3,182 matches
-
urmă diseminând în multitudinea de repere axiologice ca o condiție necesară și înrâuritoare. Reflexivitatea este întrețesută în sistemul cognitiv uman și apare în determinare substanțială la toate nivelurile. Nu se poate vizualiza decât o funcționare a psihismului inseparabilă de mecanismele reflexive, conștiința de sine fiind instanță concrescută pe constituția spirituală omenească. Subiectul se recunoaște pe el însuși și începe de aici o aventură caracterizantă plină de implicații, convertind în calitate și în însușire identitară tot stratul de material sufletesc conex semnificațiilor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
să triumfe în orice experiență a întâlnirii cu necunoscutul. Totul se organizează în jurul personalității, iar aceasta guvernează tot ce înseamnă înțelegere inteligentă a datului vital. Stăpânirea unui limbaj al interiorității, stăpânirea de sine ca summum voluntar al tuturor actelor noetice reflexive și validarea permanentă prin intermediul alterului asemănător sunt arme ale conștiinței în lupta unei vieți care mizează pe progres și pe diversitate interindividuală. Experiența înțelepciunii prilejuită de confruntarea cu sine însuși poate fi de neînlocuit în momente în care provocările existențiale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
relege individul chiar pe latura sa subiectivă de transcendență (Theodor Adorno afirma că "nici o lumină nu cade asupra oamenilor sau asupra lucrurilor în care transcendența să nu apară [widerschiene]"100). Apare convingător că înălțimea suprastructurilor și faptul că rezultatele cogniției reflexive se stabilizează la un nivel superior al conștiinței pot induce teza legării omului de absolut și prin conștiința de sine. Nu numai întâlnirea "Dumnezeului lăuntric" sau "confruntarea" cu duhul propriu pot justifica o asemenea alegațiune, dar și implicația religioasă profundă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
riguroase (o alcătuire rece și formalizată care rezumă cognoscibilul), ci pot deveni entități active într-un joc cosmic supra-guvernat de divinitate. Providența supremă acționează asupra fenomenului individual și prin intermediul felului său de a se defini, și conducându-i discret "mâna" reflexivă, prin înțeleaptă asistare și prin subtilă sugestie. Omul moral are un centru de raportare care îl ghidează, iar propria conștiință de sine trebuie să se acorde cu acest centru pentru a fi corp al unei intenții supraordonate și atotștiutoare. Sentimentul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
propus de terapia jungiana, cu deosebiri notabile ce izvorăsc din contextul său de aplicare și din menirea generală care i se acordă. Dacă la psihanalistul elvețian este vorba întotdeauna de mecanisme asociative chemate să limpezească un conținut inconștient, în sinteza reflexivă materialul este mult mai vast și mai general, el aparținând întregii experiențe individuale, iar sinteza se realizează în altă modalitate tehnică. Cele două pot fi superficial asemănate, însă diferența apare cu pregnanță atunci când se examinează atât metodologia căii, cât și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tehnica dezbaterilor); * metode bazate pe observarea interacțiunilor în cadrul grupului ( tehnica acvariului, seminarul socratic, discuția panel); * metode de optimizare a relațiilor în cadrul grupului (învățarea cooperativă, tehnica HEI, exerciții de spargere a gheții). Din a doua categorie face parte și metoda predării reflexive. Aceasta este o utilizare interesantă a reuniunii Phillips 66 care folosește și avantajele micropredării. D.R. Cruickshank, autorul acestei metode, a stabilit zece etape de utilizare a ei: * întreaga clasă este împărțită în grupuri de câte patru până la șase elevi; * un
Coronița prieteniei by Iliese Dorina – Liliana, Şcoala. Nr. 88 „Mihai Viteazul”, Bucureşti () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93010]
-
să se identifice sau pe care să îi ocărească. Rusia trăiește vremuri interesante sub Putin. Din fericire, Slovacia nu, sub Robert Fico. Sistemele politice vin și pleacă, culturile naționale rămân. Cultura est-europeană nu are pereche. Este extraordinar de inovatoare, dinamică, reflexivă, autocritică și semnificativă. Vreau ca studenții mei să înțeleagă că viața culturală și intelectuală est-europeană este un model pe care Vestul îl poate emula. De ce? Pentru că oferă consolare în timp de criză. Vladimir Tismăneanu Profesor de științe politice la University
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în ansamblul ei. Anticipează, fără să definească explicit, cele două componente ale activității cerebrale, ceea ce avea să fie aprofundat și dezvoltat mai târziu de Gr. T. Popa (unul din marii săi contemporani) care face distincția între creierul impulsiv și creierul reflexiv. În această concepție creierul impulsiv (care cuprinde structurile nervos centrale arhaice) coordonează activitățile bazale ale organismului și în același timp conservă instinctele de bază ce permit oricărei ființe viețuitoare să supraviețuiască. La rândul său creierul reflexiv (cortexul cerebral) realizează componenta
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
creierul impulsiv și creierul reflexiv. În această concepție creierul impulsiv (care cuprinde structurile nervos centrale arhaice) coordonează activitățile bazale ale organismului și în același timp conservă instinctele de bază ce permit oricărei ființe viețuitoare să supraviețuiască. La rândul său creierul reflexiv (cortexul cerebral) realizează componenta rațională a comportamentului uman, în plus deține facultățile superioare ale acestuia (rațiunea, memoria, judecata) și capacitatea de a tempera activitatea creierului impulsiv prin acțiunea mentalului conștient, format prin educație și cutumele sociale impuse de societatea în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
așa cum este și cazul Franței în care au loc „Conferințe ale cetățenilor“ pe diferite teme, la care sunt invitați și specialiști. Blodiaux a atras atenția asupra faptului că „trebuie creat un spațiu public viu, de discuții“, fiindcă societatea este „din ce în ce mai reflexivă“, oamenii „nu mai vor să fie luați în derâdere“ de către politicieni și iau cuvântul „chiar și atunci când nu sunt întrebați“. Loic Blodiaux a mai discutat și despre absenteismul de la alegerile europarlamentare din România, spunând că cetățenii trebuie mai bine informați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
primă vedere, le fotografiezi și treci mai departe. În cazul acesta se poate vorbi despre o transgresare contrariantă a momentului experienței estetice, un moment amânat care îți afectează perspectiva, diminuându-ți experiența perceptivă petrecută în spațiu și extinzându-ți experiența reflexivă pe care o ai în fața fotografiei, respectiv a imaginii spațiului simbolic organizat de mesaje accelerate. România la scara unui monument Concepută de curatorul Mihnea Mircan, cu sprijinul Fundației Plan B din Cluj, expoziția Low Budget Monuments, instalată în Pavilionul României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul în mâini, schițând acțiunea poetului reflexiv peste marginile iertate, care nu rezistă impulsului de a-și deșuruba capul pentru a se uita mai bine la ce-i în el. Un bufon al existenței sublunare, mimând, prin gesturile sale de un nonsens superior, incoerența vieții înțelese în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Acțiuni, dans conceptual, dans reflexiv, întuneric. Ce urmează? Adriana Gheorghe Manuel Pelmuș e dintre primii dansatori pe care i-am cunoscut acum mai bine de șase ani, când am început să descopăr dansul contemporan românesc. Mai exact al doilea. Cel dintâi a fost Mihai Mihalcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Că e într-atât de curios să afle ce se scrie azi, că a venit și la un cenaclu al Uniunii Scriitorilor (nu cel mai inspirat loc pentru un artist contemporan). Ori că Mihalcea e fan Ionuț Chiva. Un dans reflexiv Manuel Pelmuș a fost, încă înainte de a ști acest lucru, un adept al ceea ce în Germania anilor ’90 s-a chemat, inițial cu rea-voință pentru ca apoi să se consacre, „dans conceptual“. El s-a aflat, de altfel, în ipostaza cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
vezi Punct Fix, 2003). Ce e fascinant cu adevărat la piesele lui Manuel Pelmuș e descoperirea că el lucrează, exagerând puțin, la aceeași piesă încă de la Outcome și până la preview (2006). Ce-l interesează exclusiv? O manieră minimalistă, dar puternic reflexivă de a reprezenta corpul său așa cum apare el în momentul respectiv, în urma coincidențelor cu contextele socio-politice, cu bombardamentul de informație/influențe care i-ar impune forme și rigori, ori mutilări, ori măcar metamorfoze. Transformând arta dansului contemporan într-un performance
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
în preview (sau piesa cu întunericul) se încearcă fixarea atenției spectatorului într-un aici și acum continuu (prin discursul lui Manuel care își explică mișcările), iar în tot acest timp, dincolo de întuneric, „spectatorul e invitat pe scenă la un dans reflexiv“, e invitat să facă efortul să construiască/ântrevadă/susțină corpul dansatorului în mișcare, cum spune chiar el în interviul din „Suplimentul de cultură“. Oare ce mai urmează după așa ceva? Răi, Doamne, și toți geniali! Bogdan-Alexandru Stănescu Domnul Paul Johnson a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de specificitate semnificativă pentru tot ce a însemnat dansul contemporan în anii ’80, pentru modul în care a fost produs și receptat, având în vedere că nu avea un mediu propriu de difuzare. Studiul lui are o funcție prospectivă și reflexivă: acoperă un gol în istoria coregrafiei românești, încearcă să traseze anumite linii de continuitate între creațiile unor coregrafi care și-au marcat perioada, produce un câmp de informare, tatonare și reflectare a unei perioade foarte puțin asumate la nivelul cercetării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
află. Strategiile comportamentale pot chiar anula rezultatele proceselor ce acționează la alte niveluri. La nivel intermediar, comportamentul se organizează prin integrarea reacțiilor neurovegetative și neuromusculare provocate de procesele afective și cognitive. Comportamentul agresiv construit la nivel intermediar deține atât elemente reflexive, cât și elemente rezultate din procesarea informației. Tocmai la acest nivel intermediar comportamentul poate fi considerat rezultatul unei integrări perfecte a activităților afective și cognitive. Fiecare explicație recentă a agresivității subliniază importanța analizei comportamentului agresiv la un anumit nivel fără
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unele limbi timpuri destul de numeroase. În anumite limbi timpul este marcat și de categorii non-verbale - de ex. la pronumele personal. Unele limbi disting aspectul perfectiv-imperfectiv. În 99% din limbile australiene lipsesc forme separate de pasiv. Există forme de reciproc și reflexiv, verbe auxiliare, forme verbale compuse; de regulă nu apar forme participiale. În sintaxa, limba australiană se caracterizează fie prin incorporarea obiectului la verb, fie prin polisemantism (de ex. tiwi307). Topica destul de liberă, cu diferențe stilistice; predomina ordinea subiect-obiect-verb"308. 6
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
al vorbitorului la o acțiune; verbală sau nonverbală a interlocutorului"; comportamentul de susținere concretizat în "semnale pe care vorbitorul le trimite ascultătorului în legătură cu modul în care îl percepe, îl acceptă, îl susține, oferindu-i sprijin informațional, relațional și emoțional"; comportamentul reflexiv încurajând continuarea conversației, inducând o schimbare în ea sau încheind-o; comportamentul explicativ marcat textual prin: "structurile explicative, glosările apozitive, metaforele cu funcții concretizatoare, enunțurile asertive, conectorii (în primul rând, în al doilea rând, pe de o parte, pe de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lectura creatoare a operelor dramatice, în sensul înțelegerii mesajului textului dramatic și transpunerii acestuia, prin participare ludică, în text dramatizat. Am urmărit cultivarea interesului elevilor pentru lectură și dezvoltarea gustului estetic în domeniul literaturii și al teatrului; stimularea gândirii autonome, reflexive și critice prin (re)lectura textului și interpretarea analitică a acestuia; abordarea flexibilă a aparatului critic; formarea unor reprezentări culturale privind dramaturgia universală. Ghidul conceput pentru acest curs, intitulat “Build Up”, în curs de apariție, este rezultatul performării la clasă
Arta dramatică. Oportunităţile interdisciplinarităţii pentru dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
integrează în sistemul global de cunoștințe” . Abordarea interdisciplinară pornește astfel de la ideea că nicio disciplină de învățământ nu constituie un domeniu închis, fiind posibile legături între discipline. Corelarea interdisciplinară a informațiilor din diferite domenii ale cunoașterii implică formarea gândirii critice, reflexive și, implicit, concentrarea atenției atât asupra individului supus educației, cât și asupra finalităților sistemului în care acesta urmează să se integreze. în acest context, evitarea hiperspecializării, a compartimentării informației prin abordarea unei perspective globale, nevoia de punți intre diferitele discipline
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
se pot exprima diferit în funcție de particularitățile individuale, dar în același timp conduce și spre îndeplinirea unuia din dezideratele Curriculum-ului Național pentru limba și literatura română, ce are drept scop formarea unor elevi capabili „să se raporteze la cultură autonom, reflexiv, critic și creativ.” în plus, abordarea interdisciplinară a textului literar prin teoria inteligențelor multiple vizează în primul rând receptarea textului, interpretarea acestuia și producerea de mesaje specifice (text, imagine, ritm muzical, kinestezie), ceea ce corespunde unei alte finalități a studiului limbii
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
de biți, omul se însingurează, se dezrădăcinează, astfel încât existența îi pare un nonsens. în determinarea identității, Iona parcurge patru trepte ontologice: depersonalizarea (Tabloul I), originea (Tabloul II), înființarea (Tabloul III) și conștiința pură (Tabloul IV), un drum sinuos al interiorizării reflexive, de la obiect („în-Sine”) la conștiință („Pentru Sine”), a căror contopire generează esența, „totalitatea”, sacrul, pentru că - scrie Jean-Paul Sartre - „cea mai bună cale de a concepe proiectul fundamental al realității umane este să spui că omul este ființa care plănuiește să
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
are revelația finală a propriei existențe, apelându-se. Gestul semnifică lupta împotriva destinului, înfruntarea divinității, ca imanență, asumarea condiției individuale și, mai ales, recuperarea unui trecut resemantizat, din perspectiva căruia să conștientizeze rostul firii: în-Sine (eul socializat) și Pentru-Sine (eul reflexiv, conștiința-de-sine) reprezintă un întreg organic, soluția ultimă a transcenderii , despre care Nicolae Manolescu notează: „. Imaginea simbolică a purificării prin sacrificiu devine metafora centrală a tragediei, mesajul parabolei în semnificațiile căreia se regăsește condiția metafizică a existenței umane: rezistența spiritului într-
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]