3,455 matches
-
în efigie la Viena pentru faliment fraudulos... ... Principele Bibescu încarcă pe d. Dașcov cu semnele lui de prietenie și de favoare. Fără a mai vorbi de Nișamul împodobit cu pietre scumpe, adus de la Constantinopol, nu este zi care să nu reveleze câte vreo prodigalitate către d. consul al Rusiei sau persoanelor familiei sale. Credincios, de altminteri, obiceiurilor sale fără jenă (cavalières) pentru tot ce nu este Consulatul Rusiei, principele Bibescu care nu prevenise corpul consular de plecarea lui (la Constantinopol), nu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
codurile de onoare și multitudinea regulilor informale), la carapacea logoreică (prin interminabilele discuții despre viața lor sexuală, istoria lor personală, copii, vise, dorințe, sentimente) și apoi la carapacea mutuală (prin anestezierea tuturor emoțiilor și neglijarea corpului). De-abia apropierea eliberării revelează valoarea timpului pierdut, teama de viitor împingîndu-i, în sfîrșit, spre căutarea unor soluții onorabile de reintegrare în comunitate. Jumătate din ei nu le găsesc nici după părăsirea închisorii, revenind la ea chiar cu un sentiment de ușurință, deoarece au învățat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ca fiind forța în sine, Dumnezeu. Pentru om, sacrul se manifestă ambivalent, stârnind teamă și fascinație, deopotrivă respingere și atracție. Ca prezență a unei energii supranaturale, transmundane, identificată de unii sociologi cu mana, sacrul este o putere ce conferă realitate, revelând structura fundamentală a tot ceea ce există. Purtând emblema unei intense străluciri și fiind identificată cu forța magică, acestă putere are trăsături bipolare, ei fiindu-i asociate deopotrivă conotații pozitive și negative. Ea se poate manifesta prin intermediul unor lucruri, persoane și
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
râsul se definesc ca extremele unei tensiuni create de noua condiție ontologică a lui Iona, redescoperirea FIINȚEI sustrase voinței divine. Faptul este marcat tocmai de mimarea sacrului prin fixarea destinului unui peștișor aruncat în „mistuirea” cea mare și care îi revelează personajului statutul uman, prin faptul că anularea unei vieți, oricât de insignifiantă ar fi ea, nu rămâne indiferentă protagonistului; apropierea de divinitate nu echivalează cu anularea afectivității, de aceea Iona „are lacrimi în ochi”, pentru ca în secunda următoare să „pornească
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
ceremonial ce constituie încununarea supremă a acestui efort de restituire a unei funcții existențiale. El va avea un mormânt, o piatră de mormânt: se va întoarce Praznicul de după înmormântare are loc pe înserat, timp magic în care adevărurile se pot revela, morții, păsările, brazii și pietrele pot vorbi. Acum criminalii sunt forțați să se demaște, firele urzite de Vitoria cu migală duc la deznodământul necesar, iar Gheorghiță, ca într-un gest ritualic, lovește cu același baltag cu care Nechifor fusese atacat
A şaptea artă în sprijinul abordării textului literar. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ioana Stănescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1361]
-
să stîrnească și să intrige cititorul prins într-un adevărat labirint în care miroase a „zei și morminte”, a ritualuri pe jumătate uitate, a urme imperceptibile ochiului cinic și profan, pe care doar punctele de întîlnire între lumi paralele le revelează cunoscătorului, pulverizînd fatalitatea discontinuității temporale. Căci timpul este eroul principal al narațiunilor lui Eliade, vehicolul acelei «realități iraționale». Pătrunderea în acest univers al rupturilor de nivel se săvîrșește, mai întîi, prin nuvela La Țigănci, care ne aruncă într-o lume
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
vorba de condiția biologică a ființei ce poartă înscrise în ea repere structurante ale marelui cosmos, sau de ipostazele ei creatoare, fie că e vorba de lumile zămislite în spirit și de scurcircuitările temporale, luna trimite mereu către celeste ascensiuni, revelînd căi inițiatice sau modele exemplare ce fac ca lumea să existe în, între și dincolo de paradoxurile de care se izbesc simțurile noastre limitate. O fi pe undeva un dat românesc, această percepție intuitivă a coincidentiae oppositorum, a unui principiu dinamic
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
lui Eminescu, Rugăciunea unui dac. Excesele dacului trimit la un „dincolo de ființă”, țin de o depășire a condiției de subiect, în măsura în care, în limbaj biblic, excessus este traducerea lui ekstasis, extazul; și atunci, excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către originile universului, formula genezei adoptată de Eminescu
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
fi deschis către o perspectivă nelimitată, constituindu-se în sugestie a infinitului. Pentru aceasta, „cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Vico nu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin forța de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate ce se revelează necontenit privirii: Poezia are privilegiul de a transcende limita oricărui spațiu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemnează în versurile Iui Leopardi „limita" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului ca „infinitate non definită" (după cum o denumește Assunto în studiul
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
ce îi pândește și care va avea ecouri pe măsură în familia lui Moromete. Este semnificativă neliniștea crescândă pe care o sădește în Achim Moromete, concentrat pe post de controlor, numărul tot mai mare de trenuri militare, care îi vor revela un adevăr istoric: Adevărul istoric, față de care prozatorul se simte dator, deoarece Moromeții face un salt în timp între primul volum și cel deal doilea, este spus în felul specific al lui Preda, cu binecunoscutul amestec de ironie, umor, invectivă
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
în valuri, alte și alte interpretări, ca niște avansări perpetue înspre alte și alte orizonturi ale textului, dar vor lipsi de-acum, de neînlocuit, și acea interpretare, și acel orizont pe care numai acel critic ar fi putut să le reveleze. Când moare un critic, nu moare doar el, ci mor încă o dată Eminescu, Caragiale, Blaga, Arghezi, Bacovia. Întrucât acel critic duce cu sine multe dintre tainele scripturale ale creatorilor, taine de care, adeseori, nici acești creatori n-au cunoștință. Certitudinea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sale este detectarea și degajarea „sporului estetic“ germinat, în evoluția sa, de literatura română. Perspectiva din care este dezvelit acest spor e axiologic europeană. În planul sintezei sale, I. Negoițescu observă însă că, de-a lungul metamorfozei ei, cultura noastră revelează unele „dureroase goluri istorice“, în care numai „latențele mai pregătesc înfloriri viitoare“ (aici se află tâlcul perspectivei sale critice răsturnate, în care un Dosoftei, de pildă, ar fi „influențat“ de Ion Pillat). Așa, nu există cu adevărat un clasicism românesc
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
complementară. Și, pentru că I. Negoițescu era un mare cititor al lui Hermann Hesse, am căutat și am găsit explicația în romanul Demian și, mai ales, în comentariul pe care criticul l-a făcut acestei opere. Și iată ce vrea să reveleze, de acolo, comentatorul: „Demian este Daimonion, spiritul demoniac, pozitiv, creator“, iar într-un sens prim - definit tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
elenă. În această epocă își făcea tot mai mult loc credința creștină, o impunere a gloriei lui Iisus Christos, declarat de Sf. Pavel ca purtător al Evangheliei, al înțelepciunii discursului acesteia, al întregii bogății spirituale pe care Răstignirea sa a revelat-o lumii și oamenilor. În timp ce evreii făceau apel la miracole, iar grecii căutau soluții în înțelepciunea naturii, acum Evanghelia predica, prin Răstignirea lui Christos, puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu pe care el le reprezenta pe Pământ. Sursa tuturor doctrinelor se
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de Franceză, care avea să vorbească tot mai puțin despre realizările sovietice și din ce în ce mai mult despre gloriosul Partid Comunist Român. Dar adevărata stare de spirit a românilor, după douăzeci de ani de îndoctrinare antioccidentală, prin școală, cărți, presă, a fost revelată de un eveniment: vizita generalului de Gaulle în România, în 1968. Faptul că am fost interpreta Generalului cu această ocazie m-a făcut să trăiesc acea epopee pe care publicul francez nu o cunoaște și pe care umbra lui Ceaușescu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul 9: Definițiile faptului divers Rezumând, putem spune că a devenit aproape imposibil să ne imaginăm un jurnal de știri care să se limiteze la o simplă "lectură a știrilor", pe un ton
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Ansolabehere și Iyengar (1996), care au demonstrat că indivizii expuși la spot-uri electorale de 30 de secunde erau mai capabili să identifice poziția candidatului în legătură cu anumite teme de campanie, decât participanții care nu urmăriseră spoturile electorale. Acest experiment a revelat faptul că expunerea directă la mesajele candidaților asigură o mai bună retenție a temelor abordate decât expunerea la știrile legate de campanie. Totuși, ierarhizarea surselor de informare, din punctul de vedere al eficienței, rămâne un subiect controversat. Cert este faptul
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
raționale pentru a evalua care este reacția adecvată la amenințărea respectivă. Așadar acțiunile bazate pe predispoziții comportamentale, care genereză entuziasm, minimizează procesul evaluării, în timp ce nesiguranța amplifică evaluarea complexității unei anumite circumstanțe. Aplicând acest proces asupra comportamentului politic, anumiți cercetători au revelat faptul că cetățenii entuziaști urmează în mai mare măsură linia impusă de partid, în timp ce aceia increduli își analizează mai atent opțiunile de vot (Castells, 2009, p. 287). Conform analizelor aceluiași autor, emoțiile pozitive sau negative converg din două sisteme motivaționale
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
cea mai mare inferență asupra atitudinilor și credințelor politice. Cu alte cuvinte, în toate cazurile expunerii la un conflict politic, indiferent de subiectul său sau de stilul în care au interacționat protagoniștii, subiecții experimentali au reacționat, iar răspunsul lor a revelat scăderea încrederii în clasa politică și creșterea cinismului (în această ordine). Există mai multe feluri în care putem interpreta astfel de date și specula în legătură cu consecințele neîncrederii politice; ceea ce este însă sigur este faptul că un nivel scăzut al încrederii
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
din 794, Carol cel Mare a fondat o nouă capitală, Aix-la-Chapelle. Acolo a fost capitala în ultimii ani ai vieții sale , între 800 și 814 și în timpul domniei fiului său, Ludovic cel Pios (814-840); acolo studierea instituțiilor carolingiene ne poate revela dacă Imperiul a fost conceput ca o realitate politică sau dacă a rămas la stadiul de conglomerat de popoare sortit destrămării. Instituțiile. La Aix-la-Chapelle, pe lîngă rege, pe lîngă familia și prietenii săi și pe lîngă *clericii săi se dezvoltă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
au fost instituite ; se bazează pe consumarea lor mistică. Abia după ce este pusă această exigență, consecințele ei sînt reflectate în discurs de-a lungul dialogurilor din De pace fidei, explicitate rațional, fixate în conștiința participanților. în sine însuși, Dumnezeu se revelează și este de cunoscut fără mod, spune Meister Eckhart. Or, atîta vreme cît o religie e înțeleasă ca mod vectorial spre această țintă fără mod, ea va putea fi intelectual integratoare, realizînd din ce în ce mai intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tocmai prin experiența interioară a obiectivității divinului, prin participare la masivitatea ei incontestabilă. Ele concep un om care se construiește după modelul Omului universal. Principiu al universului, Omul universal e Acel intim diferit în care Dumnezeu își contemplă chipul, se revelează Lui însuși cu posibilitățile sale totalmente în act de manifestare, de creație. în sens intra-divin, Omul universal este repetarea unică a Unității 2, locul unde Unitatea își desfășoară fără multiplicitate plenitudinea. în aspectul său manifestat, Omul universal cuprinde marele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu ne pune oare în față tocmai inepuizabila posibilitate a divinului de a se rosti pe sine însuși, fără ca vreo formulare dogmatică să îl capteze, să îl stăpînească integral? Nu oferă spectacolul diversității paradoxul intelectual al unui divin care se revelează în logica riguroasă a fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru omul de credință, a fi pus în situația de a gîndi fără a recurge la exclusivism sau inclusivism celelalte religii înseamnă a fi pus într-o situație religioasă nemaiîntîlnită pînă de curînd. în măsura în care admiți că și celelalte religii sînt revelate sau purtătoare de adevăr trans-omenesc, se pun o seamă de probleme care, pînă în epoca noastră, rămîneau latente, care nu fuseseră niciodată atacate în plin : raportul dintre Adevărul transcendent și discursurile multiple ale religiilor ; raportul dintre adeziunea fără rest la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
butoaie grele". Prin vorbirea sa, enunțiatorul ne face să simțim comportamentul atribuit membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]