. Dar sunt iritat ori de câte ori îmi aduc aminte de Thorson, că a fost omorât acolo. Și aș vrea să știu cum am fost învinși. Ceva n-a mers cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din lucru. În momentul ieșirii din umbră, zări un puternic dinam și o pilă atomică Și simultan, cu o dezamăgire intensă, își dădu seama că erau prea departe ca să le poată folosi sau controla cumva Foarte repede, în acest moment, redeveni conștient. Îi revenea vederea și observă că nu era nici în apartamentul venusian al lui Janasen și nici într-un loc în care Enro l-ar fi trimis pe Ashargin. Era întins pe un pat tare, cu ochii fixați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în secundă, mai mult. Și Gosseyn, reîntors imediat în corpul său în momentul în care Zeul fusese ucis, prevăzuse ceea ce se întâmpla acum în fața lui, stând în picioare în micul culoar al biroului. Forma întunecată a Discipolului dispăru și Secoh redeveni vizibil, clătinându-se pe picioarele care-l mai susținuseră o clipă. Căzu, inert. Din punct de vedere fizic, avea un metru și optzeci de centimetri de parcurs - dar mental, cădea mereu. În momentul în care deja zăcea la podea, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bea fiecare soldat al tău apă rece, bleu, țâșnitori dulci umplu întreaga ta tabără de luptă, norocul revine în trupul și în mintea ta, îți continui drumul cel plin de stavile. șase deasupra: încercarea foarte grea a trecut, acum fukurokuju redevine capul tău, cu piele întinsă pe față, fără riduri, cu labirintul creierului tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
faci cu mine? Încercai o paranteză care ar fi diminuat înțelesul vorbelor rostite, ar fi lungit conversația și ar fi creat atmosfera neprecisă ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul sosi tot așa de dîrz: "De-acum înainte". Reluai teoriile vechi: Vom fi cei mai buni prieteni, ne vom vedea cât mai mult, mândri de îmbogățirile spirituale care vor spori zilnic, disprețuind regulele moralei obicinuite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tonul ei nu era părerea de rău de a mă părăsi, pentru oricât de puțin timp, ci frica de a nu putea suporta discuțiile care o așteptau. De-aș fi vrut atunci, aș fi putut face orice cu dânsa. Dar redevenisem același pe care-l cunoscuse ea odinioară, nesigur de sentimentele mele, ezitând, voind să amân orice hotărâre definitivă. Încet, am coborît-o în stradă. Acolo i-am surprins o privire dosnică, parcă frica să n-o vadă cineva. Încă de câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se opuie întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indiferent de nostalgiile ei înspre mine și de încercările ca să mă uite. Acum, numai văzând torturile mele, îi dă toată importanța și il privește cu alți ochi. Dacă aș înceta toate iscodirile și pedepsile, ea s-ar transforma imediat, ar redeveni liniștită, dar eu sunt bolnav de gelozie și de dorința de răzbunare. Și apoi imediat ce aș înceta, presupunîndu-mi o voință excepțională (căci judecata așa mă învață: nimeni nu m-a obligat să-mi aleg viața aceasta, acum trebuie s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să simplific atâtea presupuneri inutile. De ziua mea, când îmi venea un teanc de scrisori, telegrame, cărți de vizită, iscodeam pe fiecare în parte, mă torturam pentru fiecare, și apoi, după câteva zile, după ce parveneam să citesc pe ultima, redeveneam nenorocit, cu impresia că din nou va trebui să aștept un an. Sau pândeam la fiecare colț de stradă, și toate femeile semănau cu tine, de departe, dar apropiindu-se deveneau străine. - Trebuia să fiu moartă pentru tine! De aceea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la Ioana: "Poate îți închipui cu ce emoții m-am hotărât să-ți scriu. M-am convins că amândoi sunteți puternici, fiecare în felul său, și niciodată nu voi putea avea nici o preferință. Amândoi îmi sunteți necesari. Vei voi să redevii prietenul meu? Bineînțeles, mă voi transforma, și nimic urât nu va mai fi între mine și voi"... Scrisoare ridicolă. Am suferit mai puțin? Misterul feminin...Nu este nevoie să asiști, cum am asistat, la întîmplări mari ca să te înfiori. În mijlocul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altfel, căci numai așa mai avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e imposibil de aplicat, dacă voința de a se sacrifica nu-i va da iluzia că totuși se poate îndeplini acest plan. Sau poate că vorbește așa numai ca să mă scoată din amorțeala din ziua asta, să mă facă să redevin febril din cauza ei. Căci este exclus să fie adevărat! Dacă ar fi adevărat, ce bucurie! Sau cuvântul este prea neînsemnat, nu se găsește nici o expresie care mi-ar putea exprima starea sufletească. Pentru o zi, pentru o oră... Mai pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]