5,495 matches
-
și simplu, de idei și nu vor să contribuie cu nimic la rezolvarea problemelor ridicate. Pe lângă sindroamele maniacale, se înregistrează elevi care suferă de sindroame melancolice, cum ar fi durerea morală și psihomotorie. De acest sindrom suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
tablou paseist, acel gen de eroină întâlnit în literatura patriarhal idilică. Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale amorului corupt. Presa vremii și o mare parte a criticii au reproșat autorului nu numai artificiozitatea metaforică, ci și recrudescența senzualismului și naturalismului în descrierea avatarurilor erotice ale protagonistului. Ultima parte a trilogiei, inegală ca valoare, vădește imposibilitatea unui acord între medelenismul originar și noua treaptă a existenței eroilor, precum și neputința reconcilierii
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
pe conflicte de circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică, imixtiunile licențioase, melodramatismul. Doar Lorelei, cu un epic de structură poematică idilică, are un sunet autentic, recuperând pentru proza românească un gen de roman consacrat în faza postromantică de Al. Dumas-fiul. Întrucâtva diferit este
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Duiliu Zamfirescu, a lui E. Lovinescu (mai ales când acesta reclamă „intelectualizarea” producției literare românești), a lui Al. Macedonski (Se mișcă fosila!), împotriva „minulescianismului” ori a susținătorilor legitimității, la noi, a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-a reproșat, chiar în epocă, caracterul „rudimentar”, forța lor, asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia lui Octavian Goga, față de proza lui Mihail Sadoveanu
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
de asemenea, să ia în studiu totalitatea documentelor, oprindu-se la creația majoră, la capodopere. El găsește că în aprecierea creației populare sunt neadecvați termeni ca primitivitate, forme rudimentare de gândire și propune alte criterii de valorizare, iar folcloriștilor le reproșează neabordarea creației orale de pe pozițiile etnoesteticii, ceeea ce ar presupune o bună cunoaștere a esteticii savante. Dacă în Poetică folclorică aplică teoria artei la literatura orală, iar în Prolegomene la o estetică a folclorului schițează o teorie a valorilor și
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
faptelor în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel, lui Ștefan cel Mare, deși i se reproșează înclinația de a vărsa sânge („nevinovat”), excesul de spirit războinic și de autoritarism, îi sunt proslăvite marile calități care au adus mult bine, faimă și grandoare Moldovei. Portretul său este reprezentativ pentru capacitatea și modul de caracterizare specifice cronicarului și
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
elegiace și sentimentale, a expresiei învăluite de „o melodie simplă” (Virgil Mazilescu), dar au semnalat totodată lipsa de curaj la nivelul exercițiului efectiv, angajarea pe căi bătătorite, cultivarea unor formule prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
La Renaissance latine”, „Le Temps”, „Journal des débats”, „Indépendance belge” ș.a. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse. Studiul lui V. intitulat Le Mouvement littéraire en Roumanie (1899) conturează o judecată generală și obiectivă asupra creației scriitorilor români. I se va reproșa însă comentatorului incapacitatea receptării unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși
VASCHIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
la primul său consilier, care, la rândul lui, își dojenește imediat subalternul, iar dojana se transmite ierarhic, fiecare dând vina pe cel inferior lui în grad. În cele din urmă, se dovedește că alerta era falsă: ministrului nu i se reproșa nimic, doar i se solicita avizul (Nepărtinire). Cu toate că în intenția lui Z. cărțile ar fi format un ciclu, tema, câteva personaje fiind prezente și în nuvele, și în roman, Domnul Daltaban de Seraschier e de un caracter mai aparte. Aparent
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de excesele avangardei, căreia îi reproșează, într-un poem în proză modelat pe calapod futurist, superficialitatea și sterilitatea (Vorbe goale, 1925). Ceea ce îl desparte de avangarda istorică - în ciuda prieteniei cu Marcel Iancu și Tristan Tzara, a manifestelor din „Contimporanul” și chiar a tentativelor de a compune
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
experiența sa carcerală: Dumnezeu a vrut să-i pună credința la încercare. Trebuie spus că este vorba de o încercare dincolo de capătul răbdării. Femeia credincioasă se simte pustiită pe dinăuntru și părăsită de Dumnezeu. Se îndoiește în credința ei și reproșează divinității chiar faptul de a se fi născut. Gest grav, nihilist, cioranian, de neimaginat la un creștin autentic: „O, Doamne, de ce ai permis să mă nasc?” Îl consultă atunci pe înțeleptul Stello, care acolo, sus, în ceruri, trebuie să fie
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
exemplar de opera lui Caragiale. Scriitorul e văzut ca un summum al conciziei, simplității și sobrietății, obținut în urma unui îndelungat travaliu și pe baza unei tehnici nu atât învățate, cât elaborate de artistul însuși. Nu e scutit însă de obiecții, reproșându-i-se prezența elementelor melodramatice în O făclie de Paște și în Năpasta, precum și a unui clasicism naturalist. Dintre contemporani Z. îi apreciază pe G. Ibrăileanu, devenit un adevărat prieten intelectual (este semnificativă și corespondența dintre ei), pe Tudor Arghezi
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
este o persoană independentă, creată de Dumnezeu pentru sine și că acesta nu este proprietatea părinților. Deși au o mare responsabilitate în a-i crește și educa, ei nu devin prin aceasta stăpânii lor și nu au dreptul să le reproșeze faptul că ar fi nerecunoscători pentru efortul și truda lor, atunci când se mută din căminul părintesc. Este încă încetățenită la noi mentalitatea că cel mai mic va trebui să aibă grijă de părinți la bătrânețe și aceștia, precum și frații mai
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
de hârtie”) și neevitând „gândirile naive” de teama banalului. Z. propune o distincție între „nota personală” și „subiectivitate”, convins că dialectica subiectiv-obiectiv generează o identitate de viziune și sens, iar „nota personală” duce la recunoașterea unei amprente stilistice, lui însuși reproșându-și însă o stereotipie a „felului de a spune” și a personajelor. Își mărturisește „furia de a scrie”, alternând cu ezitări, impasuri; scrisul, la el, e o formă de viață, dar și „refugiu”, și absorbire în propriul imaginar („trăiesc cu
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Ce crede învățătoarea despre tine? Exercițiu - joc: Roagă-l pe colegul de bancă să ți spună ce crede despre tine. Spune-i ce crezi tu despre el. Alege cele mai potrivite cuvinte , fără să-l superi dacă vrei să-i reproșezi anumite lucruri! Răspunde sincer! Te deranjează anumite lucruri pe care colegul de bancă le-a spus despre tine? De ce? Crezi că este mai bine să știi ce cred alții cu adevărat despre tine , decât să te laude în față și
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
Dunării. O astfel de soluție era considerată indispensabilă stabilirii unor bune raporturi Între cei doi vecini și pentru consolidarea păcii În Orient. La finalul dezbaterilor, Bismarck, care se călăuzea după principiul „dacă sunt anexiuni pentru toată lumea, nu mi se va reproșa acelea pe care le-am făcut eu” <ref id="133">133 E. Diaconescu, op. cit., p. 16. </ref>, se asocia punctului de vedere exprimat de plenipotențiarii ruși, ținând să precizeze că „opera Congresului ar fi incompletă, dacă Înalta Adunare ar lăsa
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
vizibil marcat de această știrbire a integrității teritoriale, pe care el jurase să o apere, conform textului Constituției din 1866. Pe măsură ce opinia publică din țară a luat cunoștință de prevederile Tratatului de la Berlin, atmosfera În interior devine tot mai tensionată, reproșându-i-se lui Kogălniceanu faptul că nu ar fi apărat cu suficientă fermitate drepturile României <footnote id="143"> 143 Într-o depeșă expediată de la Berlin, la scurtă vreme după ce delegații români Își exprimaseră punctul de vedere În fața Congresului, Kogălniceanu Îi
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
49, filele 793, 797.</ref>. Filiala basarabeană a „Uniunii” era condusă de Pavel Crușevan, român de origine, care și-a adus contribuția la reprimarea mișcării naționale din ținut. În paginile ziarului Drug el acuza moldovenii de tendințe separatiste, de românofilie, reproșându-le că nutreau intenția unirii Basarabiei cu România <ref id="46"> 46 Șt. Ciobanu, op. cit., p. 62. </ref>. Toată presa românească din ținut, inclusiv ziarul Moldovanul, a fost suprimată. Colaboratorii acestor publicații erau spionați, urmăriți, persecutați. Liderii mișcării naționale din
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Pantagothus. Existau școli și la Lyon. Una dintre ele, la care a predat retorul Viventiolos, a rezistat până în secolul al VI-lea. Este interesant că acest erudit se afla în dispută cu episcopul din Vienna pe probleme curriculare (dascălul îi reproșa lui Avitus că „trăsese cam lungă silaba mediană din politur și nu urmase exemplul lui Virgiliu” într-o anumită predică a episcopului; acesta din urmă, mâniat, îi replică „creștinește” că a făcut un barbarism și îl trimite să-și revadă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
criticat pe acesta și pe progresiviști în termeni violenți în lucrarea sa din 1927 Modern Educational Theories 9. Bode era filosof și gândea ca un filosof. I-a atacat vehement și pe Bobbitt, Charters și Snedden. Lui Bobbitt i-a reproșat că trivializează curriculumul; lui Charters i-a demonstrat că job analysis pe care o folosea în designul curricular era reducționistă și dezumanizantă; pe Snedden l-a acuzat chiar în legătură cu eficientismul exacerbat, determinat prin obiective economicizante, pragmatice, triviale. Dar Bode nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o atare prioritate nu poate fi absolută întrucât ar presupune ignorarea sau subestimarea altor funcții ale educației. Pe baza acestui raționament, Wheeler a propus demersul descris în alt subcapitol. Este evident însă că teoria nu e infailibilă. I se poate reproșa, pur și simplu, că, neputând soluționa problematica dificilă a orientării radicale spre o valoare educațională sau alta, propune declararea problemei ca fiind falsă și ignorarea ei. Aceasta nu este o soluție reală, desigur. Se poate considera însă că, la nivelul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogice ale curriculumului și ale instruirii concrete sunt și trebuie să rămână tocmai cele opt-nouă mecanisme (tipuri de învățare) care permit asimilarea informațiilor, formarea abilităților și a capacităților de a opera cu cunoștințe și priceperi. Repudiind taxonomia lui Bloom, Gagné reproșa implicit teoriei instrucționale a acestuia și curriculumului by objectives artificialitatea, „lipsa de obiectivitate” și „neconformitatea cu natura” fenomenelor și proceselor reale. Ceea ce însemna că era vorba despre modele incompatibile din punct de vedere științific. Un vierme insidios producea răni lăuntrice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
idei ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele clasice pe care le articulează rațional în funcție de gradul de complexitate, de dificultatea asimilării și de contribuția la formarea culturală a omului. Eisner nu le reproșa „academiștilor” decât sensibilitățile paseiste și nostalgia față de „vechea cultură”. Această clasificare a șocat. Direcțiile în care „priveau” cele cinci orientări curriculare erau atât de divergente, încât visul „teoriei unice” devenea ridicol. Cognitivismul, care, de pe poziții scientiste, nutrea o „poziție imperială
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
amintite. A rămas însă un englez tipic, fidel tradițiilor pedagogice din „perfidul Albion”. A aruncat asupra americanilor „o privire britanică, nu americană”. De aceea pedagogii americani n-au acceptat indiferenți, ci i-au respins cu iritare criticile virulente. I-au reproșat că a analizat numai curriculumul tradițional, nu și pe cel modern și că, nefiind american, are o viziune limitată asupra școlii americane 46. Dar cunoașterea exactă a situației și sagacitatea lui Barrow sunt dincolo de orice îndoială. Era filosof și literat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și i-a adus multe necazuri. La insistența unor colegi, a acceptat postul de rector al Universității din Freiburg, în plină epocă nazistă. A demisionat zece luni mai târziu; dar, după prăbușirea hitlerismului, decizia din 21 aprilie i-a fost reproșată violent. Nu s-a putut explica decât târziu, la 23 septembrie 1966, într-un interviu dat revistei Der Spiegel - însă interviul nu a fost publicat decât în 1976, după moartea lui Heidegger (26 mai 1976, Freiburg), la cererea expresă a acestuia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]