3,927 matches
-
în greacă sau în latină), dar ele au în uz și multe afixe proprii moștenite din limba-bază. Dintre acestea din urmă se remarcă prin deosebita lor creativitate și prin faptul că realizează derivate care se redau uneori perifrastic în limbile romanice, îndeosebi sufixele substantivale, engl. -ness, germ. -heit și -keit, neer. -heid, dan., norv., sued. -het, care, adăugate adjectivelor, creează nume pentru calitatea denumită prin ele. Aceste nume au în general în română corespondente în -(ă/i)tate sau în -ețe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adăugate adjectivelor, creează nume pentru calitatea denumită prin ele. Aceste nume au în general în română corespondente în -(ă/i)tate sau în -ețe, dar nu întotdeauna, și în mod similar se prezintă faptele prin raportare la oricare altă limbă romanică: engl. abruptness [ə΄br(ptnis] rom. caracter abrupt sau (rar) abruptețe; engl. fire-proofness [΄faiə-pru:fnis] rom. caracter ignifug; germ. Unendlichkeit, dan. uendelighed [u΄änəlixed], norv. uendelighet [u΄endəligxet], sued. oändlighet [΄u:εn:dlig-xet] rom. caracter infinit sau infinitate; neer. gezondheid
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zu(dxait] rom. sănăta-te; neer. goedheid [΄xu:dxait] rom. bunătate etc. Sînt nume-roase situațiile, prin urmare, care reflectă faptul că deși limbile germanice par astăzi (uneori foarte) deosebite, există de fapt multe tendințe comune care le caracterizează pe toate. Limbile romanice au păstrat în mai mică măsură decît cele germanice trăsăturile sintetismului în sistemul de formare a cuvintelor și recurg mai mult decît ele la împrumuturi. De aceea, limbile neolatine, între care franceza se remarcă în mod deosebit, absorb din alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oferi apoi altor limbi europene. Pe de altă parte, această deschidere către împrumuturi presupune și procedee suple și variate de adaptare a lor, aspect ce nu se regăsește decît în măsură redusă în cazul limbilor germanice. Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altă parte, această deschidere către împrumuturi presupune și procedee suple și variate de adaptare a lor, aspect ce nu se regăsește decît în măsură redusă în cazul limbilor germanice. Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice În Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritoriile pe care s-au format, dar unele dintre ele au pierdut din spațiul inițial, precum retoromana, restrînsă de germană, româna încercuită și eliminată din unele zone de limbi slave de sud și de est și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și germana înlocuită în zonele nord-estice și estice de unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în secolul al XIX-lea de limbile slave de sud. Ca atare, în Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritorii originare. Unele limbi romanice și germanice au fost transplantate, îndeosebi după Marile descoperiri geografice și după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele limbi slave de vest. Există și situația nefericită a limbii dalmate, care a fost desființată în secolul al XIX-lea de limbile slave de sud. Ca atare, în Europa, limbile romanice și limbile germanice ocupă teritorii originare. Unele limbi romanice și germanice au fost transplantate, îndeosebi după Marile descoperiri geografice și după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să vorbească limbi romanice sau germanice prin coloniști europeni, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice ocupă teritorii originare. Unele limbi romanice și germanice au fost transplantate, îndeosebi după Marile descoperiri geografice și după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să vorbească limbi romanice sau germanice prin coloniști europeni, care au impus limba lor localnicilor. În acest mod, limbi romanice precum spaniola, portugheza, franceza și, în mică măsură, italiana au ajuns în America, în Africa sau în Asia. O extraordinară expansiune a cunoscut-o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
geografice și după formarea unor imperii coloni-ale, și în zone din alte continente, adică în teritorii colonizate, unde populațiile au ajuns să vorbească limbi romanice sau germanice prin coloniști europeni, care au impus limba lor localnicilor. În acest mod, limbi romanice precum spaniola, portugheza, franceza și, în mică măsură, italiana au ajuns în America, în Africa sau în Asia. O extraordinară expansiune a cunoscut-o engleza, limbă germanică de vest, vorbită astăzi pe toate continentele, iar neerlandeza a ajuns în zone
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-o engleza, limbă germanică de vest, vorbită astăzi pe toate continentele, iar neerlandeza a ajuns în zone din America de Sud și din Africa. În teritoriile europene și în cea mai mare parte din zonele colonizate, se vorbesc limbi autentice, adică limbi romanice sau germanice care păstrează trăsăturile de bază fixate în perioada lor de formare, păstrînd în același timp caracterul relativ unitar și posibilitatea înțelegerii între vorbitori. Pe de altă parte, aspectul literar al acestor limbi este același peste tot, cu norme
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu ordinea de la dreapta la stînga. Potrivit unor specialiști, statut de limbă ar avea și sefarda (sau iudeo-spaniola), însă, în general, aceasta este apreciată ca rămînînd la statutul de dialect spaniol. S-a întîmplat deci uneori ca, prin transplantarea idomu-rilor romanice și germanice în alte continente sau prin preluarea lor de minorități naționale care s-au dislocat, să se creeze mixturi ale acestor idiomuri prin combinarea cu limbile localnicilor sau prin folosirea lor în forme deviante în raport cu forma originară, să se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
combinarea cu limbile localnicilor sau prin folosirea lor în forme deviante în raport cu forma originară, să se realizeze, prin urmare, limbi derivate. Acestea sînt idiomuri distincte în raport cu limbile autentice (care reprezintă limbile lor bază) și rămîn limbi indo-europene, dar sînt limbi romanice și germanice din a doua generație. Acolo unde populația autohtonă se găsea într-o stare de mare înapoiere economică și culturală, cu o limbă maternă rudimentară, idiomurile europene învățate de indigeni au suferit modificări atît de profunde încît sînt aproape de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o limbă maternă rudimentară, idiomurile europene învățate de indigeni au suferit modificări atît de profunde încît sînt aproape de nerecunoscut. Astfel au luat naștere limbile creole, care nu sînt pro-dusul unui amestec dintre limbile europene și cele autohtone, ci sînt limbi romanice sau germanice transformate în mintea și în vorbirea populațiilor care nu și le-au putut însuși decît în funcție de constituția lor psihică, de inteligența lor nedezvoltată, de baza lor de articulație și de alți factori. Astfel de limbi s-au creat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
autonomie în raport cu idomurile de la care derivă. Pidginurile pot avea la bază limbi din aceeași familie sau limbi din familii diferite, astfel încît pidginul cocoliche din sudul Americii de Sud este pe baza limbilor spaniolă și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din familii diferite, astfel încît pidginul cocoliche din sudul Americii de Sud este pe baza limbilor spaniolă și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Americii de Sud este pe baza limbilor spaniolă și italiană, dar unele pidginuri mediteraneene cu bază romanică au avut în componență și elemente din limbi cu alte origini (araba, greaca sau turca). Pidginurile romanice au la bază una sau mai multe limbi romanice (se cunosc pidginuri italiene, portugheze, spaniole); primul dintre ele a luat naștere în bazinul Mării Mediterane la începutul Evului Mediu, pe baza francezei, italienei și spaniolei și a devenit uzual în tranzacțiile comerciale. Dintre pidginurile în care sînt implicate limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbă oficială în Vanuatu. În epoca actuală, pe măsură ce limbile de comunicare internațională (în primul rînd engleza) sînt folosite în aspectul lor autentic, folosirea pidginurilor se reduce mereu. Partea a treia Temeiuri ale unității culturale și lingvistice Adstratul germanic al limbilor romanice În urma expansiunii din patria lor primitivă aflată în zona Mării Nordului și Mării Baltice, o parte dintre triburile germanice s-au stabilit la est de Rin și la nord de Dunăre, ajungînd astfel în vecinătatea unora dintre provinciile pe care le-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost menținută. Această vecinătate și contactele reciproce au însemnat, în primul rînd, influențarea germanicilor de către romani, îndeosebi la nivel cultural și lingvistic, dar și pătrunderea în latină a unor cuvinte germanice, astfel încît latina imperială le-a putut transmite limbilor romanice occidentale. Se apreciază, de obicei, că limba română nu a primit asemenea elemente, deși din acest grup foarte vechi de germanisme fac parte și cuvinte precum lat. sapo, -onis77 și spuma din care au rezultat rom. săpun, it. sapone, fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Desigur, fenomenul a avut importante consecințe lingvistice, dar și urmări care au dus la formarea, în partea vestică a romanității, a tipului de cultură occidental, diferit de modelul reprezentat pînă atunci de cultura antică. Realizînd organizări statale puternice în interiorul spațiului romanic și caracterizîndu-se prin forme specifice de organizare socială, germanicii erau admiratori consecvecți ai valorilor romane pe care înțelegeau să le moștenească, dar au realizat orientări proprii în dezvoltarea culturală, continuînd unele dintre ele-mentele anterioare, pe altele însă modificîndu-le sau înlocu-indu-le
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să le moștenească, dar au realizat orientări proprii în dezvoltarea culturală, continuînd unele dintre ele-mentele anterioare, pe altele însă modificîndu-le sau înlocu-indu-le. În secolul al III-lea, triburile alemanilor au pătruns în teritoriile Elveției actuale, realizînd o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
întreg nordul și centrul Franței pînă la rîul Loire, unde au ajuns vecini cu vizigoții, precum și teritoriul Belgiei împreună cu zonele învecinate. Astfel, treptat, francii au ajuns să realizeze cel mai extins și mai durabil regat dintre toți germanicii, iar poporul romanic format pe teritoriul ocupat de ei le-a preluat numele. Treptat însă, în nordul Franței și în sudul Belgiei, francii au fost asimilați de romanici, dar, în zona franceză de nord-est, în nordul Belgiei și în Olanda, zone care deși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ajuns să realizeze cel mai extins și mai durabil regat dintre toți germanicii, iar poporul romanic format pe teritoriul ocupat de ei le-a preluat numele. Treptat însă, în nordul Franței și în sudul Belgiei, francii au fost asimilați de romanici, dar, în zona franceză de nord-est, în nordul Belgiei și în Olanda, zone care deși făcuseră parte din Imperiul Roman erau insuficient romanizate (cu insule celtice și cu germanici stabiliți de multă vreme), francii au dat naștere unor formațiuni statale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Franța de nord (Normandia), de unde, peste un veac, au început să atace sudul Italiei și Sicilia, pe care au ajuns să le stăpînească timp de aproape 200 de ani (pînă spre sfîrșitul secolului al XII-lea). Germanicii invadatori din spațiul romanic nu au reușit să-și impună limba lor decît în unele zone din imediata apropiere a teritoriilor în care se vorbea anterior germana, precum partea stîngă a Rinului din Flandra și pînă în Alsacia, o parte din teritoriul Alpilor și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele cazuri, au întemeiat pentru o vreme regate puternice. Această situație se explică prin respectul germanicilor pentru latinitate și pentru romanitate, respect pe care altădată romanii îl manifestaseră față de greci, încît, spre deosebire de slavi, care în Estul european au urmărit distrugerea romanicilor, în Vest, germanicii i-au acceptat și au participat la realizarea unor elemente de civilizație comune. De altfel, acești germanici invadatori ai Imperiului Roman de Apus doreau să devină romani prin cultură, prin mod de viață și prin religie, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
estică regatul vikingilor ce întemeiaseră Rusia Kieveană. Totuși, ca urmare a contactelor cu triburile germanice, în vorbirea populațiilor de limbă latină au pătruns încă de timpuriu un număr mare de cuvinte germanice, iar, prin latină, s-au transmis unor limbi romanice: bandum "steag" > it. bandiera, sp. bandera; aringus "scrumbie" > it. aringa, fr. hareng etc. Influența germanică a fost însă deosebit de intensă după secolul al VI-lea, cînd s-a încheiat epoca latinei populare și au apărut limbile romanice, care au receptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]