7,645 matches
-
de revoltă luciferică, având gustul îndelung exersat al purităților celeste”; 14. la PAUL SPIRESCU - se analizează toată opera poetică: „Paul Spirescu este - în esență - ( )un poet al vederii ce trece dincolo de cele văzute, modern prin neliniștile sale creatoare, răscolitor prin revelațiile mărturisite, fie și în parte, un împătimit de planul ideilor, neezitând să-și deconspire temerile și îndoielile, autentic în simțire și credință. Ceea ce aduce în plus creatorul este densitatea ideatică, priza bună pe care o face acesta la realitate, de
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Orizont > Opinii > HRISTICUL EMINESCU Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 61 din 02 martie 2011 Toate Articolele Autorului Intransigența eminesciană, intransigența morală, în sensul respectării trăirii mitice-tradiționale, trimit la intransigența hristic-ortodoxă. Nichifor Crainic spune, în Nostalgia Paradisului : “Aderând la Revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții”. Chiar dacă nu suntem întrutotul de acord cu interpretarea dată de Nichifor Crainic “zâmbetului” Luceafărului, redăm cuvintele teologului-scriitor din finalul capitolului Simbolul androgin , întrucât sugerează consubstanțialitatea lui Eminescu - cu ordinea
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Hristos care predică oferă corectivul Logos-ului, fără energii pentru trecerea obstacolului dintre : a. inerția Logos-ului degenerat în mocirla (Rovine-lume) - și b. Logos-ul-sabie, Logos-ul mântuirii, care să smulgă din această stare de Logos-inerție și să treacă în Logos-ul-sabie (Revelația). (Războiul sfânt este VEHEMENȚA METAFIZICĂ, pentru a ajuta Spiritul-Soare) să nu se blocheze, ci să se reveleze, ciclic. Sângele zeilor și oamenilor trebuie jertfit, pentru a fi salvată dinamica ciclică a Luminii. La fel, poezia eminesciană oferă corectivul Logos-ului-Lume, oferind
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
plânge, râde (...) spre a se-nțelege, în sfârșit, pe sine însuși” - deci, finalitatea Ritualului-Omenire este expresia-conștientizare a lui Dumnezeu. Scepticismul eminescian, îndurerat și metafizic, în același timp, este sinonimul acelui “Eli, Eli, lama sabachtani?”; b. urmează, apoi, întărirea pe cruce, Revelația prin har și slavă. “El singur zeu stătut-au nainte de a fi zeii / Și din noian de ape puteri au dat scânteii (...) / Sus inimile voastre! Cântare aduceți-I, / El este moartea morții și învierea vieții!” Teandria s-a realizat
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
a ștergerii eterne a posibilității de amprentare (haosul pentru carnea-amprentă acceptată). Stingerea eternă este Soarele Mistic (Negru), faza de ascundere, în atotputernicia proprie, a deității. Stagnarea la rădăcină Arborelui Sephiroth - Regatul Mistic Malkuth (din Cabbala ebraică). * * * Trezirea (în sens mistic: Revelația) este urmărită de Iisus (prin sine, dar și prin sinele-lumii: apostolii doisprezece: 3 x 4) în Grădina Ghetsemani (Eden și Golgotă, totodată) - este urmărită și de Eminescu, în poezia sa. Trezirea interioară, dinspre Kundalini spre vertex, pentru a uni cu
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
este Voință (ocultată) pentru învățarea Drumului Mistic spre a doua venire, cea atotmântuitoare. Cristul ne pregătește, prin Poezie, pe toți, pentru Drumul mistic spre a redeveni, din comunitatea mistică - Trup Mistic (Potențarea Maximă a Creației). Deci, drumul este diferența dintre Revelația lui Hristos și parousia, dintre Revelația Spiritului și identificarea cu Ființa Divină - dintre comuniunea necesară (revelată ca necesară: ta twam asi etc. - identificarea părții prin tot), până la desființarea (parousia) ființei spirituale în Ființa Divină. Prin proclamarea Eros-ului Universal, Eminescu
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Mistic spre a doua venire, cea atotmântuitoare. Cristul ne pregătește, prin Poezie, pe toți, pentru Drumul mistic spre a redeveni, din comunitatea mistică - Trup Mistic (Potențarea Maximă a Creației). Deci, drumul este diferența dintre Revelația lui Hristos și parousia, dintre Revelația Spiritului și identificarea cu Ființa Divină - dintre comuniunea necesară (revelată ca necesară: ta twam asi etc. - identificarea părții prin tot), până la desființarea (parousia) ființei spirituale în Ființa Divină. Prin proclamarea Eros-ului Universal, Eminescu a desființat posibilitatea duplicității divine: divinul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
tragismului ființei demiurgice: “De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. “Apele plâng clar izvorând în fântâne” - apa care plânge are, ca efect al plânsului, izvorârea (deci, întoarcerea la Inepuizabila Puritate originară) și clarul-claritate (aici, adverbial), prin în-focare (chemare-regăsire a Focului-Iluminare): Revelația Fântânii. Fântâna - prin care comunică tărâmurile (mai exact, Fântâna-arbore Cosmic, prin care se resoarbe tărâmul fenomenalității în Tărâmul Unic-Edenul - și ale cărei ramuri-izvoare înfloresc aștrii: luna, stelele, soarele Negru) - Fântâna cu Plâns: Apa Vie (Agheazma, Apă și Foc al Duhului
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Divină, dobândită prin inițiere, resorbire a vechiului - energie exprimată-degradată, în noul - energie reconcentrată, centripet în Sinele Divin). În definitiv, și Eros-ul-Iubirea este Războiul Împăcării, este extrema vehemență pentru a ajunge al Chinul suprem al Armoniei. Cf. N. Berdiaev (Adevăr și revelație, Ed. de Vest, Timișoara, 1993), care spune că trebuie subordonate, toate chinurile - Eros-ului Esențial. Esseninii excludeau de la banchetele-comuniuni pe diformii psihici și spirituali. Vestirea venirii împărăției (parousia) este tocmai vindecarea. Deci, în Scrisoarea III, parousia se vestește și realizează
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
de la banchetele-comuniuni pe diformii psihici și spirituali. Vestirea venirii împărăției (parousia) este tocmai vindecarea. Deci, în Scrisoarea III, parousia se vestește și realizează prin venirea Focului-Țepeș, care tămăduiește monștrii (fizici și psihici) reconstruind Logos-ul (degradarea-bâlbâirea va fi deplasată spre revelația Focului, transgresând în glossolalie, “vorbirea în limbi” - revenind al Arhetipul Logos-ului Originar: Logos-ul-Basarabi, Logos-ul-Mușatini). Și ascetismul (Cavalerul Graalului), tot de la esenieni poate să vină - ca obținere a tensiunii spirituale, pentru “a umple” Ființa Divină. Respingerea materiei (ca și la
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
căi este spirala care unește etapele de desăvârșire a Ființei). * * * Cezarul (Împărat și proletar, I-47) este ipostaza în curs de inițiere-desăvârșire a Regelui (Monarh Ascuns): Regele din labirintul inițiatic (al nebuniei-inițierii) este “moșneagul rege Lear” (străbătând, prin nebunie, spre Revelație, dinspre cununa uscată de paie, spre coroana mistică-esoterică) : e același mecanism sacral care transformă ieslea bethlehemică-cunună de paie - în cununa de spini-TRANDAFIRI - SIMBOLUL SPIRITULUI BIRUITOR. Trandafillos=Floarea cu o mie de petale, pe care o răstigneau oamenii Evului Mediu. Cezarul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
negri, adânci și disperați” (ochi luciferizați) se transfigurează în Formă Hieratică: “Ca marmura de albe, ca ea neprihănită” - apoi, în stadiul mare, refăcând echilibrul orfic-thanathic: “Scânteie marea lină... Corăbii învechite scheletele de lemn” (ca forme de graniță, între schelet și Revelație) pătrund, prin pânzele lunare (“țin pânzele umflate în fața lunei”) în stadiul Logos de Foc, Logos de Roată: “Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn”. Prin uimire extatică, Cezarul se va autodepăși (depășind) umbra și nourii
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
prostituata, Eminescu caută Arhetipul pur al Femeii. Dar dacă Elena = Înțelepciunea divină, oare nu a devenit pură prin paroxismul-vehemență al impurității? Oare femeia eminesciană nu este demonul-materie, decăzută (și, paradoxal, dar în logica eminesciană mitică, de tip contrastiv: înălțată) până la Revelația Arhetipului? Oare nu asta înseamnă Dalila: demon (Lucifer) înălțat până la Demiurg-demiurgie? “Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește, / Pe când craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește, / Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor / Și deodată
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
re-edenizare, prin forța pneumei-prana, a Dalilei-Prostituata-Sacră, și acțiunea de re-edenizare a cuplului cătat-regăsit, Cătălin-Cătălina, își au originea tocmai în starea de rugăciune re-edenizantă a lui Zalmoxis). Femeia veșnic trădătoare este materia (Prakrti), care veșnic trădează - dar finalitatea trădării totale este Revelația Netrădatei Esențe (Purusha), Arhetipul Femeie, de dincolo de toate trădările, implicate în orice demiurgie: de dincolo de toate părăsirile (“Te-ai dus, și-am înțeles prea bine / Să nu mă țin de pasul tău, / Pierdută vecinic pentru mine, / Mireasa sufletului meu”: paroxismul-părăsirii-trădare
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
țin de pasul tău, / Pierdută vecinic pentru mine, / Mireasa sufletului meu”: paroxismul-părăsirii-trădare, în cadrul Vârtejului fenomenal, duce la starea de nuntă mistică, a sufletelor, eliberate de karma trupurilor: mireasa este starea paradoxală de unire mistică întru veșnicie, este Mireasa-Moarte, Mireasa Inițiatică (Revelația). Ea devine Mireasa Ocultă, Calea de Izbăvire (Steaua mărilor, deasupra “valului ce ne bântuie” - II-37), prin părăsirea, de fapt, a Vârtejului (fenomenal): “Și-o să-mi răsai ca o icoană / A pururi verginei Marii, / Pe frunte ta purtând coroană - / Unde te
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
la Eminescu, poate ajunge să personifice Lumina-Spirit, definitiv separată de Materia-Haos-Întuneric (I-92: “O, vis ferice de iubire, / Mireasă blândă din povești (...) Cât poți cu-a farmecului noapte (mistică) / să-ntuneci ochii mei pe veci” (orbul care transgresează în / prin Revelație, prin Femeia Sacră). Entelehia eminesciană a Femeii este subliniată și de puritatea absolută - vergină, adorată, icoana pururi verginei Marii. Puritatea e plină până la vacuitatea absolută: puritatea este paradoxala plinătate în Sine, plinătate vacuizată de substanță și de dorință. Puritatea devine
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
mistică, dincolo de vălul Măyă (“... cu mâna sa el rumpe / Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe”) și naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice, căci nunta sa se dizolvă în impersonalitatea arhetipală a nunții Fluturelui cu Vioreaua: este Revelația Florii Albastre (nunta cu absolutul). “Nunta s-o pornim și noi alături” înseamnă: să traducem aparența fenomenală - în arhetipalitate esențială, ritualul căutării - în
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
scumpe”) și naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice, căci nunta sa se dizolvă în impersonalitatea arhetipală a nunții Fluturelui cu Vioreaua: este Revelația Florii Albastre (nunta cu absolutul). “Nunta s-o pornim și noi alături” înseamnă: să traducem aparența fenomenală - în arhetipalitate esențială, ritualul căutării - în Ritualul Regăsirii. Călin-Fiul este regăsirea identității esențiale a lui Călin-tatăl - cei doi fiind nedisociabili (în genul treimii
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Prin Eminescu, omenirea se întoarce în Ritual - iar iubirea redevine mistica subtilă a regăsirii Edenului. Maria devine sinonimul Crăiesei Mântuirii (Re-edenizării) din Miorița: (I-37) “Crăiasă alegându-te...” Prin Maria, care se coboară (Prostituata sacră) spre a ne înălța-mântui-cuprinde în Revelație - Maria Fecioara-Regina Lumii (“Regină peste îngeri, / din neguri te arată, / Lumină dulce clară, / O, maică prea curată / Și pururea fecioară, / Marie!”) - noi -Rugăciune-Ritual (de transfigurare a Vârtejului-val, în Zid de mântuire) ne reintegrăm umbrei Pământului (deci, ne reintegrăm, deci, stării
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui și statutul său. Și pentru a înțelege mai bine, în ce constă dialogul om-înger, să privim fenomenul lumii îngerilor în lumina dogmaticii ortodoxe: Pe baza revelației divine, Biserica învață că prin lumea spirituală se înțelege lumea îngerilor, în dubla lor ipostază: buni și răi. Îngerii au fost creați de Dumnezeu din nimic, prin înțelepciunea, dragostea și voința Sa. În Sfânta Scriptură nu se menționează în mod
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
rugăciune. Întrebarea este rugăciunea iar răspunsul este Prezența (sau mai bine zis Atotprezența, dacă ar fi să considerăm unul dintre atributele lui Dumnezeu). Aceasta este noua dinamică, noua mișcare pe care Hristos a adus-o în lume: calea de la certitudine (revelația) la experierea (Atot)prezenței divine. Omul nu se mai întreabă, fiindcă știe din revelație, ci își alcătuiește viața după poruncile lui Hristos, în afara cărora orice cunoaștere rămâne o simplă paradă intelectuală, lipsită de puterea vieții și imposibil de afirmat în
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
ar fi să considerăm unul dintre atributele lui Dumnezeu). Aceasta este noua dinamică, noua mișcare pe care Hristos a adus-o în lume: calea de la certitudine (revelația) la experierea (Atot)prezenței divine. Omul nu se mai întreabă, fiindcă știe din revelație, ci își alcătuiește viața după poruncile lui Hristos, în afara cărora orice cunoaștere rămâne o simplă paradă intelectuală, lipsită de puterea vieții și imposibil de afirmat în iubire. Dacă omul, în cursul acestei căi care duce către dragostea de Dumnezeu, ar
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
paradă intelectuală, lipsită de puterea vieții și imposibil de afirmat în iubire. Dacă omul, în cursul acestei căi care duce către dragostea de Dumnezeu, ar fi asaltat de vreo îndoială centrifugă, această încercare în măsura în care nu va reuși să nege autenticitatea revelației o va întări. Acest fapt face parte din suita ispitelor cu care mintea credinciosului are de luptat, căci orice ispită pătrunde mai întâi și câștigă războiul minții, abia apoi devenind faptă după ce parcurge mai multe trepte. Mintea omului își are
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
Mintea omului își are aici întreaga importanță, „paza minții” fiind adeseori pomenită în scrierile ascetice, fiindcă ea poate alunga de la început „momeala”, scăpând astfel de forța prezentă pe treptele următoare. De aceea rolul rațiunii este cel de a primi adevărul revelației și a-l susține în lupta pe care omul întreg (minte, simțire, voință, trup) o are de dus împotriva dependenței de toate lucrurile lumii. De altfel cuvântul „rațiune” este întâlnit adeseori la Sf. Antonie cel Mare unde sensul lui - de
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
lupta pe care omul întreg (minte, simțire, voință, trup) o are de dus împotriva dependenței de toate lucrurile lumii. De altfel cuvântul „rațiune” este întâlnit adeseori la Sf. Antonie cel Mare unde sensul lui - de a fi în acord cu revelația - este preponderent. „Oamenii se socotesc raționali, - spune el - însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]