3,846 matches
-
Sally Stinson de la Fritzie, adică nici mai mult nici mai puțin de patru infracțiuni și două delicte grave. — Deocamdată vreau să rămână totul între noi și mai vreau să vorbesc și cu un avocat, spuse Russ. — Nu, padre, i-am replicat eu și m-am întors către Johnny: Ești arestat pentru coruperea unei prostituate, tăinuire de probe, obstrucționarea justiției și complicitate la molestare de gradul întâi și ultraj. Johnny izbucni: — Tati! Și se uită la Russ. Russ se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pusese ochii pe o tufă de trandafiri din fața verandei. — Ce știu despre femeile din familia Sprague are o vechime de cel puțin zece ani și e cam ciudat... Aproape grotesc. — Sunt numai urechi. Aș fi zis că ești numai dinți, replică Jane. Când a văzut că nu râd, și-a aruncat privirea dincolo de grădina săpată, spre Muirfield Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care mă lăsă în plata Domnului, cu o hartă a străzilor din marginea estică pe care trebuia să patrulez. În loc de „La revedere“, îmi spuse: — Să nu-i lași pe cioroi să-ți facă mizerii. Când i-am mulțumit, mi-a replicat: — Fritz Vogel mi-a fost prieten bun. Apoi s-a îndepărtat cu pași repezi. Am decis să mă remarc cât mai repede. Prima săptămână la Newton a constat în arestări în forță și colectare de informații despre cine erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i urmăreau pe frații Johnson cum o iau la sănătoasa, ținându-se de brațele rupte. — Pe unii nu poți să-i iei cu frumosul! am strigat. Un sergent în vârstă, despre care auzisem că mă urăște de moarte, mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
după el. — Nu m-am atins de lucrurile tale. Și poți să păstrezi mobila. Kay purta jacheta ei sport și o fustă pepit, exact ca atunci când am cunoscut-o. — Iubi! am zis. Apoi am întrebat imediat: — De ce? Soția mea îmi replică: — Credeai că o să-i permit soțului meu să dispară trei săptămâni fără să fac nimic? Am pus niște detectivi să te urmărească, Dwight. Seamănă cu nenorocita aia de moartă, așa că n-ai decât să rămâi cu ea, nu cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aici nici măcar o zi. Am auzit c-a contribuit la efortul de război, dar nu l-am cunoscut pe nici unul dintre iubiții ei. Și cu asta, basta. Și tu nu ești reporter, ești polițai. − Mulțumesc pentru comentariul perspicace, i-am replicat și am plecat. Conform hărții mele, Medfordul era la vreo douăzeci de kilometri în linie dreaptă, pornind de pe Massachusetts Avenue. Am ajuns acolo chiar când se lăsa înserarea. Mai întâi l-am mirosit și numai după aceea l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tras-o lui Carole Lombard. Ți-aș da numărul ei, dar e moartă. — I-ai tras-o și lui Elizabeth Short? Punct ochit, punct lovit! Meeks se făcu roșu ca racul și începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou. Îmi replică cu o voce șuierătoare: — Ai încasat prea multe în fabrica de pumni a lui Blanchard? Târfa aia de Short a dat colțu’. Mi-am ajustat geaca, vrând să-i arăt piesa de calibrul 45 pe care o aveam la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
12 ianuarie. Atâta tot. Nu știați ultima parte, nu-i așa? Mi-am încheiat stenograma. Nu, nu o știam. Îi veți spune Comisiei că v-am oferit un indiciu valoros? Patchett deschise ușa. — Este nevinovat, Bleichert. — Nu zău? i-am replicat. • • • Fusese dezlegat misterul altei zile lipsă din ultimele trăite deBetty. Am făcut încă un drum la El Nido, de data asta ca să caut în dosarul principal numerele de telefon cu prefix de Webster. Pe când răsfoiam hârțoagele, mă tot gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zburat pistolul din mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o criminală, i-am replicat. Ramona își netezi halatul și își aranjă coafura. I-am etichetat reacția drept un semn de distincție al unei drogate bine-crescute. Vocea ei sună rece, în buna tradiție a familiei Sprague: Nu i-ai spus, nu-i așa? Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să lupte împotriva lui? Deși se gândea la toate acestea, Gajus spuse cu glas visător: — Eu aș vrea să călătoresc pe mare, Rhodos, insulele Cyclades, Sporades, Pontus Euxinus... Dacă aș putea ști că o voi face... — Dar le cunoști, îi replică bătrânul, iritat. Ai fost acolo împreună cu tatăl tău. — Tocmai, îi explică Gajus. Aș vrea să fiu la comanda unei corăbii, să merg din port în port... Zâmbea. Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe alții dacă respectivele documente fuseseră distruse dintr-o providențială poruncă a lui Tiberius. Dar cei care-l cunoscuseră bine pe bătrânul împărat replicară că acesta nu distrusese niciodată nimic. — Spunea că, pentru a ucide un om, trei rânduri sunt mai de folos decât un pumnal. Urcau încet, discutând. Începeau să se ivească bănuielile. Cine s-a tot plimbat prin palatele astea, prin arhivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu avea alți oameni cu care să se consulte, fu dezamăgit. Deodată Sertorius Macro izbucni: — E un risc enorm. Șase sute de senatori s-ar revolta. De la o zi la alta, ți-ai face șase sute de dușmani. — Nu pe toți șase sute, replică Împăratul, străduindu-se ca glasul să-i rămână calm. Cei care sunt azi în minoritate mâine vor fi cei mulți. În scurtă vreme, Julius Caesar a introdus două sute de oameni noi. Nu vom avea pace niciodată dacă milioane de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
discursul fără cuvinte“ (p. 404). Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că Intermezzo ascunde o enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Suprafața unei cărți este mică în comparație cu un metru pătrat. Dar și un metru pătrat este mic în comparație cu un hectar, Sachs. - Scuze. Are cam 5 centimetri in lățime și 15 în lungime. - Hm. E mare în comparație cu o monedă, nu-i așa? replică Rhyme pe un ton destul de tăios. - Am înțeles mesajul. Încă de prima dată. Mulțumesc. Sigilă tot mecanismul într-o pungă specială și făcu fotografii la urmele pe care le depistă în cameră. Făcu apoi o scurtă comparație cu urmele găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce o fixase îndelung cu privirea: - V-am auzit vorbind. Ați spus că, adică... Părea că nu știți dacă a părăsit clădirea după ce... Credeți că încă se află aici? - Nu, nu am spus asta, replică Sachs pe un ton mai degrabă blând. Nu știm însă cum a putut scăpa. - Dar dacă nu știți cu siguranță, înseamnă că e posibil să fie încă în clădire, ascuns pe undeva. Pândind o nouă victimă poate. Și nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse Kara către Sachs. În numele Tatălui... - Știi Linc..., începu Sellitto. Poate e mai bine să nu avem prea mulți civili care lucrează la un caz. Sunt reguli stricte în privința asta. - Nu ai folosit și tu un medium la un caz? replică Rhyme pe un ton sec. - Nu l-am angajat eu. Cineva de la centru mi l-a trimis. - Și tot tu ai mai avut și un expert în rase de câini... - Tot continui să spui că eu am făcut, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încheiat citatul. - Nu-mi place, spuse Sachs. - Ce nu-ți place? - Că ia masa cu încă trei persoane. Ce pune la cale? - Bună întrebare, fu de acord Bell. Credeți că mai lucrează cu cineva la toate astea? - Mă îndoiesc, sincer, replică Sellitto. Criminalii în serie sunt de cele mai multe ori singuratici. Kara nu fu de acord: - Eu nu aș fi atât de sigură. Magicienii de salon, da, ei lucrează singuri. Dar el e un iluzionist adevărat, vă aduceți aminte? Ei întotdeauna lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de acesta. Cu două săptămâni în urmă, în restaurantul de la Bedford Junction, Jeddy Barnes îi spusese: - Știți, domnule Weir, chestia e că Roth e evreu. Lui Andrew o să îi placă destul de mult să îl rănească. - Mie îmi e egal, îi replicase Malerick. Poate să îl și ucidă, dacă asta vrea. Nu îmi va afecta cu nimic planul. Vreau doar să fie eliminat. Să nu mai stea în cale. Barnes clătinase din cap aprobator. - Bănuiesc că va fi o veste bună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama convinsă care se dă la orice străin îi iese în cale, replică Adriana. Leigh își sterse o lacrimă, având grijă să nu tragă pielea delicată de sub ochi, care probabil că era deja compromisă din cauza fumatului. Nu știa sigur dacă era din cauza endorfinei după o oră extenuantă de yoga, a semi-groazei că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care îl va trimite triumfătoare fetelor în seara aceea să fie beton. — Ce-ai zice de ceva puțin mai tare? întrebă Paul. S-ar putea să ai nevoie după ce m-ai ascultat vorbind atâta despre mine. — La ce te gândești? replică ea privindu-l lung pe sub gene și aplecându-se spre el. Sex, da. Atașament, nu. El râse. Nimic ieșit din comun. Poate să trecem de la cafea la vin? Au luat o sticlă de vin, un soi tare, catifelat și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o placă bărbații, dar nu într-atât încât s-o urască femeile. De ce era întotdeauna atât de nesuferită? — Sper că după ce pe mine m-ai tocat mărunt, nu ți-ai uitat partea ta din înțelegere, spuse Emmy. — Firește că nu, replică Adriana. De fapt, cred că l-am cunoscut deja pe viitorul meu soț. — Hmm, făcu Leigh imperturbabilă, luând un pahar de margarita cu gheață de pe tava chelnerului. Îl ținu o clipă lipit de frunte, după care linse toată sarea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceea ce părea a fi o reală îngrijorare. Puțin deranjată de faptul că prietenei ei i-a trecut prin cap ideea că el s-ar putea să nu sune, să nu mai zicem că a spus-o cu voce tare, Adriana replică scurt: — Bineînțeles c-o să sune. De ce să nu sune? — Oooh, se pare că avem aici pe cineva foarte sensibil... făcu Leigh. — Ce? Te referi la Yani? Mi-a trecut definitiv. Adriana își îndreptă picioarele cu vârfurile întinse. — S-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Numai gândurile astea îi dădeau tăria de a respinge oferta plăcută a bărbatului care stătea lângă ea. — Păi, atunci, presupun că nu ne rămâne decât să ne vedem în New York, spuse Dean plin ifose și zâmbete cuceritoare. — Cred că da, replică Adriana fără ezitare. Ce era să facă o fată? se întrebă ea. O masă în oraș era doar o masă în oraș și nimeni n-ar putea să spună că până aici nu fusese iubita model. Dar el era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza. Adriana, Credeam că am lămurit problema asta. Tatăl tău nu a fost încântat de extrasul de cont pentru cardul American Express luna trecută. Erau, dacă îmi amintesc eu bine, zece mii pentru haine și pantofi și alte zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]