KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...135 >

3,363 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Sludden, zise Lanark, doresc să stau cu nevasta și copilul meu. înțelegi? — Bineînțeles! spuse Sludden cu veselie. Tocmai plecam. O să mă întorc după voi mai tîrziu. — Ce vrei să zici? — Sludden s-a oferit să ne găzduiască la el, spuse Rima. — Nu acceptăm. Nu vreau să vă forțez, zise Sludden. Dar ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
oferit să ne găzduiască la el, spuse Rima. — Nu acceptăm. Nu vreau să vă forțez, zise Sludden. Dar ăsta pare un loc destul de ciudat pentru a crește un copil. — Orașul Unthank e terminat, nu-ți dai seama? strigă Lanark. Băiatul, Rima și cu mine o să mergem într-un loc mai însorit. Wilkins ne-a promis. — Să nu te încrezi prea mult în prietenii tăi din consiliu, spuse Sludden cu gravitate. Am făcut ordine pe autostradă, camioanele cu mîncare merg din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu uita că Alexander s-a născut aici. Voi aveți pașapoarte ale consiliului. El nu are. — Cine-i Alexander? Sludden arătă spre cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de lichior din bucătărie. — Plec, zise Sludden chicotind. Cei de pe margine nu trebuie să se amestece în certurile dintre îndrăgostiți. Pe curînd. — Mulțumesc, spuse Lanark. O să ne descurcăm singuri. Sludden dădu din umeri și plecă. Alexander adormi încetul cu încetul. Rima stătea cu buzele strînse și croșeta nervoasă. Lanark se întinse pe pat cu mîinile sub cap și zise trist: — N-am vrut să vă părăsesc. Și nu cred c-am dispărut mult timp. — Ai fost plecat ore... secole, mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o să mă lași din nou singură. Așa deci. De ce-ai bătut clopotul? Ești sigur că nu erai beat? — L-am bătut pentru că mă simțeam fericit. De ce mă ataci? — Ca să mă apăr. — îmi cer scuze c-am țipat la tine, Rima. Eram surprins și furios. Mă bucur că sînt din nou cu voi. Da, îți e ușor să trăiești într-o cutie, oricînd poți fugi la turnurile tale și la întîlnirile comitetului. Cînd o să am și eu parte de puțină libertate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să trăiești într-o cutie, oricînd poți fugi la turnurile tale și la întîlnirile comitetului. Cînd o să am și eu parte de puțină libertate? — Cînd dorești. — Și o să rămîi tu aici să ai grijă de Alexander? — Desigur. Așa-i corect. Rima oftă și apoi zîmbi și-și răsuci lucrul. Se duse la pat, îl sărută repede pe frunte, apoi o luă spre dulap și se uită la fața ei în oglindă. — Pleci deja? întrebă Lanark. — Da. Am nevoie de o schimbare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
încălzești puțin lapte în bucătărie... atenție, să nu fie fierbinte. încearcă-l cu degetul. Dar nu-l alăptezi? — Da, dar trebuie să învețe să bea ca un om normal. Probabil că mă voi întoarce înainte de a se trezi. Cum arăt? Rima luă o poză în fața lui, cu mîinile pe șolduri. — Tînără și foarte frumoasă, spuse Lanark. îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl sărută afectuos și plecă. El se întinse pe pat, simțindu-i lipsa, și adormi. Fu trezit de Alexander care plîngea, așa că-i schimbă scutecul și-l duse la bucătărie. Jack și Frankie mîncau la masă. — Salut, pasionalule, ce face Rima? Lanark o privi lung, încurcat și obrajii i se înfierbîntară. — S-a dus să se plimbe, murmură el. Băiatul are nevoie de lapte. O să-i pregătesc eu un biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de absurdități lui Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și zise enervată: — Nu pot să am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
spui? — Bineînțeles că nu! îl așezase pe Alexander în cărucior și stătea deznădăjduită, cu capul căzut și brațele încrucișate sub piept. El simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ți-aș spune, dacă nu te-ai isteriza. Alexander se ridică în fund și întrebă pe un ton preocupat: — O să se isterizeze tata? Lanark scutură mut capul, apoi șopti: — Trebuie să plec de-aici. Da, cred c-ar trebui, zise Rima. Caută-ți o slujbă. Ai nevoie de așa ceva. Se duse spre intrare și se întoarse, sperînd să întîlnească o privire prietenoasă sau un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
simți ca o victimă a unui accident teribil. Se gîndi: „Deja la jumătatea vieții și ce-am realizat? Ce-am făcut? Un fiu, doar, și acela mai mult al maică-sii. Pe cine-am ajutat eu vreodată? Pe nimeni, în afară de Rima, și am ajutat-o doar să iasă din încurcăturile pe care nu le-ar fi avut dacă ar fi fost cu altcineva. Nu am decît o nevastă și un copil. Trebuie să le ofer o casă, o casă sigură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o piață mare, pe care Lanark o cunoștea bine, deși era mai luminoasă și mai aglomerată decît și-o amintea. Se uită la statuile pe soclurile lor victoriene, masive și se gîndi că le văzuse înainte de a o cunoaște pe Rima. Piața era înconjurată de clădiri din piatră decorate din abundență, cu excepția celei la care se opri împreună cu Jack, care avea un zid de uși din sticlă strălucitoare. Deasupra acestora erau benzi alternative de sticlă și beton care acopereau douăzeci sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
unui taxi care se pusese în mișcare în șirul de mașini. Taxiul opri la bordură și Jack sări în el. Lanark îl urmări cum dă colțul, apoi stătu o vreme simțindu-se slăbit și stînjenit. Se gîndea la Alex, la Rima și la soldați. Nu mai văzuse soldați înarmați pe stradă. în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru. — Unde locuiți? — La catedrală. — Catedrala e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
amîne. — Da. — Nu vreau... zise el tare, apoi ezită. Se gîndi la cartea de credit, la o casă cu trei camere, poate aproape de clădirea asta impunătoare. Poate că se va putea duce acasă la prînz să mănînce cu Sandy și Rima. — N-aș prea vrea slujba asta, zise el nesigur. — Nimeni nu o vrea. Cum am spus, e cea mai grea din cele pe care le avem. Dar o accepți? — Da, spuse Lanark, după o clipă. — Excelent. Domnișoară Maheen, vino aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-ne acolo, Cameron, apoi se lăsă pe spătar chicotind. Credeam că am dat peste o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai femeie! Credeam că și-a luat zborul spre institut, la fel ca tine. — Regret, dar cred că sînt puțin confuz, zise Lanark. Rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ori de cîte ori încerc să scriu ceva plăcut, iese urît, poate pentru că dacă întinzi un deget ți se ia toată mîna. Dar ai fost de multe ori drăguț cu mine, nu ești un drac atît de negru. Cu dragoste Rima P.S. O să mă întorc să iau cîteva haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
haine și lucruri. Poate o să ne vedem atunci. Se dezbrăcă încet, se vîrî în pat, stinse lumina și adormi imediat. Se trezi de cîteva ori, simțind că s-a întîmplat ceva odios, ceva pe care trebuie să i-l povestească Rimei, apoi își aminti despre ce e vorba. Stînd treaz și profund deprimat, auzea din cînd în cînd clopotele catedralei bătînd ora. O dată bătu ora cinci și cînd se trezi mai tîrziu, bătea trei, ceea ce sugera că marcarea regulată a timpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Cum te simți? — Nu-mi placi, Sludden, dar oamenii la care țin depind de tine. Spune ce vrei. Da, imediat. Mă bucur că ai fost de acord să mă vezi, dar desigur, știam că o vei face. Și eu și Rima admirăm la tine autocontrolul instinctiv. Asta face din tine un om extrem de valoros. — Spune-mi ce vrei, Sludden. Sîntem bărbați moderni și inteligenți, la urma urmei, nu cavaleri care s-au înfruntat în turnir pentru dragostea unei preafrumoase doamne. Aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
zonă intercalendaristică? Da, vei trece. — Nu mă va îmbătrîni? — Probabil. — Atunci n-o să merg. Vreau să fiu lîngă Sandy. Vreau să-l ajut să crească. — Te înțeleg, zise Sludden cu gravitate, dar dacă îți iubești fiul, dacă o iubești pe Rima, vei lucra pentru ei în Provan. — Familia mea nu e în zona de pericol acum. Locuiește cu tine. Sludden schiță un zîmbet îndurerat, se ridică și se plimbă prin dormitor. — îți voi spune ceva ce numai o singură persoană știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
opri în fața unuia dintre ele, cu felinare ornamentale metalice de modă veche instalate la porți. Sludden îl conduse pînă la ușa din față și bîjbîi o vreme după cheie. Inima lui Lanark bătea puternic, gîndindu-se că o va reîntîlni pe Rima. Printr-un panou din sticlă văzu un salon cu focul aprins, în care stăteau patru persoane sorbind cafea la o măsuță. Lanark îl recunoscu pe unul dintre ei. — E și Gilchrist acolo! zise el. — Bun. L-am invitat. — Dar Ghilchrist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]